Obligația de a face. Sentința 717/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 717/2008
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare,pentru pronunțare, după casare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, și SC EURO LEASING SRL, împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA, având ca obiect obligația de a face (plată daune).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea înregistrată la data de 06 iunie 2007, reclamanții, și SC EURO LEASING SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și GARDA FINANCIARĂ-SECȚIA G prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea solidară a pârâților la plata către reclamanta SC EURO LEASING SRL a sumei de 14.546.097 lei cu titlu de daune, actualizată în funcție de rata inflației până la data pronunțării și în continuare, obligarea solidară a pârâților la plata către reclamantul a sumei de 3.000.000 lei cu titlu de daune morale cu aplicarea dispozițiilor art.120 pr.fiscală, obligarea solidară a pârâților la plata către reclamantul a sumei de 3.000.000 lei cu titlu de daune morale cu aplicarea dispozițiilor art.120 pr.fiscală, obligarea solidară a pârâților la plata către reclamantul a sumei de 3.000.000 lei cu titlu de daune morale cu aplicarea dispozițiilor art.120 pr.fiscală.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată întrucât reclamanții au suferit un prejudiciu material și moral urmare a unei activități nelegale desfășurate de către organele abilitate ale pârâților. S-a arătat că în urma unui control efectuat cu privire la verificarea legalității activității economico-financiare desfășurate s-a stabilit, prin procesul verbal de control nr.936/2002, că societatea reclamantă datorează bugetului statului suma de 16.082.786.141 ROL, iar pentru recuperarea acestei sume s-a început executarea silită prin comunicarea somației. S-a susținut, de asemenea, că urmare a exercitării controlului judiciar asupra actelor fiscale întocmite, la data de 01 iunie 2004, s-a stabilit irevocabil de către ICCJ că sumele amintite nu se datorează și s-a dispus anularea procesului verbal nr.936/2002 precum și a deciziei nr.252/2002 a Ministerului Finanțelor dată în soluționarea contestației.
S-a mai susținut că urmare a procedurii de executare silită demarată de către pârâți în baza procesului verbal de control amintit anterior, activitatea societății a fost afectată, credibilitatea reclamanților știrbită iar în fața partenerilor contractuali și a mediului de afaceri imaginea lor a suferit grave prejudicii.
Pârâta MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI C, prin întâmpinarea formulată a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților -, -, - și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de acești reclamanți; admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune iar pe fond, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată.
Totodată, s-a solicitat respingerea obligării, în solidar a pârâților la plata daunelor materiale către reclamanta EURO LEASING și a daunelor morale către reclamanții -, -, -.
Cu referire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor s- arătat că potrivit nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta nu are atribuții în emiterea actelor administrativ-fiscale și nici în controlul administrativ al actelor administrativ-fiscale, direcția de soluționare a contestațiilor fiind organizată în cadrul AF. - conform nr.HG 495/2007, astfel că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, se arată că prin acțiunea formulată, reclamanții -, -, -, având calitate de asociati ai EURO LEASING L și reclamanta EURO LEASING G au solicitat obligarea solidară a pârâților la plata daunelor materiale în favoarea societății și la plata daunelor morale în favoarea asociaților persoane fizice.
Având în vedere faptul că actele administrativ-fiscale: rocesul p. - verbal de control nr. 936/21.02.2002 emis de comisarii Gărzii Financiare - Secția G și decizia nr. 252/09.04.2002 emisă de Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, privesc doar reclamanta EURO LEASING L nu și asociații - reclamanți și doar reclamanta EURO LEASING L a solicitat anularea actelor, asociații - reclamanți nereclamând o vătămare pe calea soluționării administrative sau la controlul judecătoresc al actelor administrativ-fiscale, nefiind titularii dreptului de a cere despăgubiri, pârâții apreciază că aceștia nu au calitate procesuală activă.
