Obligația de a face. Sentința 757/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.757/CA
Ședințapublică de la 22 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - - - cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII, în C,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul C, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C, Port C, Clădirea Bursa Nouă, județul C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.09.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.09.2008 și 22.09.2008.
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Constanta, Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Constanta și Autoritatea Naționala a Vămilor restituirea accizelor in cuantum de 530.051 RON achitate in mod nedatorat pe parcursul anului 2007ca urmare a aplicam eronate a prevederilor legale; dobânda legală aferenta sumei de 530.051 RON pana la data introducerii prezentei cereri, precum și la data achitării efective a debitului; obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este o societate comercială cu capital integral privat care desfășoară operațiuni de buncheraj al navelor maritime în porturile naționale, inclusiv în Portul
In vederea desfășurării obiectului de activitate reclamanta a achiziționat pe parcursul anului 2007 din state terțe combustibil pentru motor în vederea livrării ulterioare către nave aflate sub pavilionul unor state membre ale UE, produse ce erau depozitate în aflat în Portului C, aparținând până la stabilirea unei destinații finale
aparținând -. -. era autorizat atât ca antrepozit fiscal cât și ca antrepozit vamal, în concordanță cu dispozițiile din Codul Vamal, respectiv Codul Fiscal și prin urmare, atât timp cât marfa se afla în cadrul acestui antrepozit,atât datoriile de natură vamală cât și cele de natură fiscală erau suspendate.
La scoaterea mărfurilor din regimul suspensiv al ui, reclamanta era obligată să achite datoriile de natura vamală și fiscală ce incumbau operațiunii de punere in circulație pe teritoriul României, teritoriu comunitar.
Cu toate acestea, Biroul Vamal C, aplicând în mod eronat dispozițiile legale, a obligat-o să achite accizele aferente produselor achiziționate, condiționând aprobarea operațiunii de punere in libera circulație a respectivelor produse de asumarea acestei datorii în sumă totală de 530.051 RON.
La data de 31.01.2008 reclamanta arată că a formulat cerere de restituire a accizelor în temeiul art.117 din OG. nr.92/2003 și al nr. 1899/2004, cererea respinsă prin adresa nr.3841/ 12. 03. 2008, de către întrucât operațiunile vamale nu s-ar fi încadrat în dispozițiile art.201al.1 lit.b din Codul Fiscal.
La data de 27.03.2008 reclamanta a formulat contestație administrativă însă la data de 07.04.2008, Constanta i-a comunicat o "decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal" în cuprinsul căreia se arată că în virtutea corespondenței inițiate de reclamantă s-a procedat la efectuarea unui control fiscal în urma căruia s-a ajuns la concluzia că este îndreptățită la restituirea unor accize în cuantum de 323.627 RON.
Reclamanta susține că deși i s-a recunoscut dreptul la restituirea parțială a accizelor plătite pe parcursul anului 2007, dat fiind că nu s-a emis o decizie de restituire/compensare în acord cu nr.l899/2004, fost nevoită să introducă prezenta cerere de chemare in judecata, prin care solicită restituirea întregii sume de 530.051 RON împreuna cu dobânzile legale aferente pana la data achitării efective a debitului.
Se mai arată prin cerere că, în principiu, acciza devenea exigibilă la momentul când reclamanta scotea marfa din fiscal, sens in care ar fi fost obligată la plata acesteia. Cu toate acestea, prin excepție de la regulă, deveneau incidente dispozițiile art.20l al.l lit.b din Codul Fiscal care prevăd că: "sunt scutite de la plata accizelor produsele energetice livrate in vedereautilizării drept combustibil pentru motor pentru navigația in apele comunitare".
Coroborând acest text cu pct.23.1,3,5 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în vigoare la data operațiunilor reclamanta apreciază că agenții economici care se află în una din cele doua situații prevăzute de pct.23.1. al 4 beneficiază de scutire directa de accize pentru produsele energetice cu care se "aprovizonează" (le cumpără) în vederea livrării pentru navigația in apele comunitare, situație care îi este aplicabilă.
Aceasta pentru că pe tot parcursul anului 2007 deținut următoarele autorizații eliberate de către Autoritatea Navală Romană: autorizația seria nr.0521 CT/22.09.2005 pentru desfășurarea operațiunilor de transporturi navale fluviale de mărfuri si/sau persoane și autorizația seria nr.0528 CT/28.10.2005 pentru desfășurarea operațiunilor de buncheraj al navelor in Portul Constanta;
În situația agenților economici nominalizați la pct.23.1. al.4 lit. nu exista obligația autorizării ca antrepozit fiscal, șa încât orice condiționare a autorităților competente în acest sens era nelegală.
