Obligația de a face. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 57/R/
Ședința publică de la 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI G,cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr. 1923 din 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentă av. și pentru intimată av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul intimatei av. solicită potrivit art.305 pr.civ.,proba cu înscrisuri, sens în care depune un set de acte: mai multe copii de pe autorizațiile de construire și documentațiile corespunzătoare ce au stat la baza emiterii acesteia, cu care face dovada că Primăria mun. Gae mis autorizație de construcție către mai multe persoane și o copie de pe rechizitoriul emis la data de 10.07.2007, în dos.nr. 98/P/2007 al ÎCCJ/DNA Serv.Teritorial G, urmând a comunica un ex. apărătorului recurentei.
Apărătorul recurentei, av. nu se opune probei solicitate și precizează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a studia actele depuse. Consideră că nici un act nu mai poate modifica situația din dosar și întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat părțile, au solicitat cuvântul în dezbateri.
Curtea, încuviințează proba cu actele solicitate de apărătorul intimatei și constată cauza în stare de judecată.
Apărătorul recurentei av. arată că a declarat recurs în temeiul disp.art. 304 pct.7 și 9.pr.civ. În susținerea recursului, arată că reclamanta - SRL a chemat în judecată Primăria mun.G pentru emiterea unei autorizații de construcție în vederea executării de lucrări de mansardare.A solicitat obligarea pârâtului la plata unor penalități de 1000 lei /zi de întârziere conform art.18 al.5 din Legea nr.554/2004, Tribunalul Galația admis cererea reclamantei și a dispus obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire.Arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Menționează că contractele ce au stat la baza documentației obținerii autorizației de construire a fost semnat în numele proprietarilor de către o persoană fără calitate. Este important a se observa că aceste contracte au fost semnate de președintele asociației și nu de către proprietarii înșiși.
De asemenea menționează că contractele mai sus menționate sunt contracte prin care se fac acte de dispoziție cu privire la dreptul de proprietate al locatarilor-proprietari și nu contracte de folosință. Precizează că în art.1 al contractelor încheiate se arată că după construirea apartamentelor tip mansardă, acestea devin proprietatea. Mai arată că numărul proprietarilor menționați că și-au dat acordul prin semnătură în tabelele anexate la documentația necesară obținerii autorizației, este sub 50%. Este suficient să se verifice tabelele pentru a se constata acest lucru. listelor totalizează un procent sub și nu 2/3 cum susține reclamanta. Menționează că Legea 230/2007 și OG 85/2001 nu prevăd posibilitatea îndeplinirii unor acte de dispoziție în ceea ce privește dreptul de proprietate, ci privesc numai funcționarea și administrarea clădirilor - bloc de locuințe.
Față de cele arătate, solicită potrivit disp.art.312 pr.civ. admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul de a se respinge acțiunea ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită instanței să aibă în vedere faptul că solicitarea Direcției Urbanism în sensul că documentația depusă trebuie să conțină acordul tuturor locatarilor excede cadrului legal, fapt reținut în mod corect de către instanța de fond. Consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 11 alin.1 și art.12 din OG nr. 85/2001, în vigoare la data promovării cererii, care impun existența unei hotărâri a Adunării Proprietarilor adoptată cu votul a 50% +1 și acordul proprietarilor direct afectați. În ceea ce privește susținerea că în legislația actuală nu există un act normativ care să precizeze cum se realizează, mansardarea blocurilor, afirmația sfidează evidența, deoarece chiar recurenta a învederat prin adresa Primarului Mun. G că Hotărârea Consiliului Local este aplicabilă. Susținerea că mansardarea afectează în egală măsură pe toți proprietarii de locuințe este contrară Hotărârii Consiliului Local nr.450/2005 dar și OG 85/2001 și art.18 alin.5 din HG nr.400/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizare și funcționarea asociațiilor de proprietari.Cu susținerea că legea nu are în vedere înstrăinarea ci doar închirierea sau concesionarea părților comune ale unui imobil, arată că este de acord, însă precizează că nu este vorba de nici o înstrăinare a spațiilor comune, ci de acordare a dreptului de folosință. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Galați, sub nr-, reclamanta, - SRL T, cu sediul în T,-, județ G, prin administrator -, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului G obligarea acestuia la emiterea unei autorizații de construire în vederea executării lucrărilor de mansardare locuibilă a blocul N 7, scările 1 si 2 sub sancțiunea unor penalități de 1.000 lei / zi de întârziere conform articolului 18 alin. 5 din Legea 554/2004.