Cât privește xcepția prescripției dreptului la acțiune și a excepției de inadmisibilitate a acțiunii privind daunele morale, ca excepție de fond, pârâții o susțin pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește acțiunea asociaților-reclamanți: -, - și -, aceasta este inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale active, deoarece aceștia nu au avut calitate de parte în controlul administrativ si judecătoresc al actelor administrativ-fiscale finalizat prin decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 948/15.02.2005, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 7 alin (3) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In contextul Legii nr. 554/2004 pârâții arată că acțiunea privind reparații pentru daunele morale pretinse de reclamanții-asociați urmează procedura prevăzută de această lege care impune respectarea procedurii prealabile și a termenului de sesizare atât pe calea administrativă cât si pe calea judecătorească, fapt pentru care acțiunea este inadmisibilă și prescrisă, astfel cum rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 7 alin (3), alin (7) si art. 11 alin (5) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la acțiunea reclamantei EURO LEASING L, prin care aceasta solicită obligarea solidară a pârâților la plata sumei de 14.546.097 lei (RON) cu titlu de daune materiale, actualizată în funcție de rata inflației până la data pronunțării si, în continuare, cu aplicarea dispozițiilor art. 120 Cod procedură fiscală, pârâții consideră acțiunea ca neîntemeiată, deoarece, acțiunea este prescrisă având în vedere dispozițiile art. 19 alin (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că termenul de prescripție pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască întinderea pagubei. Astfel, având în vedere că prin decizia civilă nr. 2222/01.06.2004 pronunțată în dosarul nr. 1018/2003 al Inaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantei EURO LEASING, iar la data de 15.02.2005 a fost respinsă contestația în anulare împotriva acestei decizii, termenul de prescripție a început să curgă cel mai târziu de la data de 15.02.2005, fiind împlinit astfel în 15.02.2006, așa cum este prev. expres în art. 19 alin (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cheltuielile în cuantum de 41.236 lei (RON) reprezentând onorariile avocaților și care reprezintă daune materiale provenite din emiterea unor acte administrativ-fiscale nelegale, pârâții au arătat că și în privința acestora operează prescripția, în baza art. 19 alin (1) si alin (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, acțiunea a fost apreciată de pârâți ca fiind neîntemeiată, deoarece creanțele stabilite de organele de control nefiind achitate de reclamantă, iar temeiul de drept invocat, respectiv art. 120 din nr.OG 92/2003 care reglementează și situația sumelor de restituit sau de rambursat de la buget,nu își găsesc aplicarea în speță.
În ceea ce privește decizia nr. 326/26.10.2004 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, s-a arătat că obiectul aceste decizii îl constituie un alt act administrativ-fiscal decât cel care a format obiectul controlului administrativ cuprins în decizia nr. 252/09.04.2002, astfel încât dreptul la acțiune împotriva deciziei nr. 326/26.10.2004 este prescris conform art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Analizând poziția procesuală exprimată de fiecare din participanți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Urmare a controlului efectuat de către organele abilitate ale pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor - Garda Financiară G, prin procesul verbal de control înregistrat sub nr.936 din data de 21 februarie 2002 s-a stabilit că reclamanta SC EURO Leasing SRL datorează bugetului consolidat al statului suma de 16.082.786.141 ROL reprezentând TVA și accesorii calculate până la data de 21 februarie 2002.
La data de 01 aprilie 2002 pârâții demarează procedura executării silite a actului fiscal amintit anterior prin comunicarea somației nr.26576.
Actul de control amintit a fost contestat de către reclamantă, iar prin decizia de nr.252 din data de 09 aprilie 2002, contestația formulată a fost respinsă de către Direcția Generală de soluționare a contestațiilor din cadrul MEF.
Nemulțumită de decizia pronunțată, reclamanta a contestat-o în fața instanței de judecată, iar prin sentința civilă nr.76 din data de 27 ianuarie 2003 pronunțată de către Curtea de Apel București, acțiunea reclamantei SC EURO Leasing SRL a fost respinsă.
