Obligația de a face. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 547/ Dosar nr-
Sedința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Beijnaru Mihoc
- - - -președinte secție - - JUDECĂTOR 3: Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național împotriva sentinței civile nr. 375/CA din 9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de09.09. 2008, apoi 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 374/CA/9.05.2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă in parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL B, in contradictoriu cu pârâta Direcția Pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B, in consecință:
A fost obligată pârâta să emită avizul necesar pentru autorizarea lucrărilor de consolidare, restaurare și refuncționalizare asupra imobilului situat in B, Str. -, -. 4 in termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri sub sancțiunea aplicării unei penalități de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că neeliberarea de către pârâtă a avizului solicitat de reclamantă reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii nr. 911/2007. Și modalitatea in care a procedat pârâta, de a trimite mai multe adrese prin care reclamantei i s-au solicitat, de fiecare dată, alte înscrisuri, reprezintă o tergiversare nejustificată de soluționare a cererii, deși pârâta avea posibilitatea ca, de la prima ședință a, să-i comunice reclamantei toate lipsurile ce erau de complinit.
In legătură cu reconsolidarea imobilului proprietatea reclamantei, nu este doar interesul acesteia in obținerea avizului. Rezultă din nota de inspecție de Inspectoratului de Stat in Construcții, că imobilul in discuție face parte din clasa I de risc seismic și că prezintă degradări avansate și deteriorări, reprezentând un pericol nu numai pentru imobilele cu care face corp comun, dar și pentru persoanele care tranzitează zona in care este situat imobilul, Str. -, fiind de notorietate că aceasta este una din zonele cele mai frecventate de locuitorii din B și de turiști.
Se ajunge la situația contradictorie că Inspectoratul de Stat in Construcții somează reclamanta să reconsolideze construcția, in vreme ce pârâta împiedică acest lucru, neeliberând avizul prevăzut de art. 23 din. 422/2001.
Față de argumentele expuse, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. i și 18 al. 1 din. 554/2004, a obligat pârâta să elibereze reclamantei avizul necesar pentru autorizarea lucrărilor de consolidare, restaurare și refuncționalizare asupra imobilului situat in B, Str. -, -. 4. Față urgența măsurilor de reconsolidare a clădirii, instanța, in temeiul dispozițiilor art. 18 al. 6 teza I din același act normativ, va fixa un termen pentru emiterea avizului de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
În temeiul dispozițiilor art. 18 al. 5 din. 554/2004, instanța de fond a stabilit și penalități in sarcina pârâtei pentru fiecare zi de întârziere, dar nu in cuantumul solicitat de reclamantă, pe care instanța l-a apreciat prea mare, ci într-un cuantum care să reprezinte atât o sancțiune pentru pârâtă, cât și o despăgubire pentru reclamantă, deoarece este evident că, prin lipsa avizului și, implicit, prin neconsolidarea construcției, reclamanta este lipsită de posibilitatea de aof olosi, ca prerogativă a dreptului său de proprietate. De asemenea, rezultă din actele dosarului că reclamanta a făcut un efort financiar pentru a cumpăra si a readuce imobilul într-o formă care să permită utilizarea iar până in prezent nu a beneficiat in nici un fel de pe urma proprietății sale.
Cu privire la cheltuielile de judecată cerute prin acțiunea introductivă, dar nesolicitate cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, instanța de fond, in temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a respins această cerere având in vedere că, pe de o parte, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 3 lit. m teza I din. 146/1997, chiar dacă reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru de 27 de lei, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada efectuării altor cheltuieli in legătură cu prezenta cauză ( onorariu de avocat etc ).
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta nu a îndeplinit și respectat toate condițiile minime de restaurare - conservare prevăzute pentru monumentele istorice, dându-i-se de fiecare dată noi indicații cu privire la elementele nesoluționate, instanța interpretând în mod greșit varianta de prezentare a documentației și noțiunea de " martori existenți ". Reclamanta nu a respectat Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, motiv pentru care recurenta solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare a imobilului.