, nici în situația în care s-ar fi considerat ca fiind agent economic de genul celui prevăzut la pct.23.1. al.4 lit.a din Normele Metodologice la Codul Fiscal nu ar fi avut obligația autorizării ca antrepozit fiscal pentru a beneficia de scutirea directă reglementată de art.201 al. 1 lit.b Cod fiscal cât timp nu a dispus niciodată pe parcursul anului 2007 de spații proprii de depozitare.
La termenul din 7 iulie 2008 reclamanta a făcut precizări în legătură cu obiectul cererii și temeiul juridic, învederând că în precizările scrise depuse s-a strecurat o eroare ce urmează a fi rectificată.
La termenul din 8.09.2008 reclamanta înțeles să definitiveze petitul cererii după cum urmează:
- anularea actului administrativ - decizia Constanta nr. 12273/1682/05.05.2008 ca nelegala si netemeinica;
- restituirea accizelor in cuantum de 206.424 RON achitate in mod nedatorat pe parcursul anului 2007,ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
- obligarea la dobânda legala aferenta sumei de 323.637 RON de la data perceperii sale in mod nedatorat si pana la data restituirii sale efective -25.06.2008;
- obligarea la dobânda legala aferenta sumei de 206:424 RON de la data perceperii sale in mod nedatorat si pana la data achitării sale efective;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG. nr.92/2003; Legea nr.571/2003; Legea nr.554/2004; nr. 1899/2004.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
2. Întâmpinarea
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele și pe seama Autorității Naționale A Vămilor, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei pentru următoarele motive:
a efectuat în perioada 09.02.2007 - 17.07.2007 punerea în liberă circulație a unei cantități de marfă constând în motorină și păcură - produse energetice, marfă destinată aprovizionării navelor aflate sub pavilion comunitar care circulau și pe apele internaționale.
Pentru mărfurile supuse declarării, reclamanta a solicitat, la momentul depunerii declarațiilor vamale punerea în liberă circulație, așa cum se poate observa din rubrica nr. 37 declarațiilor vamale anexate ca înscrisuri la prezenta întâmpinare, regim acordat de altfel de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanta (fost vamal C Port).
Deși solicitase inițial doar punerea în liberă circulație, fără a face vorbire despre vreo scutire de la plata accizelor, ulterior depune la sediul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C adresa înregistrată sub nr. 2609/ 31.01.2008 prin care se solicită restituirea accizelor în suma de 530.051 lei cu dobânda legală aferentă, sume achitate pe parcursul anului 2007 la momentul efectuării operațiunilor.
Cererea de compensare/restituire a fost transmisă astfel "autorității competente" dat fiind faptul că la nivelul acestei instituții s-a efectuat plata sumelor de către reclamantă, în vederea analizării și eventualei restituiri a sumelor solicitate, sens în care a fost înștiințată și cu adresa nr. 2609/12.02.2008.
Urmare analizei, cu adresa nr. 3841/12.02.2008, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Car espins cererea de restituire a sumelor achitate cu titlu de accize, sub rezerva efectuării unei inspecții fiscale efectuate asupra operațiunilor derulate de.
Ulterior, reclamanta revine cu solicitarea înregistrată la. C-ța cu nr. 4219/20.03.2008, prin care insistă în faptul că mărfurile se aflau în depozitele, anterior livrării ca și combustibil la navele aflate sub pavilion comunitar, solicitând reverificarea operațiunilor în cauză și restituirea accizelor.
Cu adresa înregistrată la. C-ța sub nr. 4588/27.03.2008 reclamanta a formulat o contestație administrativă împotriva adresei C-ța nr. 3841/12.02.2008, solicitând pe această cale atât anularea actului emis, cât și restituirea accizelor în suma de 530.051 lei cu dobânda legală aferentă, sume achitate pe parcursul anului 2007 la momentul efectuării operațiunilor.
Această contestație a fost înaintată organului ierarhic, C-ța, cu adresa V C-ța nr. 4588/02.04.2008, astfel că nu se poate afirma faptul că acestui demers formulat de reclamantă nu i s-a dat un răspuns.
