Obligația de a face. Sentința 50/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - obligația de a face -

R O ÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

SENTINȚA NR.50

Ședința publică din 9 martie 2009

PREȘEDINTE: Nechifor Veta

Grefier - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul R,-, județul S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, cu sediul în B, sector 1, nr.1A.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin acțiunea adresată acestei instanțe la data de 5.01.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B pentru a fi obligat să emită un act administrativ de sancționare la data de 17 octombrie 2007.

În motivarea acțiunii a arătat că, la data de 27 august 2007 i-a fost comunicată de către pârât adresa nr. -/23.08.2007 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că prin Ordinul ministrului de interne nr. S/II/4053 din 22 august 2007 a fost destituit din poliție.

Reclamantul a contestat această sancțiune la data de 20 august 2007, contestație la care a primit răspuns din partea pârâtului care a emis adresa nr. -/04.10.2007, fără a se face referire la emiterea unui alt ordin de destituire.

Ori, potrivit art. 66 alin. 1 din Ordinul ministrului de interne nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului MAI, asupra contestației sale pârâtul trebuia să se pronunțe printr-o decizie motivate, decizie ce trebuia să-i fie comunicată.

În fine, mai arată reclamantul, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Saf ost obligat să-i achite drepturile salariale pe perioada 01.08-17.10.2007 prin sentința nr. 502/17.04.2008 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1355/23 octombrie a Curții de Apel Suceava.

Pârâtul MAI, prin întâmpinarea depusă la dosar (10), a solicitat, pe excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru autoritate de lucru judecat, arătând că asupra legalității Ordinului MIRA nr. S/II/4053/22.08.2007 s-a pronunțat Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-, dosar în care i-a fost respinsă acțiunea reclamantului de anulare a acestui ordin, hotărârea primei instanțe rămânând irevocabilă prin decizia nr. 2561/19.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cu prioritate excepția invocată, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța o constată neîntemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 163 Cod procedură civilă, "nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe".

În speță, în dosarul mai sus amintit obiectul acțiunii era de anulare a Ordinului nr. S/II/4053 din 22.08.2007 emis de MIRA, pentru faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 62 lit. c, d și e din Ordinul MAI nr. 400, pe când, în acțiunea de față, reclamantul solicită a i se emite un "act administrativ de sancționare cu data de 17 octombrie 2007", invocând încălcarea de către pârât a dispozițiilor art. 66 alin. 1-4 din același ordin.

Prin urmare, instanța constată că nu sunt date cerințele prevăzute de textul de lege mai sus citat referitor la autoritatea de lucru judecat, nefiind dată identitate de obiect și cauză între cele două pricini.

Analizând cauza pe fond, instanța constată că acțiunea nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Semnificația termenului "persoană vătămată" este definită la art. 2 pct.11 din același act normativ, care stipulează că persoană vătămată este "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri".

De asemenea prin "drept vătămat" se înțelege, potrivit art. 2 lit. o din Legea nr. 554/2004, "orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ".

În speță, este real că pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 61 alin. 1 din legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în sensul că i-a răspuns reclamantului printr-o adresă și nu printr-o decizie așa cum se stipulează în acest text de lege, însă prin această încălcare reclamantului nu i-a fost adusă nici o vătămare, care, de altfel, nici acesta nu o invocă.

Chiar dacă reclamantul a primit o adresă ca răspuns la contestația sa împotriva ordinului de sancționare sus menționat, și nu o decizie, el a putut ataca și a atacat acest ordin în justiție, instanța pronunțându-se în mod irevocabil asupra temeiniciei și legalității sancțiunii aplicate.

Prin urmare, instanța nu poate dispune ca pârâtul să emită un "act administrativ de sancționare la data de 17 octombrie 2007", acest lucru nefiind posibil decât dacă ordinul emis la data de 22.08.2007 ar fi fost anulat.

Pe de altă parte, raportat la motivele de fapt și de drept invocate în acțiune, reclamantul putea, eventual, să solicite obligarea pârâtului la emiterea unei decizii la contestația sa formulată împotriva ordinului de sancționare, decizie care oricum nu ar putea produce efecte juridice atâta timp cât așa cum s-a arătat mai sus, supra sancțiunii aplicate reclamantului s-a pronunțat irevocabil instanța de judecată.

Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul R,-, județul S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, cu sediul în B, sector 1, nr.1A.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.

Președinte, Grefier,

Red.

4ex/17.03.2009

Președinte:Nechifor Veta
Judecători:Nechifor Veta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: