Obligația de a face. Decizia 580/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 580/2008
Ședința publică din data de 5 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2429/14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși reclamantul a fost citat cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 04.03.2008 pârâtul a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, având în vedere că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dispune suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2. proc. civ.
Înainte de închiderea dezbaterilor se prezintă avocat, pentru reclamant, care solicită reluarea cauzei, arătând că a avut cauze și în alte săli, motiv pentru care nu s-a putut prezenta la strigarea cauzei.
Curtea, având în vedere cererea formulată și apreciind că aceasta este întemeiată, dispune reluarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a treia strigare, se prezintă avocat, pentru reclamant, care depune împuternicirea avocațială, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta reclamantului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, sens în care Curtea constată că recursul este legal timbrat și comunică un exemplar al întâmpinării către reprezentanta reclamantului.
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamantului arată că la momentul semnării procesului verbal de recepție construcția exista așa cum este prezentată în fotografiile de la fila 200 din dosarul de fond. Deși în CF imobilul a fost întabulat, mansarda a fost apreciată de către expert ca și un al doilea etaj raportat la caracteristicele tehnice ale clădirii. Arată, de asemenea, că în prezent se solicită doar regularizarea spațiilor amenajate în podul clădirii întrucât apartamentele de la mansardă, în opinia expertului apartamentele de la etajul 2, sunt întabulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat și acordarea cheltuielilor de judecată din recurs, sens în care depune chitanță reprezentând onorariul avocat. Arată că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.429 din 14.1]2.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat la data de 17.05.2005 eliberarea certificatului de urbanism pentru obiectivul modificare proiect autorizat - amenajare spații de cazare în podul existent al clădirii din-, iar ulterior, după emiterea certificatului nr. 2.574/21.06.2005 în baza documentației întocmite, a solicitat eliberarea autorizației pentru lucrările amenajare spații de cazare. Față de actele depuse, comisia de acorduri unice în ședința din 08.12.2005 a solicitat reclamantului să completeze documentația cu avize "", mediu și Comisia de urbanism și amenajări teritoriale din cadrul Consiliului local. Acest aviz al comisiei, se reține că era necesar deoarece modificarea soluției constructive prin amenajare spații de cazare în podul existent înseamnă implicit modificarea indicilor urbanistice. În acest context, reține instanța că din conținutul raportului de expertiză rezultă că coeficientul de utilizare al terenului se modifică în urma realizării unui nivel în plus, în sensul 0,9 reglementat prin pentru =3este depășit. Respectivul aviz, arată instanța, era necesar pentru a se vedea dacă reclamantul respectă CL. nr. 644/2005 prin care s-au interzis derogări de la Regulamentul local de urbanism pentru a nu se crea un haos arhitectural în municipiu și de nr. 413/2005 cu privire la înălțime, număr de apartamente, suprafețe minime pentru locuințe colective, de condiții pentru spații verzi platformă, loc de joacă, parcuri, înălțime maximă la cornișă.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a fost dată în condițiile interpretării greșite a actului dedus judecății și cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în dezvoltarea argumentelor menționate, se arată că singurele motive pe care le invocă instanța nu pot reprezenta motive de drept care să justifice soluția pronunțată în sensul art. 261 pct. 5.pr.civ. context din care se apreciază că în speță sunt incidente disp. art. 304 pct. 7.pr.civ.
Totodată, recurentul arată că deși a învederat primei instanțe faptul că a dobândit imobilul situat în C-N,- înscris în 23375 C-N cu nr. topo. 4.36/19, 4.381/1 în anul 1998, că ulterior această construcție a fost extinsă conform autorizației de construire nr. 124/12.02.1999, nr. 2.937/18.12.1999, nr. 327/19.03.2001, nr. 918/17.04.2005, starea rezultată din acte nu a fost avută n vedere.
Din analiza acestor acte, arată recurentul se constată că: certificatul de urbanism nr. 3.474/17.06.2002, ce a stat la baza emiterii autorizației nr. 918/2002 și prin certificatul de urbanism nr. 6.225/24.11.2000 care a stat la baza emiterii autorizației nr. 327/2001, la pct. 3 regimul tehnice pentru -3a este menționat POT depășit în urma realizării noii construcții pentru care s-a întocmit pe parcelă, avizat de comisia de urbanism cu nr. 44.873/2.624/24.11.1998; prin certificatul de urbanism nr. 2.902/15.09.1998 care a stat la baza emiterii autorizației nr. 124/1999 la pct. 3 regimul tehnic este menționat POT max. 70 %; prin autorizația nr. 918/2002 s-a încuviințat executarea lucrărilor de construire pentru modificarea soluției supraetajare imobil, realizat în baza autorizației nr. 327/19.03.2001, autorizației nr. 2.937/18.12.1999 și autorizației nr. 124/1999; autorizația de construire nr. 918/2002 avea termen de 48 luni de la data emiterii, respectiv 17.04.2004, iar în perioada edificării construcției, astfel cum se reține în raportul de expertiză tehnică, în data de 31.07.2004 prin procesul-verbal de contravenție nr. 31/10.248/14.07.2004 a fost sancționat și s-a dispus începerea demersurilor pentru intrarea în legalitate; în timpul execuției, pe baza autorizației în perioada de valabilitate au fost făcute demersuri pentru modificarea soluției constructive, respectiv pentru intrarea în legalitate și în acest sens a și fost încheiat contractul pentru proiect amenajare spații cazare în pod existent; însă toate acestea nu au fost analizate, reținându-se că nu au fost respectate hotărârile consiliului local ca și când cererea ar fi vizat o construcție nouă, când, în realitate, se solicita modificare proiect autorizat - amenajare. În această situație, arată recurentul, făcându-se abstracție de starea arătată anterior emiterii certificatului și autorizației, de cadrul legal anterior permis edificării construcției, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Totodată, mai arată recurentul că prin demersul său a dovedit că a respectat dispozițiile legale incidente, context în care refuzul pârâtului de a emite autorizația de construire este nejustificat. Astfel, sub acest din urmă aspect, arată că: potrivit art. 7 alin. 15 din Legea nr. 50/1991, în situația în care în timpul execuției lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației survin modificări privind construcția, care duc la necesitatea modificării acesteia titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație pentru obținerea căreia va depune documentația. Or, prin cererile adresate a solicitat autorizarea lucrărilor în podul edificat în baza autorizației de construire nr. 918/2002, iar pentru lucrările a căror autorizație se solicită a obținut certificatul de urbanism și a depus documentația și avizele solicitate prin acesta, iar solicitarea de a obține încă odată avizul comisiei de urbanism contravine disp. art. 56 din Normele metodologice de aplicare a legii, respectiv în contextul în care prin procesul-verbal de contravenție a fost obligat să se intre în legalitate, era necesar să se analizeze dacă construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, raportat la concluziile raportului de expertiză ce relevă că "ar trebui să se poată autoriza intrarea în legalitate a imobilului, deoarece regimul de înălțime impus prin certificatul de urbanism este respectat".
Concluzionând, recurentul susține că este irelevantă în speță hotărârea nr. 431/2005, deoarece în data de 22.11.2004 sub nr. 1.012 primăria, respectiv direcția de urbanism eliberează dovada de luare în folosință pentru imobilul în litigiu realizat în baza autorizației nr. 918/2002, 327/2001, 2.937/1999 și 124/1999; hotărârea consiliului nr. 644/2005, de asemenea este irelevantă, deoarece se solicita emiterea unei autorizații de construire pentru amenajare spații de cazare în podul existent al clădirii autorizate prin autorizația de construire nr. 918/2002 și nu poate retroactiva; prevederile Legii nr. 114/1996 sunt irelevante în speță, având în vedere că a fost solicitată autorizare lucrări amenajare, în clădirea autorizată prin nr. 918/2002; prev. nr.HG 525/1996 referitoare la locurile de parcare sunt respectate, în răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că imobilul dispune de spațiu pentru 16 parcări, iar alte acte normative ale căror cerințe să fi fost încălcate nu au fost indicate de instanță.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că primul motiv nu poate fi primit, deoarece hotărârile invocate de prima instanță sunt acte normative cu caracter local, care vin să completeze Regulamentul local de urbanism. Prin aceste acte se arată că a fost interzisă aprobarea derogărilor tocmai pentru a se urmări respectarea unitară a acestor prevederi și a nu se crea un haos arhitectural la nivelul municipiului, cât și interzicerea edificării de construcții cu depășirea regimului de înălțime maxim, de ocupare, de asigurare spații, parcuri, înălțime maximă la cornișă, iar prin expertiză s-a relevat că este modificat coeficientul față de cel existent.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate în cauză, a dispozițiilor actelor normative invocate, Curtea reține următoarele:
Actele dosarului relevă că în cursul anului 1998 au fost demarate de recurenți demersurile necesare edificării unei construcții în-, C-N, sens în care la data de 15.09.1998 a fost emisă certificatul de urbanism nr. 2.902 ( 84, dosar fond).
În baza documentației depuse, a certificatului de urbanism arătat ce prevedea un regim tehnic = MR.1, POT maxim - 70 %, a avizului nr. 44.873/2.524 - 24.11.1998 și avizul nr. 571.002/25.01.1999 s-a eliberat în vederea executării lucrărilor de amenajare magazin și depozite având regimul de înălțime P autorizația nr. 124/12.02.1999 ( 83 dosar fond).
Ulterior, dorindu-se supraetajarea imobilului se fac noi demersuri, sens în care se eliberează la data de 24.11.2000 certificatul de urbanism nr. 5.224. prin care se relevă un regim tehnic =3S = 662,24 mp. Același act relevă că procentul de ocupare a terenului este conform Regulamentului de construire de 35 %, dar acesta este depășit în urma realizării construcției pentru care s-a întocmit pe parcela avizat de comisia de urbanism cu nr. 44.873/2.524/24.11.1998, iar în această situație se propune extinderea pe verticală a construcției demisol existent, iar construcția va deveni astfel, cu locuințe la parter, etaj și mansardă ( 85, dosar fond).
Dat fiind cele arătate, în baza documentației se eliberează la data de 19.03.2000 autorizația nr. 327 ( 86, dosar).
În anul 2002, la solicitarea recurenților se eliberează un nou certificat de urbanism ce prevedea un regim tehnic =3a, S = 662,4 mp. Pot max. = 35 %, = 0,9.
La data de 17.06.2002, în baza actului arătat, a documetnației, se emite autorizația nr. 918 prin care se autoriza modificarea soluției supraetajare imobil, respectiv recompartimentare interioară și modificare formă, poziție goluri.
În urma cererii adresate de recurenți, la data de 22.11.2004, se eliberează dovada de luare în folosință a lucrărilor executate în baza autorizației menționate.
Conform acestui act, construcția se compune din demisol: magazin alimentar, 3 goluri, birou, magazin materiale de construcție, 2 grupuri sanitare, 2 depozite; parter: 5 camere, bucătărie, alimente, 4 băi, grup sanitar, debara, 2 holuri cu scară de acces, 3 balcoane, scări exterioare cu podeț; etaj: 11 camere, 2 goluri cu scări de acces, 11 băi, 4 balcoane, 13 logii; mansardă: 11 camere, 2 holuri cu scări de acces, 11 băi, debara, 3 balcoane, 2 logii.
În anul 2005 recurenții înregistrează o nouă cerere, sens în care li se eliberează certificatul de urbanism nr. 2.574/21.06.2005, ce prevede un regim tehnic =3a, S= 238 mp. Pot max. = 35 %, = 0,9, la + 2 E; iar apoi în baza acestuia și a documentației s-a solicitat eliberarea autorizației pentru amenajare spații de locuit în podul imobilului mai sus descris.
Cu adresa nr. 83.577/43 din 24.11.2005 și respectiv nr. 7.986/43/09.02.2006 prin serviciul autorizări construcții, intimatul comunica recurenților faptul că în vederea emiterii autorizației este necesar să se obțină și avizul Comisiei pentru Urbanism și Amenajări Teritoriale din cadrul Consiliului Local C-N, deoarece nu sunt respectate normativele în vigoare.
Nemulțumit, recurentul se adresează instanței, cererea fiind fundamentată pe refuzul nejustificat al eliberării autorizației, iar în drept pe incidența disp. Legii nr. 50/1991 și ale Legii nr. 554/2004.
Potrivit acestui din urmă act normativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității emitente sau dacă nu a primit răspuns în termen, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate.
Același act normativ prevede că se poate, de asemenea, adresa instanței de contencios și cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Tot astfel, actul normativ arătat cu privire la refuzul nejustificat prevede că acesta reprezintă exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Din dispozițiile actului normativ enunțat rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri pe calea contenciosului administrativ se cer întrunite câteva condiții și anume: să fie vorba de un refuz nejustificat de a rezolva cererea, respectiv exprimarea explicită cu abuz de putere a voinței de a nu rezolva cererea; persoana fizică să fie vătămată în dreptul său recunoscut.