În motivarea cererii sale, a arătat reclamanta, în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 22155/ 22.05.2007 a solicitat pârâtului emiterea autorizației, anexând toate documentele cerute de lege.
Prin adresa nr. 22155/ 11.06.2007, Primăria municipiului G - Direcția Urbanism, Strategie Dezvoltare, Dezvoltări Construcții i-a solicitat completarea documentației în sensul completării tabelului cu acordul tuturor locatarilor, conform referatului nr. 49342/04.06.2007 al Instituției Sef.
Că împotriva acestei adrese a formulat reclamanta contestație, înregistrată sub nr. 56644/ 21.06.2007 în care a arătat faptul ca s-au încălcat normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 și faptul că abordarea problemei este una deficitară, pentru obținerea autorizației de construire nefiind nevoie, conform Hotărârii nr. 450/2005 a Consiliului Local G, decât de acordul a 2/3 din numărul proprietarilor si de acordul expres al celor direct afectați (locatarii etajului 4).
Că deși contestația a fost înregistrată la data de 21.06.2007, pârâta nu a soluționat-o în termenul de 30 de zile.
A mai arătat reclamanta că reaua-voință Sef, d-na, este evidentă din următoarele considerente:
Odată cu contestația privind soluția pârâtei la cererea de eliberare a Autorizației de Construire a unei mansarde locuibile la blocul N7, scara 1 si 2, contestat și soluția acesteia la cererea de eliberare a unei autorizații de construire la blocul, scara 2, 21, cele două soluții fiind întemeiate pe aceleași considerente și având la bază același referat înregistrat sub nr. 49342/ 04.06.2007 la Arhitectul Sef.
Că pârâtul, prin adresa nr. 56.656/ 16.07.2007 a Primarului municipiului Gaa rătat că privește problema acordului locatarilor în același fel, indicând faptul că HCL nr. 450/2005 este aplicabilă.
Că a trimis d-nei Arhitect Sef acest punct de vedere, iar dânsa, deși ulterior a avizat favorabil cererea pentru eliberarea Autorizației de Construire la blocul, scara 2, refuzat în continuare avizarea cererii privind eliberarea Autorizației de Construire la blocurile N7, scara 1 si 2.
A mai arătat reclamanta că pârâtul i-a trimis adresa nr. 22.155/19.07.2007, prin care a anunțat-o că locatari ai blocului N7,.1, solicită rezilierea contractului cu, fapt pentru care lucrarea a fost transmisă retur la Serviciul Autorizări pentru a se reface și desface documentația pe cele două tronsoane ale blocului, deoarece la tronsonul 2 există acceptul tuturor locatarilor.
Reclamanta a mai arătat că adresa nr. 22.155/19.07.2007 a fost emisă cu încălcarea art. 41 alin. 2 din Normele de aplicare a legii 50/1991, în sensul că nu a respectat termenul de 5 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii pentru a restitui documentația și a făcut-o după 2 luni și că prin aceasta îi creează prejudicii
În ceea ce privește penalitățile de 1000 lei/zi de întârziere, reclamanta a indicat disp. art. 18 alin. 5 din Legea 554.2004.
În drept, reclamanta a indicat dispozițiile Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, ale Ordinului nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, ale HCL a municipiului G nr. 456/2005 și ale Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin sentința nr.1923/12.09.2007 și prin încheierea de îndreptare eroare materială dată la 03.10.2007, Tribunalul Galația admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la emiterea autorizației de construire (mansardare) pentru -.I și II, 21, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 10 lei /zi întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 22155/ 22.05.2007 (fila 4/ds.), reclamanta a solicitat emiterea unei autorizații de construire pentru efectuarea unor lucrări de mansardare locuibilă la două scări de bloc.
Deși, conf. disp. art. 41 alin. 2 din Normele de aplicare a legii 50/1991, pârâtul avea un termen de 5 zile lucrătoare pentru a solicita completarea documentației, prin adresa nr. 22.215/11.06.2007 (fila 41/ds.), pârâtul a solicitat completarea documentației cu acordul tuturor locatarilor, conf. referatului nr. 49.342/04.06.2007 întocmit de arhitectul șef.
Atât referatul arhitectului șef cât și adresa nr. 22.215/11.06.2007 au fost emise cu mult timp după expirarea termenului mai sus arătat.
