Obligația de a face. Decizia 526/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 526/CA
Ședința publică de la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat spre examinare recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 799/CA din 12.09.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând pricina în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 799/CA din 12 septembrie 2008, Tribunalul Iași, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă pentru ca aceasta să fie obligată să-i restituie suma de 7.559,16 lei și respectiv suma de 6.059 lei, sume achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța nr. - din 05.11.2007 și nr. - din 21.11.2007.
Reținând că taxa de primă înmatriculare s-a plătit la bugetul consolidat al statului, că beneficiarul acestuia este statul român, că raportul fiscal s-a stabilit între reclamant și statul român, în bugetul căruia s-a vărsat taxa de primă înmatriculare, și că Administrația Finanțelor Publice I este doar colectoarea taxei, în numele și pentru statul român, în acord cu atribuțiile administrației în cadrul structurii, prima instanță a considerat că obligația de restituire a taxei de primă înmatriculare revine statului român și nu pârâtei Administrația Finanțelor Publice I, apreciind că acest fapt este confirmat și de preambulul nr.OUG 50/2008 și de art. 11 din același act normativ, precum și de normele tehnice de aplicare a procedurii de restituire a taxei; acțiunea fiind astfel respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a sesizat faptul că pârâta s-a comportat nu doar ca un simplu colector al taxei, ci ca un reprezentant al statului român, fapt confirmat și de răspunsul ce i s-a dat la cererea sa din 09.05.2008, în condițiile în care pârâta nu a evocat niciodată lipsa competenței sale legale, în raportul fiscal dedus judecății, fiecare parte asumându-și drepturi și obligații, statut care le conferă și calitatea procesuală în prezenta cauză, apreciindu-se că trimiterile la prevederile nr.OUG 50/2008 sunt nepotrivite, din moment ce acest act normativ nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se solicită prin acțiune, a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 fiind ulterior abrogate prin nr.OUG 50/2008, act normativ ce era în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate.
Prin nr.OUG 50/2008 legiuitorul a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, normele metodologice de aplicare a actului normativ menționat fiind aprobate prin nr.HG 686/2008.
Dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 au menirea de a asigura restituirea tuturor taxelor încasate în perioada 01 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, procedura concretă de urmat pentru realizarea acestui drept al contribuabililor - plătitori ai taxei, fiind stabilită prin art. 6 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 686/2008 și prin Capitolul IV din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 986/2008 al
Din conținutul acestor din urmă reglementări rezultă fără echivoc că cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare se depune la organul fiscal competent în administrarea contribuabilului (persoană fizică, cazul în speță), căruia îi revine astfel și competența și totodată obligația de aor ezolva.
Din atributul de a primi cererea de restituire și din obligația de aor ezolva, e naște și răspunderea organului fiscal competent pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, față de contribuabil, drepturi și obligații care dau materialitate raportului juridic de drept fiscal, neavând nici o relevanță, pentru procedura restituirii sumelor încasate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, faptul că restituirea sumelor se face de la bugetul de stat, în cauza de față trebuind să se facă distincție între beneficiar și autoritatea chemată să administreze bugetul de stat.
Întrucât atât faptul plății taxei, cât și rezolvarea cererii de restituire cad în competența administrației finanțelor publice, pentru că aceste structuri ale Ministerului Economiei și Finanțelor - care este și reprezentantul legal al Statului Român - sunt cele care administrează pe contribuabilii persoane fizice, prima instanță nu mai avea temei să rețină că pârâta este, în cauză, un simplu colector al taxelor cuvenite bugetului de stat, legiuitorul conferindu-i în mod expres atribuții în această materie și implicit responsabilități explicite și unice în procedura specială a restituirii taxei.
Cum nr.OUG 50/2008 era în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, iar acest act normativ a fost acceptat chiar și de către Comisia Europeană, ca o modalitate de rezolvare a tuturor situațiilor litigioase, sau potențial litigioase, născute din faptul încasării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Curtea consideră că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive tocmai a structurii administrative împuternicită de legiuitor a rezolva cereri de natura celei formulate de reclamanta-recurentă. Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, fără a se ține cont de normele de drept material și de drept procesual instituite prin nr.OUG 50/2008, ca soluție de rezolvare a litigiilor născute din perceperea taxei speciale pentru autoturisme, în întreaga perioadă cuprinsă între data de 01 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, și că s-a ignorat faptul că normele de procedură introduse prin nr.OUG 50/2008 sunt aplicabile tuturor litigiilor apărute în perioada de referință, indiferent de data sesizării instanței, Curtea, va admite recursul reclamantei.
Având în vedere că pricina a fost soluționată fără a fi cercetată în fond, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, sentința recurată va fi casată, pricina urmând a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 799/CA din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
04.12.2008
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