Ulterior, urmare a exercitării căii de atac împotriva hotărârii instanței de fond, prin decizia civilă nr.2222 pronunțată la data de 01 iunie 2004 de către ICCJ, recursul declarat este admis cu consecința anulării procesului verbal de control nr.936/2002 și a deciziei nr.252/2002 pronunțată de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
1. Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă,calitatea procesuală pasivăpresupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Potrivit art. 22, alin. 1 din Legea nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației privind creanțele fiscale administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Economiei și Finanțelor și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești. se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2008.
Reținând această dispoziție legală, care se regăsea și la art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, în vigoare la data promovării acțiunii, se poate susține cu temei că pârâtul are calitate procesuală pasivă având în vedere și faptul că toate actele administrative prejudiciabile au fost emise de către instituții aflate în subordinea pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Garda Financiară - Secția G astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinsă.
2. Potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Se poate observa, așadar, că legiuitorul a impus obligativitatea procedurii prealabile pentru ipoteza acțiunilor în contencios administrativ care vizează acte administrative individuale și care pot fi revocate, în tot sau în parte de către autoritățile emitente; nu există nici o dispoziție care să condiționeze promovarea acțiunii separate în despăgubiri, acțiune care rezultă dintr-o acțiune în contencios administrativ de parcurgerea procedurii administrative prealabile.
Mai mult, prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, relevă faptul că obiectul plângerii prealabile poate fi exclusiv revocarea în tot sau în parte a actului considerat nelegal și nicidecum plata de despăgubiri.
În consecință, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind neîntemeiată și ca atare, în temeiul dispozițiilor legale enunțate urmează să o respingă.
3. otrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
În speță, se poate observa că reclamanții -, - și - pot fi titulari ai dreptului afirmat iar în demersul lor judiciar se pot prevala de acest interes. Astfel, se constată că nici dispozițiile Legii nr.29/1990 și nici cele ale Legii nr.554/2004 nu impun că doar persoana care a fost parte în contenciosul administrativ poate promova acțiunea în despăgubiri care rezultă din acesta. Condiția esențială și obligatorie impusă de legiuitor este aceea ca persoana respectivă să aibă calitatea de persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ.
Este evident că în sarcina reclamanților nu au fost stabilite obligații de plată prin actele administrative nelegale și nici nu puteau fi stabilite astfel de obligații întrucât nu sunt subiecți ai raporturilor de drept fiscal care să genereze eventuale obligații de plată, însă, această împrejurare nu poate induce ideea că nu pot fi titulari ai dreptului afirmat.
În consecință, instanța va aprecia că și excepția lipsei calității procesuale active invocate este neîntemeiată și ca atare urmează a fi respinsă.
4. Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, iar termenul este de un an și curge de la de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În speță se constată că reclamanții au solicitat anularea actului administrativ - fiscal, însă, nu au cerut și despăgubiri astfel că acțiunea în despăgubiri trebuia să fie promovată în termen de un an de la data la care au cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cum reclamanții au cunoscut întinderea pagubei la data la care ICCJ a soluționat irevocabil litigiul având ca obiect anularea actelor fiscale contestate rezultă fără echivoc că aceasta este și data de la care curge termenul de prescripție respectiv de la data de 01 iunie 2004.
Cum, însă, acțiunea a fost promovată de reclamanți la data de 31 mai 2007 se constată că termenul de prescripție impus prin art.19 alin.1 raportat la art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 a fost nesocotit astfel că dreptul la acțiune al este prescris, iar acțiunea urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calități procesuale pasive a pârâtului MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în B,-, sector 5 lipsei calități procesuale active a reclamanților -,. în C-N, str., nr. 1, jud. C, -,. în C-N,-, jud. C și -,. în C-N, Cl., nr. 99 - 101,. 29, jud. C, precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge cererea reclamanților.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Dact./11 ex./19.11.2008.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