Raportat la aceste cerințe, prin cererea introductivă de instanță, recurentul susține că sunt întrunite aceste cerințe întrucât dreptul lor la eliberarea autorizației este recunoscut de Legea nr. 50/1991, că refuzul fundamentat pe nerespectarea normativelor în vigoare, câtă vreme nu se precizează care sunt acestea este nelegal, în condițiile în care nu se dorește decât amenajarea de spații de cazare în podul clădirii, pod ce a fost edificat în baza autorizației de construire nr. 918/2002. Atare susțineri cu privire la întrunirea cerințelor Legii contenciosului nu pot fi reținute întrucât în cauză nu se poate vorbi de un refuz nejustificat. Astfel, se reține că potrivit Legii nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcție este permisă numai în baza autorizației de construire ce se eliberează în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și a planurilor de amenajare a teritoriului aprobat potrivit legii, a cerințelor impuse prin certificatul de urbanism precum și de avizele și acordurile exprimate.
Cu privire la documentația în vederea emiterii autorizației, în aplicarea actului normativ arătat prin normele metodologice adoptate, s-a prevăzut că aceasta va cuprinde, printre altele, avize și acorduri obținute de solicitant, "altele decât cele din competența emitentului", stabilite prin certificatul de urbanism.
Din dispozițiile actelor enunțate rezultă că autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția depunerii documentației corespunzătoare și conforme cu legea, a avizelor și acordurilor cerute și cu condiția ca limitele de ocupare, amplasare, înălțime să respecte normele obligatorii și să nu depășească limitele stabilite în regulamentele adoptate în executarea și respectarea prevederilor legii.
Cu alte cuvinte, eliberarea autorizației de construire este condiționată de depunerea documentației conforme, a avizelor comisiei de specialitate având exprimat punctul de vedere cu privire la soluția funcțională; de respectare a regulilor speciale de amplasare, ocupare, aplicabile tuturor construcțiilor, adoptate prin regulamente de urbanism, planuri de amenajare de către autoritățile locale.
În cauză, cerințele arătate nu sunt întrunite. Actele dosarului, potrivit expunerii rezumative de mai sus, atestă că autorizarea construcției edificate de recurent s-a făcut prin derogare de la indicatorii urbanistici (, ) stabiliți prin certificatul de urbanism, Regulamentul Local de Urbanism () și Planul Urbanistic General (G). Noua modificare cerută prin eliberarea autorizației vizează, așa cum rezultă din expertiza ordonată în cauză ( 194, dosar fond) un coeficient () mai mare (decât cel derogator), respectiv față de cel existent în ultima autorizație nr. 918/2002, în condițiile în care prin, coeficientul maxim nu a fost modificat, iar o altă derogare nu a fost avizată. Un aviz în acest sens nu a fost depus odată cu documentația ce a stat la baza eliberării autorizației modificatoare, nici ulterior în termenul stabilit prin comunicarea făcută de recurent sau cu ocazia înregistrării plângerii.
Se poate așadar constata din acte că la documentația cerută nu a fost depus avizul solicitat. În plus, din expertiză cât și din proiectul propus ( 38, dosar fond) se poate constata că s-a depășit nu doar limita cerută de regulamentele de urbanism adoptate, ci și limita derogatorie avizată înainte de ultima autorizare. Sub acest din urmă aspect, din proiectul propus se observă că situația existentă(ce a fost derogatorie) prevede POT = 62 %, un = 1,79, iar cea propusă și care se dorește a fi autorizată prevede un POT = 62 % și = 2,44 și deci vizează o depășire a celor instituite în aplicarea prevederilor în materie de construcție.
Prin urmare întrucât avizul lipsește și întrucât condițiile stabilite prin și nu sunt respectate în privința coeficientului maxim (), refuzul intimatului de a elibera autorizația modificatoare nu poate fi considerat nejustificat. Autorizația poate fi eliberată doar în condițiile avizului cerut și al respectării principiilor impuse de lege și normele speciale în aplicarea acestuia. Or, de vreme ce din acte nu rezultă aceasta, refuzul recurentului este justificat de neîndeplinirea condițiilor necesare pentru emiterea actului solicitat iar sub acest aspect reținerile instanței nu pot fi considerate greșite.
Legat însă de refuz, susține recurentul că a fost emis certificatul de urbanism iar prin acesta s-a solicitat anumite avize care au fost depuse alături de documentația cerută și ca atare nu se putea refuza eliberarea autorizației. Această susținere nu poate fi primită ca motiv al considerării nejustificării refuzului, deoarece, chiar dacă nu s-a impus și un alt aviz prin acest act nu trebuie trecut neobservat că certificatul de urbanism ca act de informare trebuie să conțină date în concordanță cu documentațiile de urbanism, Că acesta nu poate să omită în nici un caz elementele cerute prin, PUZ. În plus, eliberarea autorizației de construire nu se realizează prin raportare la elementele cuprinse în certificatul de urbanism, ci în baza documentației de urbanism aprobate cu observarea concordanței între elementele prevăzute în proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construcție cu documentația de urbanism cerute de lege, de hotărâri ale deliberativului local și respectiv de normele speciale aprobate prin regulamente. Din această perspectivă, autoritatea îndrituită a elibera autorizația de construire este obligată să verifice cele solicitate, în funcție de respectarea condițiilor impuse și în condițiile în care constata nerespectarea, poate refuza eliberarea actului solicitat cu încălcarea normelor, acesta fiind și scopul instituit de art. 12 din Legea nr. 50/1991.
