Obligația de a face. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 643/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimatele:, Administrația Fondului pentru Mediu, având ca obiect - obligația de a face, recurs împotriva sentinței numărul 433/CA/05.06.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 23 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 433/ca/5.06.2009 Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu pusă în discuția contradictorie a părților din oficiu de către instanța de judecată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului I ca neîntemeiată și a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta cu domiciliul în municipiul I,-, - 11,. B,.1,. 2 în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în municipiul I, str. - nr.26, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I să restituie (să plătească) reclamantei suma de 8738 lei achitată de aceasta cu titlu de taxă de poluare, sumă ce urma a fi actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății, și să plătească reclamantei a suma de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, reține instanța că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediu, invocată din oficiu de către instanța de judecată și pusă în discuția contradictorie a părților, aceasta este întemeiată motivat de faptul că, în raport de jurisprudența constantă a Curții de APEL IAȘI, secția contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă în cazul cererilor de restituire a taxei de primă înmatriculare sau a taxei de poluare aparține organului fiscal colector și nu beneficiarului taxei.
În cazul taxei de primă înmatriculare organul colector este Administrația Finanțelor Publice I sau DGFP I după caz, iar beneficiarul acesteia este Statul Român.
În situația taxei de poluare, problematica este identică, schimbându-se doar beneficiarul taxei și denumirea acesteia, în prezent beneficiarul acesteia fiind Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe cale de consecință, față de jurisprudența constantă a Curții de APEL IAȘI, secția contencios administrativ, în materia taxei de primă înmatriculare, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediu și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost lăsată nesoluționată excepția inadmisibilității cereri de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice I s-a constatat că este neîntemeiată având în vedere considerentele reținute în cazul analizării excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe cale de consecință, s-a respins excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a achiziționat la data de 02.07.2008 un autoturism de ocazie marca Ford de la un cetățean român care la rându-i îl cumpărase dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv Italia, conform certificatului de proprietate depus în copie la dosarul cauzei ( tradus de un traducător autorizat - fila 15 dosar ), iar cu ocazia reînmatriculării în România a fost achitată contravaloarea taxei de poluare în condițiile art.4 și 5 din OUG nr.50/2008, valoarea acesteia fiind de 8738 lei.
La data cumpărării, autovehiculul era deja înmatriculat în circulație din 21.09.2000 conform mențiunii efectuate în certificatul de proprietate emis de autoritățile italiene.
Pârâta în urma plângerii prealabile formulate de reclamantă a refuzat restituirea taxei de poluare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire.
Tribunalul a reținut că autoturismul dobândit de reclamantă la data de 02.07.2008 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Italia, astfel încât, raportat la prevederile art.90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05) și la jurisprudența națională, prevederile OUG nr.50/2008, respectiv art.4 lit. a și art. 5, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de poluare pentru prima înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar atâta timp cât taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Pentru a interpreta corect acest act normativ ( OUG nr.50/2008 ) și a identifica intenția legiuitorului, instanța a utilizat interpretarea teleologică (după scop)și a constatat că în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - `poluatorul plătește` să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
De altfel, prevederile OUG nr.50/2008 de instituire a taxei de poluare constituie o reglementare deghizată a taxei de primă înmatriculare instituită prin art.2141-2143Cod fiscal scopul și efectele produse de taxa de poluare fiind identice cu cele ale taxei pentru primă înmatriculare.
Împotriva sentinței civile 433/ca/5.06.2009 a Tribunalului Iași, a declarat recurs a municipiului
Arată recurenta că, în ceea ce privește soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, motivarea primei instanțe referitoare la existența unei jurisprudențe a Curții de APEL IAȘI cu privire la calitatea procesuală pasivă în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare nu este întemeiată, întrucât, până la acel moment, Curtea de APEL IAȘI nu s-a pronunțat în cauze având ca obiect restituirea taxei de poluare, ci doar în acelea în care s-a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare.
S-a considerat că această soluție contravine dispozițiilor legale in materie și că, așa după cum s-a arătat si prin întâmpinarea depusa la Tribunalul Iași, conform prevederilor art. l alin. l din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Taxa se plătește de către contribuabil intr-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu. Cu privire la sumele încasate in acest cont, doar titularul poate dispune asupra lor, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu si, nicidecum organul fiscal colector, care are doar atribuția de a stabili si incasa aceasta taxa. La momentul introducerii acțiunii, suma achitată de reclamanta cu titlu de taxa de poluare nu se afla in contul Administrației Finanțelor Publice a municipiului
Prin acțiunea introdusa pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta a solicitat să se constatate ca plata sumei de 8.738 lei este nedatorata, solicitând restituirea ei. Ori, la restituirea platei nedatorate, nu poate fi obligat decât creditorul, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu, si nu organul fiscal care a încasat taxa prin Trezorerie, ca unitate bancara a statului.
Obligarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I la restituirea taxei de poluare echivalează cu obligarea organului fiscal la restituirea acestei sume din fondurile proprii, întrucât, așa după cum a menționat, taxa de poluare nu s-a făcut venit la bugetul Ministerului Finanțelor Publice, ci la cel al fondului pentru mediu gestionat de către Administrația Fondului pentru Mediu, unitate aflata in subordinea Ministerului Mediului.