Împotriva acestei adrese, din care rezultă refuzul pârâtului de admitere a cererii reclamantei, aceasta din urmă a formulat contestația înregistrată sub nr. 56.644/21.06.2007 (filele 44-47/ds.), îndeplinind astfel procedura prealabilă impusă de art. 7 alin.1 din legea nr. 554/2004.
Contrar disp. art.7 alin.4 din legea nr. 554/2004, pârâtul nu a soluționat contestația reclamantei în termen legal.
Refuzul pârâtului de acordare a respectivei autorizații de construire, cuprins în adresa nr. 22.215/11.06.2007, este nelegal, încălcând drepturile reclamantei, pentru următoarele considerente:
Nici un act normativ nu prevede pentru acest caz obligația existenței acordului tuturor coproprietarilor unui condominiu.
Dimpotrivă, dreptul de folosință asupra spațiilor aflate în proprietatea comună a membrilor unei asociații de proprietari era reglementată la acel moment de disp. art. 11, alin.1 și art. 12 din nr.OG 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari (dispoziție preluată și de noua lege a asociațiilor de proprietari), care impun necesitatea existenței unei hotărâri a Adunării Proprietarilor (50% + 1, conf. legii) și acordul proprietarilor direct afectați.
Art. 25 lit. d din Hotărârea Consiliului Local al municipiului G nr. 450/2005 impune condiții mai restrictive, condiționând posibilitatea acordării dreptului de folosință in vederea mansardării de acordul a două treimi din totalul proprietarilor din blocul sau scara respectivă și de acordul proprietarilor direct afectați, de la ultimul etaj.
Din verificarea tabelelor nominale cu proprietarii apartamentelor celor două scări (filele 10, 12, 14 și 16/ds.) rezultă că toți proprietarii celor două scări, exceptând o singură persoană, proprietara unui apartament situat la parterul -.I, nu a fost de acord cu mansardarea, toți ceilalți fiind de acord cu mansardarea, astfel încât cerințele legale sunt întrunite cu prisosință.
De altfel, faptul că pârâtul cunoștea acest aspect (deși necunoașterea legii nu poate fi în nici un caz acceptată) rezultă și din faptul că se anexase contestației punctul de vedere al Biroului Notarilor Publici Asociați si - Vider - (fila 54/ds.), că pârâtul a emis adresa nr. 56656/ 16.07.2007 și din faptul că, în condiții similare (după ce s-a cerut completarea tabelului pt. mansardarea. II din - - fila 41/ds.), pentru această lucrare s-a emis autorizația de construire (fila 55/ds.).
Și în ceea ce privește adresa nr. 22.155/19.07.2007 (fila 80/ds.), din care rezultă că locatari din blocul N7 scara 1 solicită rezilierea, astfel încât nu se poate acorda autorizație, se reține faptul că împrejurarea că s-ar fi solicitat rezilierea contractului nu este dovedită de nici un mijloc de probă (copie a unei acțiuni, certificat de grefă) și că de altfel, rezilierea nu operează la simpla cerere a unei părți ci, se dispune prin hotărâre judecătorească, pentru neîndeplinirea culpabilă a unor obligații de către una dintre părți.
Față de aceste considerente, văzând faptul că în mod nelegal pârâtul nu a emis autorizația de construire solicitată de către reclamantă, în temeiul disp. art. 1 alin. 1 și art. 18 alin.1 din legea nr. 554/2004, a admis acțiunea și a obligat pe pârât la emiterea unei autorizații de construire în vederea executării lucrărilor de mansardare locuibilă a blocul N 7, scările 1 si 2.
În ceea ce privește penalitățile de 1.000 lei / zi de întârziere conform articolului 18 aliniatul 5 din Legea 554/2004, instanța a apreciat că, în condițiile în care reclamanta a arătat în cuprinsul acțiunii că intenționează să solicite și despăgubiri, penalitățile ce se vor stabili vor fi diminuate față de cele solicitate, dispunându-se obligarea pârâtului la 10 lei pe zi de întârziere, de la comunicarea prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei și solicitând desființarea sa și, pe fond, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a criticat pârâtul următoarele:
În legislația actuală nu există un act normativ care să precizeze clar cum se realizează mansardarea blocurilor. În accepțiunea tehnică se disting două feluri de mansardare, respectiv cele fără construcția de apartamente (acoperiș în două ape)și cele cu construcția unor apartamente.
Din adresa emisă de rezultă că mansardarea afectează în egală măsură pe toți proprietarii de locuințe și spații cu altă destinație din imobil întrucât se execută pe terasa imobilului care este parte comună deținută de proprietar, că mansardarea generează aspecte juridice complexe relative la modul de exercitare a dreptului de proprietate comună pe câte părți forțată și perpetuă, că legea nu are în vederea înstrăinarea ci doar închirierea și /sau concesionarea părților comune ale unui imobil și că atât Constituția României cât și Codul civil garantează proprietatea privată.
A mai arătat pârâtul că evenimentele produse la, din arată că firma nu respectă metodologia de lucru și că pentru - s-a depus cererea pentru emiterea autorizației de construire la 22.05.2007, la 07.08.2007 și 14.08.2007, a dispus sistarea lucrărilor fapt nerespectat de către reclamant, că instituția sa, a pârâtului a constatat acest fapt și că prin adresa nr.59/31.05.2007, 17 proprietari au solicitat rezilierea contractului încheiat de reclamant.
A mai arătat pârâtul că tabelele cu semnăturile proprietarilor au multe nereguli, că fiecare apartament este cumpărat de ambii soți și este necesară semnătura ambilor soți coproprietari, că declarațiile nu s-au dat în prezența notarului care ar fi avut datoria de a verifica identitatea și că din această cauză, la apartamentul 18 etaj 4 este semnătura lui iar CNP aparține unei persoane de sex feminin.
În dovedirea cererii de recurs pârâtul a depus copia adresei nr.47.154 a.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul a mai arătat și că respectivul contract atestat sub nr.38/23.03.2006 și 41/31.01.2006 a fost semnat în numele proprietarilor de o singură persoană fără calitate, respectiv de către președintele asociației de proprietari și că respectivul contract nu este autentificat.
Că acest președinte a făcut un act de dispoziție în locul proprietarei fără a avea un mandat autentic și că prin atestarea făcută de avocat se atestă identitatea reclamantei și a președintelui asociației și nu identitatea persoanelor aflate în tabel.
Recurentul a mai indicat faptul că prin aceste contracte se fac acte de dispoziție cu privire la dreptul de proprietar al locatarilor - proprietari,că deși se menționează că este un contract de folosință al contractului, din moment ce după construirea apartamentelor acestea devin proprietatea, respectivul contract înstrăinează din bunul imobil și nu de folosință.
În legătură cu aceasta, a mai arătat recurentul că un contract de folosință se poate concretiza într-un contract de închiriere sau un contract de concesiune, ceea ce nu este cazul de față din moment ce prin art.1 din contract se transferă dreptul de proprietate.
Un alt motiv invocat de recurent prin concluzii scrise constă în faptul că numărul proprietarilor care și-au dat acordul este sub 50% din moment ce fiecare apartament este deținut de regulă de 2 coproprietari și că este lipsită de relevanță susținerea reclamantei cu privire la procentul celor care-și dau acordul având în vedere prev.art.480 civ.
Recurentul a mai indicat și faptul că de altfel este lipsit de relevanță dacă semnatarii sunt în procent de 1/2 sau 2/3 având în vedere actele normative în vigoare, respectiv OG 85/2001 și Lg.230/2007 că aceste acte normative nu prevăd posibilitatea îndeplinirii unor acte de dispoziție în ceea ce privește dreptul de proprietate și că ele au în vedere organizarea și administrarea condominiilor, actele de dispoziție rămânând să fie reglementate de disp.art.480 civ.
Că, din moment ce într-un bloc sunt mai mulți coproprietari nici un act de dispoziție nu poate fi făcut decât cu consimțământul tuturor coproprietarilor.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată pentru următoarele motive:
Solicitarea Direcției Urbanism în sensul că documentația depusă trebuie să conțină acordul tuturor locatarilor excede cadrul legal în cauză fiind aplicabile disp.art.11 și art.12 din OG 85/2007( 50% +1 și acordul proprietarilor direct afectați) și art.25 lit.d din HCL nr.450/2005( 2/3 din totalul proprietarilor și acordul proprietarilor direct afectați.
Că atâta vreme cât Hotărârea Adunării Generale a Proprietarilor nu a fost contestată și câtă vreme dreptul de folosință a fost obținut prin contractele de atestare nr.39/2006 (pentru scara 2) și 42/2006 (pentru scara 1) și acestea nu au fost desființate prin procedurile prevăzute de lege, corectitudinea lor nu poate fi pusă la îndoială.
