Obligația de a face. Sentința 527/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 527/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - CÂMPIA SA, în contradictoriu cu pârâta ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, având ca obiect obligația de a face contribuție la Fondul de Solidaritate Socială.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 29.10.2009 s-a depus la dosar, de către pârâtă, concluzii scrise.
Se constată de asemenea faptul că prin încheierea din data de 29.10.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 august 2009, reclamanta "" CÂMPIA a solicitat instanței obligarea pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, la plata sumei de 100.677,13 lei, reprezentând contribuție la Fondul de Solidaritate Socială în cuantum de 53.820 lei și dobânzile legale aferente în sumă de 46.857,13 lei astfel: suma de 27.105 lei achitată cu nr. 1196/19.03.2007 și dobânda aferentă în cuantum de 24.069,24 lei și suma de 26.175 lei achitată cu nr. 1776/24.04.2007 și dobânda aferentă în cuantum de 22.787,89 lei conform Tabelului de calcul al dobânzilor legale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat de reprezentanții C cu privire de modul de constituire și înregistrare a contribuției lunare la Fondul de solidaritate socială s-a constatat că societatea datorează la bugetul consolidat al statului suma de 1.702.894 lei pentru perioada 01.04.2004 - 30.06.2006 precum și a accesoriilor aferente, respectiv dobânzi în valoare de 867.004 lei și 69.725 lei penalități de întârziere.
În baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 26.02.2007, a mai arătat reclamanta, a fost emisă decizia nr. 33.26.02.2007 de către - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili prin care s-a stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând contribuția datorată la Fondul de Solidaritate Socială și penalități de întârziere în cuantum de 2.639.623 lei.
În aceste condiții, prin nr. 1.196/19.03.2007 reclamanta a achitat suma de 27.105 lei, iar prin nr. 1.776/24.04.2007 suma de 26.715 lei reprezentând contribuția la aferente lunilor februarie - martie 2007.
Având în vedere că aceste obligații bugetare au fost achitate, pârâta a emis notificarea privind stingerea creanțelor fiscale nr. 71.862/10.04.2007 și nr. 74.609/08.05.2007, în conformitate și cu prev. art. 111 din Ordonanța nr. 92/2003 privind pr.fiscală, înștiințând reclamanta că au fost stinse creanțele restante stabilite prin decizia nr. 33/26.02.2007.
Conformându-se dispozițiilor organului fiscal și pentru a nu înregistra întârzieri la plata obligațiilor bugetare, reclamanta a efectuat un nou vărsământ la aferent lunilor februarie - martie prin nr. 2.432/01.06.2007 în cuantum de 27.105 lei și prin nr. 2.433/01.06.2007 în cuantum de 26.715 lei.
În acest context, reclamanta a învederat că atât decizia nr. 33/2007 cât și raportul de inspecție fiscală sunt nelegale și netemeinice, fapt pentru care în termen legal a înaintat contestație la sub nr. 150.369/26.03.2007, iar prin decizia nr. 163/22.06.2007 Direcția Generală de Soluționare a Contestația a respins contestația motivat de faptul că este lipsită de suport juridic.
În consecință, reclamanta a contestat decizia nr. 163/2007 la Curtea de Apel Cluj, iar prin sentința nr. 257/27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- această instanță a anulat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală emise de pârâtă în ceea ce privește obligarea sa la plata sumelor de 1.702.894 lei reprezentând contribuție datorată la pentru perioada 01.03.2009 - 30.06.2006 și suma de 936.729 lei majorări de întârziere.
Totodată, reclamanta a subliniat și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1.197/2009 a respins recursul pârâtei - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, context în care este îndreptățită la restituirea sumelor încasate prin nr. 1.196/19.03.2007 și nr. 1.776/24.04.2007, iar având în vedere art. 124.pr.fiscală, pârâta datorează și majorările de întârziere prev. de art. 120 din același act normativ.