La dosar a depus întâmpinare intimata Smart SRL B, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de pârâtă, precum și din prisma dispozițiilor art. 301/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că, în speță, ne aflăm în prezenta unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei care intră sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004 și care prevede că " orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționare în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată ".
Reclamanta, ca proprietară a imobilului situat în B,- a solicitat în baza Legii nr. 50/1991 eliberarea unei autorizații pentru reabilitarea imobilului, iar, prin certificatul de urbanism nr. 2704/26.06.2007 au fost specificate actele și avizele pe care aceasta trebuie să le obțină, printre care și avizul din partea Ministerului Culturii și cultelor prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B.
Din probele dosarului de fond rezultă că, în urma ședinței din 13.11.2007, 4.12.2007 și 12.02.2008, pârâta a pus în vedere reclamantei condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru obținerea avizului, condiții pe care aceasta le-a îndeplinit de fiecare dată.
Imobilul, monument istoric, și care se încadrează în clasa I de risc seismic, a fost expertizat de către experți autorizați, documentația de restaurare fiind elaborată de specialiști autorizați din Ministerul Culturii și Cultelor.
Chiar și în aceste împrejurări, pârâta nu a eliberat avizul motivând că reclamanta a dezafectat acoperișul, evitând să aibă în vedere faptul că, prin expertiza tehnică preliminară, expertul autorizat a precizat că lucrarea de consolidare necesită desfacerea planșeelor de lemn de peste etaj, executarea centurii la nivelul planșeului de peste etaj, atât pe zidurile longitudinale cât și pe cele transversale.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei pârâte referitoare la faptul că prima instanță face confuzie între cele două autorizații de construire, deoarece din considerentele sentinței atacate rezultă că instanța de fond s-a referit la refuzul nejustificat al pârâtei de eliberare a avizului necesar demarării lucrărilor de consolidare a imobilului.
Mai rezultă din probele de la dosar că, la fiecare ședință, pârâta adaugă noi condiții pe care reclamanta trebuie să le îndeplinească, iar, după ce acesta au fost realizate, a mai adăugat necesitatea reconstituirii situației inițiale ca imagine și volumetrie pe baza depozițiilor martorilor existenți, deși această condiție nu a fost specificată printre cele anterioare puse în vedere reclamantei. Indiferent că această condiție se referă, așa cum susține pârâta, la componente originale constructive arhitecturale și artistice ale clădirii monument istoric, persoanele care, în prezent, sunt în viață nu pot să aibă cunoștință despre situația inițială a imobilului, la data construirii, respectiv secolele XVI-XVII, ci doar, ar putea să relateze aspecte din cel mult ultimii 80-90 de ani fiind imposibil să se stabilească astfel, pe baza depozițiilor martorilor dacă aspectele prezente ale imobilului coincid cu situația inițială din secolele XVI-XVII, sau dacă au suferit modificări în timp.
Deci, această ultimă condiție pe care pârâta a solicitat-o reclamantei și care concură la refuzul de emitere a avizului a fost nejustificat pretinsă.
Se poate constata în aceste împrejurări că refuzul pârâtei de a emite avizul solicitat de reclamantă în baza cererii nr. 911/2007 nu are o justificare legală, ceea ce, așa cum corect a reținut prima instanță, împiedică reclamanta de a utiliza și beneficia de bunul proprietatea sa.
Recurenta mai solicită în motivele de recurs ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare a imobilului dar, nici această cerere nu poate fi reținută de curte, deoarece, în baza ar. 294 alin.1 Cod procedură civilă " în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Conform art. 316 din Codul d e procedură civilă aceste dispoziții se aplică și în calea de atac a recursului.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtei, nefiind îndeplinite condițiile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
ECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național B împotriva sentinței civile nr. 375/CA/9.05.2008, a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.09.2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red. /11.08.2008
Dact. /15.09.2008/2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Beijnaru Mihoc, Maria