Că susținerea că în legislația actuală nu există un act normativ care să precizeze clar cum se realizează mansardarea este infirmată chiar de adresa nr. 56656/2007 a Primăriei mun.G, în sensul că HCL nr. 450/2005 este aplicabilă.
Că adresa nu are înrâurire în cauză deoarece această instituție nu este abilitată să interpreteze normele în vigoare și că este adevărat că dreptul de proprietate este garantat constituțional și prin legi organice dacă din moment ce proprietarii nu au făcut nici un demers pentru desființarea contractelor, nu este de înțeles de ce Primăria se referă la apărătorul acestora.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de pârâtul-recurent, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, Curtea de Apel, apreciază că prezentul recurs este nefundat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește legea aplicabilă( sau lipsa dispozițiilor legale, susținută de recurentă) se reține că actele care au stat la baza cererii reclamantului, respectiv contractele atestate sub nr. 42/22.02.2006 și sub nr. 33/31.01.2006, procesele verbale din 01.03.2006 ale Ședinței de Comitet al Asociației de Proprietari nr.558 și declarațiile autentice ale președintelui Asociației de Proprietari sunt toate anterioare intrării în vigoare a Lg.nr.230/2007(respectiv anterioare datei de 23.08.2007) și că nu se pot verifica condițiile de validitate ale acestor acte prin raportare la un act normativ ulterior încheierii lor.
Se mai reține că cele 2 contracte în discuție sunt acte juridice complexe prin care Asociația de Proprietari dă spre folosință reclamantei pe durata de existentă a construcțiilor planșeul de acoperiș existent, cu obligația pentru reclamantă de a efectua anumite lucrări și reparații în favoarea asociației și că nu se vorbește despre o transmitere a dreptului de proprietate.
A confunda unul dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv dreptul de folosință, care poate fi cedat într-adevăr și prin alte contracte, (închiriere), cu însuși dreptul de proprietate nu poate fi admis.
Față de acestea, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.1 din OG 85/2007 și cele ale HCL nr.450/2005.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că mansardarea afectează în egală măsură pe toți proprietarii, se reține că, din moment ce atât art.11 din OG 85/2001 cât și art.25 din HCL nr.450/2005 vorbesc despre hotărârea asociației de proprietari, respectiv acordul a 2/3 și acordul proprietarilor direct afectați, rezultă că legiuitorul nu consideră pe toți proprietarii de locuințe din condominii ca fiind direct afectați de cedarea folosinței proprietății comune.
În ceea ce privește afirmația recurentului că legea nu are în vedere înstrăinarea ci doar închirierea sau concesionarea părților comune, se reține faptul că art.11 din OG 85/2001 folosește expresia, închiriere sau folosirea spațiilor aflate în proprietate comună, și că din conținutul contractelor nu rezultă că s-ar fi avut în vedere o înstrăinare a coproprietății perpetue, înstrăinare de altfel inadmisibilă prin prisma principiilor dreptului civil.
De altfel, invocarea de către recurentă a adresei nr.47154/18.10.2007 a (act emis de altfel cu mult după formularea acțiunii), nu este pertinentă în condițiile în care acesta face referire la dispozițiile Lg. 230/2007(act care nu este aplicabil speței de față) și mai ales în condițiile în care emitentul indică faptul că nu are în competența legală emiterea de norme metodologice incidente în cauză.
În ceea ce privește referirea recurentului la, evenimentele produse la -1-, se reține faptul că nu există la dosarul cauzei vreo dovadă cu privire la existența unor astfel de evenimente sau la legătura dintre acestea cu societatea reclamantă și că, de altfel, emiterea unei autorizații de construire presupune verificarea întrV. condițiilor de legalitate și nu emiterea unor aprecieri subiective din partea autorității publice.
Faptul că un nr. de 17 proprietari ar fi solicitat rezilierea contractului prin adresa nr.59/31.05.2007, se reține faptul că nu există la dosarul cauzei nici o dovadă în acest sens și că de altfel recurentul pârât nu poate decide asupra unei cereri de reziliere.