În final, reclamanta a arătat că a îndeplinit procedura obligatorie prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Cu prilejul concluziilor scrise, pârâta și-a precizat punctul de vedere cu privire la acțiunea introductivă, arătând că în privința sumelor pentru care reclamanta a solicitat restituirea a operat compensația, în condițiile Ordinului nr. 1.899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
A arătat pârâta că acea compensare a avut loc prin nota nr. 10.016 din 13 octombrie 2009, până la concurența sumei de 53.820 lei, sumă ce reprezenta obligația fiscală a reclamantei din impozitul pe salarii.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 257 din data de 27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Clujs -a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta "" CÎMPIA și s-a dispus anularea deciziei nr. 163/22.06.2007 precum și a deciziei de impunere nr. 33/26.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală din data de 26.02.2007 încheiate de către pârâta
Prin decizia nr. 1.197 din 4 martie 2009 s-a respins recursul declarat de către pârâtă împotriva sentinței menționate anterior care a rămas astfel irevocabilă ( 20 - 28).
În temeiul actelor fiscale menționate anterior, reclamanta a făcut plăți către bugetul de stat, respectiv cu nr. 1.196 din 19.03.2007 a plătit suma de 27.105 lei, iar prin nr. 1.776 din data de 24.04.2007 a achitat suma de 26.715 lei, sumele au reprezentat contribuții la fondul de solidaritate socială aferente lunilor februarie și martie 2007 ( 9).
Așa cum s-a menționat anterior, actele fiscale în temeiul cărora s-a efectuat plata sumelor menționat anterior au fost anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă de către instanța judecătorească în procedura de control administrativ-jurisdicțional declanșată prin intermediul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind anulate actele administrativ-fiscale a dispărut și obligația reclamantei de plată a sumelor menționate în actele fiscale anulate.
Sub acest aspect, plata efectuată de către reclamantă prin intermediul celor două ordine de plată menționate anterior, apare ca fiind nedatorată în sensul dispozițiile art. 1.092 Cod civil, orice plată presupunând existența simultană și validă a unei datorii.
Plata nedatorată dă dreptul celui ce a făcut plata să ceară restituirea ei, art. 993.civ. și obligă la restituire pe cel în favoarea căruia a fost făcută plata, respectiv cel care a avut calitatea de creditor al plății, conf. art. 992.civ.
Sub acest aspect, acțiunea formulată de către reclamantă apare ca fiind fondată și urmează a fi admisă.
În privința obligației de plată a dobânzilor Curtea are în vedere caracterul de plată nedatorată a sumei pentru care s-a cerut restituirea, precum și incidența disp. art. 124.pr.fiscală, cu mențiunile cuprinse în art. 120 din același act normativ.
Dobânda a fost acordată conform calculului prezentat de către reclamantă și depus la 5 din dosar, respectiv pe un interval de timp cuprins între data achitării sumelor prin intermediul ordinelor de plată și până la data de 3 iulie 2009.
În același timp, fiind păstrată obligația de restituire, dobânda va fi acordată și pentru viitor, până la restituirea integrală a sumelor datorate.
Apărările pârâtei din concluziile scrise nu au fost primite din următoarele considerente:
Pârâta a fost legal citată pentru termenul din 22 octombrie 2009, citația fiind primită de către aceasta la data de 3 septembrie 2009.
A existat deci un interval de timp suficient e pentru ca partea pârâtă să aibă posibilitatea să-și pregătească apărarea în cauză și să depună întâmpinare la dosar.
În temeiul art. 156 alin. 2.pr.civ. instanța a apreciat că se impune amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea, atât reclamantei, cât mai ales pârâtei, să formuleze concluzii scrise, în raport de susținerile reclamantei din acțiunea introductivă.
Inițial, pentru termenul din 22 octombrie 2009, pârâta a transmis către instanță o cerere de amânare care însă a fost înregistrată doar în data de 23 octombrie 2009, deci după data rămânerii în pronunțare.