Așadar, contestației administrativă formulată de împotriva adresei C-ța nr. 3841/12.02.2008, i s-a răspuns de către V C-ța cu adresa nr. 12273/1682/05.05.2008, comunicată societății sub semnătură în aceeași dată.
In urma solicitării societății s-a dispus o verificare în teritoriu a istoricului stocurilor de mărfuri, în perioada derulării operațiunilor vamale în cauză, în acest sens, întocmindu-se referatul nr. 4495/25.03.2008.
Din confruntarea datelor prezentate de către A cu cele puse la dispoziție de către A (fișe de stoc, permisii de încărcare ) au fost constatate următoarele:
1. Parte din mărfurile livrate la navele comunitare care fac obiectul cererii /, transmisă cu adresa nr. 2199/12.02.2008, depusă de a fost operată prin -, fiind depozitată inițial în Depozitul Sud și Depozitul Port:
2. O altă parte a mărfurilor livrate la navele comunitare conform declarațiilor vamale -/17.07.2007, -/10.07.2007, -/20.06.2007, -/27.06.2007, -/30.05.2007, -/24.05.2007, 18119/25.04.2007, 14132/26.02.2007, 15119/12.03.2007 nu au fost operate prin - -întrucât nu au fost depozitate în rezervoarele acestei societăți.
Pentru aceste mărfuri provenite din teritoriu terț, care au fost livrate prin transbord direct (prin conductele proprii) către navele aparținând A, aceasta depunând cereri de operațiune de încărcare/ descărcare a acestor nave. Aceste operațiuni au avut loc în perimetrul danelor 69-76 aflate în folosința, dar în afara planului de amplasare a ui fiscal.
Din punctul de vedere al pârâtei discuția se poartă numai asupra sumelor stabilite cu titlu de accize aferente acestor din urma declarații vamale.
Aceste produse energetice puse în libera circulație de către au fost folosite pentru efectuarea unor operațiuni de bunkerare a navelor maritime aflate în trafic internațional, în porturile maritime C, C Sud -, Midia, M, precum și în interioară și exterioară a porturilor.
Pârâta a mai arătat că pentrumarfa livrată la navele comunitare, care inițial a fost depozitată în rezervoarele care fac parte integrantă din fiscal aparținând și care a făcut obiectul declarațiilor vamale de import de la punctul 1 din referat, s-a considerat că la momentul importului se găsea în regim suspensiv de la plata accizelor, îndeplinindu-se toate condițiile privind plasarea în fiscal al
Pentru marfa care face obiectul declarațiilor vamale de import de la punctul 2 pârâta arată că nu se putea aplica regimul suspensiv de la plata accizelor, aceasta fiind depozitată în rezervoarele proprii ale navelor care nu sunt autorizate ca fiscale de depozitare situate în bazinul portuar al zonei libere Port Constanta. Așadar, scutirea de la plata accizelor nu se poate aplica mărfurilor situate pe tancurile de bunkerare eliberate pentru consum, întrucât nu se aflau într-o situație de fapt care să conducă la reanalizarea situației regimului acordat.
Astfel, C-ța a procedat la regularizare, prin întocmirea Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 8 3/02.04.2008,doar în cazul declarațiilor menționate la punctul 1, comunicată societății la data de 15.04.2008.
Din punctul de vedere al pârâtei societatea nu a înțeles din conținutul deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 83/02.04.2008, emisă de C-ța, faptul că aceasta reprezintă o decizie de restituire a sumei stabilită cu titlu de accize, în cuantum de323.637 lei.
Această restituire a avut loc însă numai pentru operațiunile aferente mărfii livrată la navele comunitare, marfă care inițial a fost depozitată în rezervoarele care fac parte integrantă din fiscal aparținând și care a făcut obiectul declarațiilor vamale de import de la punctul 1 lit. a) si b) din Referatul V C-ța cu nr. 4495/25.03.2008.
La emiterea deciziei de regularizare au fost avute în vedere în principal prevederile art. 201 alin. 1 lit. b) din Codul d e proc. fiscală, Ordinul ANAF nr. 7.521 din 10 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior, care se coroborează cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.939/15 noiembrie 12006 pentru aprobarea Procedurii de compensare a creanțelor fiscale rezultate din raporturi juridice vamale și de restituire a eventualelor diferențe, ca urmare a cererii de compensare/restituire, depusă de contribuabilul titular al operațiunii vamale.
Inițial în conținutul Deciziei de regularizare nr. 83/02.04.2008 emisă de C-ța pârâta arată că s-a strecurat o mică eroare, în sensul că restituirea ar fi avut loc în temeiul Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/22.12.2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, publicat în nr. 13 din 5 ianuarie 2005.