De asemenea, se mai reține, faptul că pe calea prezentei acțiuni instanțele trebuia să verifice legalitatea refuzului exprimat de pârât prin adresa nr.22215/11.06.2005 care se referă numai la necesitatea acordului tuturor locatarilor și nu la alte aspecte cum sunt cele legate de o presupusă cerere de reziliere.
În ceea ce privește neregulile care ar fi cuprinse în tabelele cu semnăturile proprietarilor se rețin următoarele:
Disp.art.11 alin.1 din OG 85/2001 se referă la necesitatea unui contract de închiriere semnat din partea asociației de proprietari de către președinte, pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor și cu acordul proprietarilor direct afectați.
Pentru verificarea actelor care au stat la baza cererii reclamantului trebuia verificată existența valabilă a acestor trei condiții contractul de folosință semnat de președintele asociației, hotărârea adunării proprietarilor și acordul proprietarilor direct afectați.
Din dispozițiile legale nu rezultă necesitatea existenței unui act notarial sau a verificării de către notar a identității proprietarilor.
Art.5 alin.1 din OG 85/2001 stabilește că adunarea generală a proprietarilor este formată din câte un reprezentant al fiecărei familii de proprietari astfel încât pentru existența acordului familiei de proprietari este suficient acordul unui membru al acestei familii.
Disp.art. 4 din același act normativ fac trimiterea la prevederile Lg. 114/1996 care, în art.23 alin.2 din Regulamentul cadru stipulează că hotărârea asociației de proprietari se iau cu votul majorității membrilor prezenți.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că solicitarea recurentului-pârât că reclamant să prezinte acordul tuturor proprietarilor soț și soție excede normelor aplicabile.
În ceea ce privește motivul invocat în cuprinsul concluziilor referitor la semnarea contractelor de o persoană fără calitate se reține faptul că art.11 din OG 85/2001 impune semnarea contractului de către președintele asociației de proprietari în baza hotărârii adunării generale a proprietarilor.
cu semnăturile proprietarilor echivalează cu hotărârea adunării generale în sensul că ele cuprind manifestarea de voință a membrilor asociației de proprietari.
Și afirmația recurentului că orice persoană, respectiv administratorul poate face un act de dispoziție în locul proprietarilor fără a avea un mandat autentic este vădit nefondată pentru următoarele considerente:
Președintele asociației de proprietari este distinct atât de administrator cât și de, orice persoană, Legea nu impune închirierea contractului în formă autentică și din moment ce nu se discută despre transmiterea unui drept de proprietate sau a unui alt drept real asupra terenului, nu se pune problema cerinței forme autentice ad validitatem. De reținut pentru recurent că multe acte de dispoziție,inclusiv înstrăinarea unei clădiri se pot face valabil prin acte sub semnătură privată.
Legea nu impune nici existența hotărârii adunării generale a proprietarilor în formă autentică astfel încât existența unui mandat în formă autentică nu este necesară.
Susținerea recurentului că prin contracte se cedează însă și dreptul de proprietate este combătută de chiar cuprinsul contractelor care se referă la dreptul de folosință. Faptul că după construirea apartamentelor tip mansardă acestea devin proprietatea este o prevedere care nu intră în contradicție cu nici o normă legală și este o consecință a dreptului de folosință cu ridicarea construcției cu materiale proprii. De altfel, dacă s-ar admite raționamentul recurentului ar trebui ca întotdeauna apartamentele de la parter(ridicate pe fundația -bun comun) sau apartamentele de la ultimul nivel(delimitate pe planșeul-bun comun) să fie proprietate comună, ceea ce desigur nu este admisibil.
În ceea ce privește afirmația că numărul de semnături este sub 50%, având în vedere disp.art.5 alin.1 din OG 85/2001 mai sus indicate, se reține că și acesta este vădit nefondată.
Afirmația recurentului că pentru actele de dispoziție este necesar acordul tuturor coproprietarilor conf.disp.art. 480 cod civil se reține că OG 85/2001 reprezintă norma specială, derogatorie și că din dispozițiile acesteia rezultă că cedarea dreptului de folosință asupra spațiilor aflate în coproprietate se face prin procedura expres reglementată și nu în conformitate cu prevederi generale.
Față de aceste considerente, văzând și faptul că sentința recurată nu conține cauze de nulitate ce ar putea fi invocate de către instanță din oficiu, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat prezentul recurs.
Văzând și cererea intimatei reclamante de obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, precum și disp.art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 1923 din 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./18.02.2008
Tehnored./2ex./20.02.2008
Fond - /
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