În această situație, dezbaterile fiind închise, Curtea nu a putut lua act de existența cererii de amânare în vederea formulării apărării.
Curtea a apreciat că nu se impune repunerea pe rol a cauzei în raport de cererea de amânare formulată, deoarece dreptul la apărare al pârâtei a putut fi exercitat de către aceasta în intervalul dintre data primirii citației și data termenului de judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, pârâta a transmis la dosar concluzii scrise prin care a arătat că în privința sumei pentru care se solicită restituirea a operat compensarea prin nota de compensare a obligațiilor fiscale nr. 10.016 din 13 octombrie 2009 prin care a procedat la stingerea obligațiilor fiscale ale reclamantei din impozitul pe salarii în sumă de 53.820 lei.
Așa cum s-a arătat anterior, această apărare a fost prezentată doar în concluziile scrise, deși pârâta a avut la dispoziție un interval de timp suficient de pentru a contura și a transmite instanței un punct de vedere prin intermediul unei întâmpinări.
De asemenea, Curtea constată că și în raport de data la care a avut loc pretinsa compensare, respectiv 13 octombrie 2009, pârâta ar fi avut timp până la termenul de judecată din 22 octombrie 2009 să transmită instanței întâmpinarea care să conțină această apărare.
Curtea mai constată că cele menționate de către pârâtă în concluziile scrise nu sunt dovedite de către aceasta, respectiv prin depunerea unei copii de pe nota de compensare menționată anterior.
Nu s-a impus repunerea pe rol a cauzei în vederea suplimentării probațiunii cu acel act întrucât pârâta, cea care l-a invocat avea interesul de al depune, iar în situația în care a considerat că nu se impune depunerea actului atașat concluziilor scrie pentru că instanța in situația dată va repune cauza pe rol pentru a solicita depunerea actului, Curtea apreciază că pârâta a dat dovată de rea credință în exerciatarea drepturilor sale procesuale.
Prezenta instanță apreciază că nu se poate reține incidența în cauză a Hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului din 27 septembrie 2007 in Cauza Grozescu impotriva României, publicată n Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, din următoarele considerente:
Pronunțarea pe fond, în acel litigiu, și nu pe excepția netimbrării a avut loc în mod intempestiv pentru reclamant, care nu prezentase concluzii pe fond ci numai pe excepția netimbrării. Practic reclamantul a fost luat prin surprindere de faptul că instanța a rămas în pronunțare pe o excepție iar mai apoi a soluționat cauza pe fond, fără să asculte și concluziile pe fond ale reclamantului. Dreptul la apărare, principiul oralității și cel al contradictorialității au fost, în mod cert, încălcate.
În prezenta cauză Curtea reține exercitarea cu rea credință a dreptului la apărare de către pârâtă, motivat de faptul că aceasta avut un interval de timp suficient de mare pentru a depune întâmpinare și a-și prezenta poziția procesuală.
Față de apărarea prezentată în concluziile scrise Curtea reține că în condițiile art. 1144.civ. compensarea intervine de drept, în puterea legii, chiar și atunci când debitorii reciproci nu știu nimic despre existența celor două creanțe.
Mai mult decât atât, invocând compensarea pârâta recunoaște implicit obligația sa de restiuire către reclamantă a sumelor plătite în baza actelor fiscale anulate, și arată modalitatea prin care datoriile reciproce se pot stinge.
Curtea reține și faptul că existența notei de compensare poate produce consecințe doar în privința executării celor menționate în prezenta hotărâre, respectiv în privința întinderii sumei ce trebuie restituită efectiv reclamantei.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" CÂMPIA, cu sediul în Câmpia,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sector 3.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 27.105 lei, cu dobândă de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 19.03.2007 și până la plata efectivă a debitului și 26.175 lei, cu dobândă de 0,1% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 24.04.2007 și până la plata efectivă a debitului, ambele sume fiind datorate cu titlu de plată nedatorată, de către pârâtă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./5 ex./
04.11.2009
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
