Obligația de a face. Decizia 567/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 567/
Ședința publică din de la 9 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat pârâtul PRIMARUL MUN. G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței comerciale nr. 26/CC din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 2 octombrie 2008 și respectiv 9 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr-, reclamanta - SRL T, prin reprezentant legal a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului G, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea de către pârât a obligației rezultând din sentința comercială nr. 2231/2007 a Tribunalului Galați, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că reclamanta că prin sentința comercială nr. 2231/2007 a Tribunalului Galați, a fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul să emită autorizația de construire pentru - 7,. 1 și 2, 20, G, sub sancțiunea aplicării unor penalități, hotărâre care a rămas irevocabilă la data de 05.03.2008.
Că la data de 14.03.2008, Primarul municipiului Gae liberat autorizația de construire nr. 425/14.03.2008, dar că aceasta este nulă absolut, întrucât nu conține semnătura arhitectului șef și cuprinde mențiuni nelegale care fac ca acest înscris să nu producă efecte juridice conform art. 47 alin. 2 din Ordinul nr. 1430/2005.
Că prin emiterea acesteia s-a făcut un gest formal, fiind eliberat înscrisul nul, care în loc să respecte dispozițiile sentinței judecătorești irevocabile, sfidează autoritatea judecătorească, ceea de face să fie aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii sale reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În apărare, acesta a arătat că reclamanta în prima parte a acțiunii a făcut referire la sentința comercială nr. 1923/2007, care se referea la un alt bloc.
Pârâtul a apreciat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât el a emis autorizația de construire așa cum a fost obligat prin hotărârea judecătorească și că de fapt reclamanta critică conținutul acestei autorizații.
Pe fondul cauzei, pârâtul a apreciat că acțiunea apare ca nefondată întrucât chiar dacă nu ar fi emis autorizația de construire, chiar dacă instanța judecătorească l-a obligat la aceasta, prin hotărâre nu au fost analizate toate condițiile imperative ce trebuie îndeplinite din punct de vedere tehnic.
Că instanța de judecată nu a dispus o eventuală expertiză complexă care să verifice dacă condițiile tehnice privind construcția sunt întrunite și că instanța nu se poate substitui instituțiilor specializate prevăzute de Legea nr. 50/1991 și de Normele de aplicare ale acesteia.
Pârâtul a mai indicat și faptul că mențiunea din autorizația la care face referire reclamanta, în sensul că autorizația s-a eliberat în baza hotărârii judecătorești, își găsește justificarea atâta timp cât condițiile tehnice nu au fost îndeplinite și organul administrativ nu își poarte asuma răspunderea.
La termenul de judecată din data de 19.06.2008, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, invocată de către pârât și a respins-o ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere faptul că autorizația de construire nr. 425/14.03.2008,nu este semnată de către arhitectul șef, ci de către șeful serviciului contencios-juridic și conține mențiunea " nu sunt întrunite condițiile de proprietate", ori conform dispozițiilor art. 47 alin. 1 și 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991, lipsa semnăturii atrage nulitatea actului iar din dispozițiile art. 46, 50 și 77 din Norme, mențiunea respectivă depășește conținutul permis de lege.
Cum nulitatea absolută a autorizației poate fi contestată incidental pe cale de excepție, rezultă că excepția inadmisibilității apare ca nefondată.
În ceea ce privește acțiunea reclamantei, aceasta apare ca fondată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr. 2231/24.10.2007 a Tribunalului Galați (filele 2-4 dosar) irevocabilă prin Decizia civilă nr. 164/28.02.2008, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul la emiterea autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de mansardare la - 7,. 1 și 2,-, G, sub sancțiunea aplicării unor penalități de câte 10 lei pe zi de întârziere.
Pârâtul a emis o autorizație ( nr. 425/14.03.2008) nulă absolut, așa cum s-a reținut mai sus, fapt pentru care nu se poate considera că și-a îndeplinit obligația rezultând din hotărârea judecătorească.