Evident, se susține că în cauză sunt operante prev. art. 7 din legea menționată și că astfel, ar fi îndrituiți la eliberarea autorizației. Această susținere nu poate fi primită, întrucât eliberarea autorizației, chiar și în condițiile articolului relevat, implica, așa cum s-a mai arătat, respectarea normelor statuate prin lege; reglementări speciale inclusiv cele statuate prin hotărâri ale consiliului local, iar în speță, regulile vizând nu sunt respectate, raportat la regulamentele adoptate.
Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat că la data solicitării așa-zisei modificări, efectele autorizației invocate încetaseră - construcția nu mai "era în curs de edificare" în baza autorizației - fiind deja luată în folosință, potrivit dovezii de la fila 82 dosar. Or, în aceste circumstanțe, nu se poate reține survenirea unei situații în perioada de valabilitate și nici existența unei documentații corespunzătoare, acesta nerespectând cele cerute prin reglementările adoptate în materie.
Desigur, se susține de recurent că edificarea podului a fost autorizată prin actul nr. 918/2002 și că doar se solicita compartimentarea acestuia. Susținerile arătate nu pot fi primite întrucât actul evocat și proiectul ce a stat la baza acestuia relevă edificarea unei construcții cu regim de înălțime - demisol - parter - etaj - mansardă, nefiind prevăzut și un pod. Aceste aspecte vizând construcția sunt menționate și prin raportul de expertiză efectuat ( 192 dosar fond) expertul arătând astfel că imobilul a fost construit în 3 etape; că proiectul în baza căruia s-a eliberat ultima autorizație de construire cu nr. 918/2002 și care conține viza spre neschimbare este prevăzut a se edifica o construcție cu regim de înălțime demisol - partere - etaj și mansardă. Aceeași situație rezultă de altfel și din dovada de luare în folosință. Or, în aceste circumstanțe, față de cele rezultate din acte, susținerile recurentului cu privire la pod și la reținerile greșite ale primei instanțe sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Nici restul susținerilor recurentului nu pot fi primite întrucât intrarea în legalitate invocată impune întocmirea unor documentații cu respectarea legii, a normelor speciale. În plus intrarea în legalitate nu înseamnă doar întocmirea de documente și solicitarea autorizației, ci aceasta presupune desființare celor edificate cu nerespectarea cerințelor impuse de lege, de regulamente și norme și de acte cu caracter normativ adoptate de deliberativul local. Pe de altă parte, dovada luării în folosință atestă existența construcției raportat la cele ce s-au autorizat nu și la lucrări ce s-ar dori a se face sau care au fost făcute cu încălcarea prevederilor privind regimul de înălțime. A accepta punctul de vedere al intimatei sub acest din urmă aspect înseamnă a permite efectuarea unor construcții cu nerespectarea regulamentelor și a normelor în materie de construcții și în condițiile creări unei situații favorabile față de alți cetățeni cărora li se impune și nu li se permite efectuarea de construcții decât cu respectarea actelor în materie, a, și aprobate, ceea ce nu este permis.
Ca atare, față de cele rezultate din acte și de normele juridice mai sus invocate, reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Greșite nu sunt nici reținerile instanței cu privire la hotărârile deliberativului întrucât au caracter de reglementare la nivel local și constituie elemente de fundamentare obligatorie pentru eliberarea actelor administrative câtă vreme nu au fost atacate și anulate. În plus nu poate fi reținut nici faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină. Din conținutul considerentelor rezultă că analiza s-a făcut raportat la verificarea refuzului autorității de a elibera actul solicitat, refuz care se întemeiază și pe actele cu caracter normativ la nivel local. Așadar, în condițiile în care din hotărâre rezultă fundamentul soluției pronunțate, susținerile recurenților sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Prin urmare, față de cele ce arătate, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312.pr.civ. va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.429 din 14 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
dact./2 ex./04.04.2008
jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