Noua taxa de poluare instituita prin nr.OUG 50/2008 este stabilita pe alte principii decât taxa speciala de prima înmatriculare anterioara, are alt mod de calcul si alta destinație.
Deși in considerentele sentinței civile nr. 433/ca/5.06.2009, instanța a menționat că parata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata, întrucât reclamanta a criticat, in principal, neconstituționalitatea nr.OUG 50/2008, solicită recurenta să se constate ca Tribunalul Iașia omis sa se pronunțe cu privire la aceasta excepție.
Pe fondul cauzei, se învederează următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta se solicita restituirea sumei de 8738 lei reprezentând taxa de poluare achitata la data de 25.07.2008.
La data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, fiind emisa in scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, ținând cont și de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile.
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competenta si se plătește de contribuabil intr-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului.
In baza nr.OUG 50/2008 a fost emisa Hotărârea Guvernului nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a ordonanței sus menționate.
Prin adoptarea noilor reglementari, legiuitorul a dispus restituirea numai in parte a taxei achitata in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 si nu restituirea integrala a acesteia, creând posibilitatea reclamantului de a se adresa cu o cerere la autoritatea fiscala competenta in vederea restituirii diferenței dintre cele doua taxe.
Deși s-a adus la cunoștința instanței de fond că în nr. 5899/26.06.2008, transmisa Ministerului Economiei si Finanțelor de Reprezentanta Permanenta a României la, se arata ca expertul a menționat ca prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei in data de 25 iunie 2008 (forma care de altfel a si fost aprobata de Guvernul României prin nr.HG686/2008), sunt conforme cu criteriile europene, Tribunalul Iașia motivat admiterea acțiunii prin prisma prevederile art. 25, 28, 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, precum și pe practica judiciară a Curții Europene de Justiție
De asemenea, se precizează faptul că procedura de infringement declanșată contra Statului R va fi închisă după adoptarea de către Parlamentul României a nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Având in vedere noile reglementari in materie, care sunt conforme cu normele europene, așa cum reiese si din conținutul nr.5899/26.06.2008, soluția instanței de fond de admitere a acțiunii reclamantei și de obligare a organului fiscal la restituirea sumei achitata cu titlu de taxa pe poluare este lipsită de temei legal.
Prin urmare, cată vreme legislația fiscală prevede in mod expres plata unei taxe pe poluare pentru autovehicule cu ocazia primei înmatriculări în România a acestuia, aceasta taxa este legal datorată.
Cum reclamanta nu se afla in situațiile de excepție prevăzute de art. 9 din OUG nr.50/2008, rezulta faptul ca aceasta datorează taxa de poluare. Aceasta taxa a fost emisă în scopul protecției mediului si respecta legislația comunitară.
Referitor la dispoziția instanței de fond de obligare a organului fiscal la restituirea sumei de 8.738 lei actualizata in raport de indicele de inflație, aceasta este neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor.
Referitor la plata cheltuielilor de judecata, se arată faptul că, potrivit prevederilor art. 274 alin. l din Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuală sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli. In cazul instituției pârâte nu este îndeplinită nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamantul intimat fiind temeinic si legal întocmite.
Altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea acorda cheltuielile de judecata este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori, in situația de față, nu se încadrează în această categorie.
De asemenea, nici reaua credință sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina recurentei pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinare intimata a răspuns criticilor formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Se impune a fi evidențiat, în primul rând, că Tribunalul a soluționat în mod corect excepțiile invocate de către pârâta - recurentă.
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediu trebuie avut în vedere că taxa impusă prin OUG50/2008 se colectează de către, fiind lipsit de relevanță faptul că, ulterior, sumele plătite de contribuabili cu această destinație sunt direcționate către alți beneficiari. Tot are în atribuție, conform art. 5 din OUG50/2008 și stabilirea cuantumului taxei de poluare, verificarea colectarea și executarea silită, ea fiind autoritatea fiscală competentă în această vedere. De altfel, aceeași este situația și a altor taxe și impozite impuse prin diferite acte normative în vigoare, în sensul că, după colectarea de către autoritatea fiscală, sumele sunt distribuite către diferiți beneficiari, ceea ce nu le atrage calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în justiție având ca obiect restituirea. Problema bugetului din care vor fi restituite sumele după rămânerea irevocabilă a hotărârilor judecătorești excede controlului instanței în raport cu obiectul dedus judecății și urmează a fi ulterior reglementată în relația dintre și beneficiarul taxei.
Nici excepție inadmisibilității acțiunii nu se impunea a fi admisă de către instanța de fond, această excepție fiind invocată de către o parte în privința căreia s-a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă.
Soluționarea acestei din urmă excepții avea caracter prioritar, iar admiterea ei înlătură posibilitatea examinării oricăror aspecte invocate de o parte care nu poate sta în proces.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a, aceasta a fost corect respinsă, relevanță având considerentele reținute în motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației pentru Mediu.