Însă această eroare materială strecurată a fost rectificată prin adresa V C-ța nr. 8301/03.06.2006.
, în speța de față, nu a efectuat, procedural, plasarea întregii cantități de marfă aferentă declarațiilor vamale în antrepozit fiscal, cu toate facilitățile ce decurg din acest fapt, astfel încât dreptul invocat la punctul 2 din contestație, de a folosi fiscal, nu avea cum să fie exercitat pe partea de combustibil depozitată în rezervoarele proprii ale navelor care nu sunt autorizate ca fiscale de depozitare situate în bazinul portuar al zonei libere Port Constanta.
Din interpretarea dispozițiilor art. 163 lit. c) și e) și art. 167 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal pârâta susține faptul că uma de 206.424 lei nu poate fi restituită dat fiind faptul că aceasta corespunde părții de marfă depozitată în rezervoarele proprii ale navelor care nu sunt autorizate ca fiscale de depozitare.
Pârâta susține că mărfurile care au făcut obiectul declarațiilor vamale de import evidențiate la punctul 1 literele a) si b) din referatul cu nr. 4495/25.03.2008 și regăsite în depozitele se aflau, la momentul importului, în situația unui regim suspensiv la plata accizelor. Acest regim, însă, nu se poate aplica și mărfurilor evidențiate la punctul 2 din același referat ( situate pe tancurile de bunkerare) eliberate direct pentru consum întrucât acestea nu se aflau într-o situație de fapt care să genereze o restituire de accize în cadrul regimului acordat.
În vederea restituirii sumei de 323.627 lei în baza prevederilor Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.939/15 noiembrie 2006, V C-ța a emis adresa nr. 6982/12.05.2008 atât către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, cât și adresele nr. 7032/13.05.2008 și nr. 7534/21.05.2008 către Direcția Generală de Administrare a Contribuabili la care nu s-a răspuns încă, sumele în cauză putând fi virate către reclamantă numai după primirea răspunsului de la aceste instituții conform art. 13 din cap. III din procedura de ordinal arătat.
Pârâta a anexat întâmpinării întreaga corespondență purtată cu reclamanta precum și toată documentația ce a stat la baza refuzului său parțial de restituire a accizelor.
3.Curtea
Față de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat la termenul din 8.09.2008, precum și de motivele de fapt pe care s-a sprijinit cererea reclamantei curtea reține următoarele:
Potrivit obiectului său de activitate reclamanta desfășoară operațiuni de buncheraj al navelor maritime în porturile naționale, inclusiv în Portul
În speță, reclamanta a pus în circulație în perioada 09.02.2007 - 17 .07.2007 combustibil pentru motor achiziționat din Federația, pe care l-a depozitat o parte în aflat în Portului C, aparținând A în virtutea contractului de prestări servicii și expediție nr.50/C/2007, iar alta transbordată direct de pe navele necomunitare pe navele proprii.
Organul vamal, Biroul Vamal Constanta, obligat-o pe reclamantă să achite accizele aferente produselor achiziționate, condiționând aprobarea operațiunii de punere în libera circulație a respectivelor produse de plata acestei datorii, în sumă de 530.051 lei.
La data de 31.01.2008 reclamanta a formulat cerere de restituire a accizelor plătite, cerere respinsă prin adresa nr.3841/ 12. 03. 2008 de către întrucât operațiunile vamale nu s-ar fi încadrat în dispozițiile art.201al.1 lit.b din Codul Fiscal.
Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat contestație care nu a fost soluționată de organul competent potrivit Cap.2 din Codul d e procedură fiscală, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C comunicându-i cu adresa nr.12273/1682/5.05.2008 punctul său de vedere.
Așa cum rezultă din răspunsul cu nr.12273/1682/5.05.2008 emis de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, urmare contestației depusă de reclamantă și înregistrată sub nr.3841/12.03.2008, cererea de restituire depusă de reclamantă a fost soluționată parțial, în sensul că suma de 323.627 lei plătită cu titlu de acciză s-a apreciat ca fiind nedatorată și deci trebuia restituită de organul care a încasat-o, în timp ce suma de 206.424 lei pentru marfa ce făcea obiectul a 9 operațiuni vamale, depozitată în rezervoarele proprii ale navelor care nu sunt autorizate ca fiscale de depozitare situate în bazinul portuar al zonei libere Port Constanta.