În ceea ce privește apărările pârâtului, acestea nu au fost reținute pentru următoarele considerente:
Instanța judecătorească este chemată prin lege să cenzureze activitatea autorităților administrative iar executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile nu poate fi lăsată la aprecierea debitorului obligației de executat.
Hotărârea judecătorească poate fi cenzurată numai în căile de atac, iar după rămânerea ei irevocabilă, nu se poate critica ci doar executa.
Faptul că instanța a analizat un singur aspect, legat de convenția proprietarilor cu constructorul și de titlul de proprietate, este determinat de faptul că activitatea instanței se rezumă la a cerceta motivele refuzului autorității publice de eliberare a actului administrativ.
În ceea ce privește critica adusă instanței care nu a dispus o expertiză în construcții, se reține că o probă poate fi solicitată cu ocazia soluționării unui proces, administrarea ei fiind la latitudinea instanței și că nu se poate refuza executarea unei hotărâri irevocabile pentru motivul că cel care a căzut în pretenții nu este de acord cu activitatea instanței și cu soluția pronunțată de aceasta.
În ceea ce privește aprecierea că mențiunea din autorizație se justifică pentru că nu au fost îndeplinite cerințele tehnice, Tribunalul reține că mențiunea criticată de reclamantă este " nu sunt îndeplinite condițiile de proprietate" ori din hotărârea judecătorească rezultă că acestea au fost analizate pe larg.
Este evidentă reaua credință a pârâtului care după ce a refuzat eliberarea autorizației pentru considerentul că acordul dintre proprietari și constructor (titlul asupra imobilului) nu este valabil, obligat fiind la eliberarea autorizației, emite o autorizație nulă, cu mențiunea respectivă.
Față de aceste considerente, apărările pârâtului apar ca nefondate, neputând fi reținute de instanță.
Cum Sentința comercială nr. 2231/2007, a rămas irevocabilă la data de 28.02.2008, conform mențiunii de pe ea și cum pârâtul nu și-a îndeplinit obligația rezultând din aceasta, în termenul de 30 de zile stabilit de art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. 2 din același act normativ, urmează să fie admisă acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și evidenta culpă procesuală a pârâtului,acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că acțiunea este inadmisibilă, deoarece autorizația de construire a fost eliberată conform hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Acțiunea reclamantei este nefondată deoarece instanța care a pronunțat sentința civilă nr.2231/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr.164/2008, nu a analizat toate condițiile ce trebuie îndeplinite din punct de vedere tehnic.
Instanța care a pronunțat sentința a cărei executare se solicită nu a dispus o eventuală expertiză complexă care să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile tehnice absolut obligatorii privind construcția, fiind analizat un singur aspect din cele prevăzute de Legea nr. 50/1991, respectiv convenția părților.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conf.art. 304 /1 pr.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Este nefondată susținerea recurentei în sensul că acțiunea este inadmisibilă deoarece aceasta nu și-a executat obligația în modalitatea stabilită în hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
Emiterea unei autorizații cu îndeplinirea obligației, executarea hotărârii judecătorești neputând fi lăsată la aprecierea debitorului obligației, astfel cum corect a apreciat prima instanță.
Faptul că instanța a analizat un singur aspect, legat de convenția părților, decurge din faptul că activitatea instanței s-a rezumat la cercetarea motivelor refuzului autorității publice de eliberare a autorizației.
Cum hotărârea judecătorească poate fi cenzurată numai în căile de atac, corect a reținut prima instanță că nu este fondată critica privind neefectuarea expertizei în construcții, neputându-se refuza executarea unei hotărâri irevocabile pentru motivul că recurentul nu este de acord cu soluția pronunțată.
În ceea ce privește aprecierea că mențiunea din autorizație, se justifică pentru că nu au fost îndeplinite cerințele tehnice, Curtea constată că și acest motiv este nefondat, din hotărârea judecătorească, rezultând că au fost analizate pe larg toate condițiile.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurentul în temeiul art.274 pr.civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimată, conform dovezilor anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat pârâtul PRIMARUL MUN., cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței comerciale nr. 26/CC din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./04.11.2008
Tehnored./2ex./
Fond -
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Mariana Trofimescu, Vasile Susanu