Și pe fondul cauzei instanța a dat o justă soluționare a problematicii pusă în discuție.
Reclamanta - intimată a achiziționat un autoturism marca Ford Tip /C9/FOCUS categ. Auto M1, Norme poluare E3, nr. de identificare GC fabricat în anul 2000, cu data primei înmatriculări 12.09.2000, pentru care a plătit în Romania taxa de 8738 lei la data de 25.07.2008 când a solicitat înmatricularea.
Reclamanta a solicitat restituirea sumei plătită cu titlu de taxă de poluare, cerere ce i- fost respinsă de către
Ceea ce se contestă de reclamantă prin acțiune nu sunt întinderea și condițiile de stabilire ale taxei de poluare, ci faptul că legislația națională încalcă prevederile Tratatului Comunității Europene, tratat care, conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, are caracter obligatoriu și primează în raport cu dispozițiile contrare din legile interne.
În atare situație, judecătorul național este în drept să verifice dacă norma internă contravine Tratatului CE, urmând să aprecieze cu privire la prioritatea acesteia, la concordanța și compatibilitatea normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară, îndreptând sau interpretând, după caz, un act normativ național, cu condiția ca interesul CE să fie deplin luat în considerare.
Ca membru al, de la 01.01.2007, conform Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la. statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Potrivit jurisprudenței, legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu poate duce la anularea lui, dată fiindu-i natura originară și specială, lipsindu-l de caracterul de lege comunitară, independentă față de dreptul național.
Tot a stabilit că judecătorul național este în drept să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau printr-o altă procedură constituțională.
Prin prisma acestor aspecte generale, instanța constată că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare, dacă acesta a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe pentru autoturismul produs în țară sau în alt stat membru, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Această reglementare este menită să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, orientând cumpărătorii, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Din preambulul nr.OUG 50/2008 și 218/2008 rezultă în mod explicit că măsurile luate au vizat "susținerea sectorului de autovehicule" și "asigurarea păstrării locurilor de muncă în economia românească", în condițiile în care aplicarea principiului "poluatorul plătește" ar fi presupus stabilirea unor reguli cu caracter general în acest domeniu, care să fie aplicate în mod uniform tuturor celor care, prin activitatea lor, produc pagube mediului înconjurător, pentru a se asigura inducerea unui comportament responsabil.
Prin OUG50/2008 se stabilește că taxa de poluare trebuie plătită doar de persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autoturism în România, după data de 01.07.2008, nu și de toate celelalte persoane care, prin folosirea de autoturisme și autovehicule, produc aceleași efecte nocive asupra mediului. Ca atare, prin legarea taxei de poluare de faptul înmatriculării, legiuitorul a instituit un regim discriminatoriu, atât timp cât nu există altă explicație pentru care nu s-a impus plata taxei de poluare tuturor participanților la trafic, dacă s-a vizat colectarea unor fonduri mai mari pentru finanțarea măsurilor de protecție a mediului.
Efectul imediat și evident al reglementărilor din OUG50/2008 îl constituie, în primul rând, restrângerea numărului de autoturisme second-hand achiziționate din alte țări membre și încurajarea potențialilor consumatori să cumpere mașini noi sau deja înmatriculate în România, discriminare ce se continuă în ceea ce privește cuantumul taxei de poluare, din moment ce persoanele care au achiziționat autoturisme înainte de 15.12.2008 plătesc o taxă mai mică decât celelalte categorii de persoane.
Concluzia logică este aceea că taxa instituită prin OUG50/2008 reprezintă o taxă deghizată cu efect echivalent, care nu poate fi încadrată în nici una dintre excepțiile de la regula stabilită prin art. 90 din Tratatul și nu intră nici sub incidența "regulii rațiunii" reglementată de art. 30 din Tratat. Scopul real urmărit este favorizarea vânzării de autoturisme noi, produse în România, sau de autoturisme deja înmatriculate în România, ceea ce apare ca inadmisibil după aderarea României la acest lucru nu este admisibil pentru produsele importate din țări membre ale Comunității, atât timp cât norma fiscală națională nu poate contribui la diminuarea, chiar și potențial, a consumului de produse importate, influențând alegerea consumatorului.
Asupra încălcării art. 90 din Tratatul, prin crearea unui tip similar de diferență de tratament, s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11.08.1995, în cauzele reunite C-367/93 la 377/93, BV der en (discriminare între vinurile din Luxemburg și cele din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 07.05.1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Tipul de discriminare sesizat de instanță în prezenta cauză se discută în raport de art. 16 din, pct. 26 din Pactul Internațional din 16.12.1966 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin 212/1974 și art. 1 și 2 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Raportat la ansamblul aspectelor reținute, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține hotărârea primei instanțe.
Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată instanța a reținut în mod corect că pârâta este parte căzută în pretenții, conform art. 274 cod procedură civilă, că pârâta în proces plata efectivă a sumelor datorate cu acest titlu și fondurile din care se vor plăti constituind o problemă de executare.
Conform dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către intimată cheltuielilor de judecată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței nr. 433/CA/05.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe Administrației Finanțelor Publice I să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