Pentru suma de 323.637 lei Cap rocedat la regularizare prin întocmirea Deciziei nr.83/2.04.2008 conform Ordinului nr.1939/2006 pentru aprobarea procedurii de compensare a creanțelor fiscale rezultate din raporturi juridice vamale și de restituire a eventualelor diferențe, nefiind incidente dispozițiile.nr.1899/2004 invocate de reclamantă în solicitarea dobânzii legale aferente sumei restituite.
De altfel chiar și în situația când ar fi fost incidente dispozițiile.1899/2004 curtea reține că potrivit cap.2 pct.3 "dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată."
În speță însă nu s-au efectuate încă operațiunile de compensare pentru a se determina în mod concret dacă contribuabilulnu are alte datoriicătre bugetul statului, operând astfel compensarea și numai în cazul în care urmare acestei proceduri rămân sume de restituit se calculează dobândă potrivit procedurii stabilite de legiuitor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumei de 206.424 lei curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor din art.201 Cod fiscal "sunt scutite de la plata accizelor:
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigația în apele comunitare și pentru navigația pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigația ambarcațiunilor private de agrement."
Pentru a beneficia de scutirea de textul mai sus arătat depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal așa cum prevede art.178 din Codul Fiscal.
Dispozițiile art.163 lit. C din Codul fiscal definescfiscalca fiind "locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către autorizat, în exercițiul activității, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme;"
autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;
În speță, produsele energetice achiziționate de reclamantă dintr-un stat terț au fost depozitate, o parte în depozitul - iar o altă parte pe navele proprii tip bunker situate în bazinul portuar al zonei libere fără a fi antrepozit fiscal autorizat conform art.163 lit,c din Codul fiscal.
Marfa depozitată în aflat în Portului C, aparținând A- autorizat ca antrepozitar fiscal, se afla în regim suspensiv de plată a accizei, urmând ca la ieșire din fiscal să se aplice prevederile legale în vigoare.
Pe parcursul anului 2007 reclamanta a deținut următoarele autorizații eliberate de către Autoritatea Navală Romană: autorizația seria nr.0521 CT/22.09.2005 pentru desfășurarea operațiunilor de transporturi navale fluviale de mărfuri și/sau persoane și autorizația seria nr.0528 CT/28.10.2005 pentru desfășurarea operațiunilor de buncheraj al navelor in Portul Constanta;
Potrivit art.119 din Codul Vamal regimul de antrepozitare vamală permite depozitarea intr-un antrepozit vamal a mărfurilor străine, fără ca acestea să fie supuse dreptului de import sau politicilor comerciale, sau a mărfurilor romanești.
Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în vigoare la data operațiunilor in cauza, nu completează art.201 așa cum eronat susține reclamanta, ci sunt date în aplicarea legii.
Interpretând dispozițiile legale mai sus expuse curtea reține că marfa importată din Federația și depozitată direct pe navele proprii ale reclamantei nu a fost supusă unui regim suspensiv de plată a accezei, nefiind îndeplinită procedura obligatorie de art.178 din Codul fiscal,în sensul că reclamanta nu era autorizată ca antrepozitar fiscal sau vamal, autorizațiile prezentate neavând relevanță din punct de vedere al textului legal.
Pe cale de consecință,curtea reține că pentru suma de 206.424 lei aferentă accizei achitată pentru produsele energetice depozitate pe tancurile proprii și cărora nu li s-a aplicat regimul suspensiv de plată, pârâta a soluționat corect cererea de restituire formulată de reclamantă.
Potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, cum cererea reclamantei pentru restituirea sumei de 206.424 lei a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată și capătul de cerere privind plata dobânzii va avea aceiași rezolvare.
Concluzionând, curtea reține că acțiunea reclamantei cu toate capetele de cerere astfel cum a fost precizată la termenul din 8.09.2008 este nefondată motiv pentru care urmează a fi respinsă.
Dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă prevăd că "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată "astfel că în situația în care reclamanta a pierdut procesul nu poate beneficia de plata cheltuielilor de judecată fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiuneaastfel cum a fost precizată la termenul din 8.09.2008 de reclamanta - - - cu sediul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII, în C,-, județul C, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul C, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C, Port C, Clădirea Bursa Nouă, județul C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, având ca obiect obligația de a face, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2008.
Președinte,
Grefier,
- -
tehnoredact.jud.CN/
6 ex.
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis
