Obligația de a face. Decizia 764/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 764/CA/2008

Ședința publică de la 10 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 2: Marieta Florea

JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 39/CA/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurentul reclamant a depus la dosar, prin fax, note scrise și ulterior, prin Serviciul Registratură al instanței, răspuns la întâmpinare, la care au fost anexate: copia unei pagini din publicația ziarului " ", copia adeverinței nr. 760/16.05.2008 eliberată de " Turism", copii bilete transport și un borderou referitor la cheltuielile de judecată solicitate.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu în data de 24.09.2007 reclamantul a chemat în judecată Consiliul local solicitând: obligarea autorității pârâte să organizeze transportul pentru persoanele cu handicap; adoptarea de către pârât a unei hotărâri prin care să se stabilească modalitatea de acordare a gratuității transportului intern pentru persoanele cu handicap, anularea adreselor nr.2102/18.04.2007 și 4323/30.05.2007 prin care s-a refuzat soluționarea cererilor; obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

În fapt, reclamantul motivează că a solicitat pârâtului să îndeplinească obligațiile ce-i revin din aplicarea Legii nr.448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap, în ceea ce privește organizarea transportului și acordarea gratuităților, însă prin adresele 2102 și 4323/2007 i s-a comunicat refuzul soluționării cererii.

La data de 3 decembrie 2007, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând modificarea Hotărârii Consiliului Local nr.181/27.09.2007 în sensul că aceasta că aceasta să prevadă și pe SA ca unitate care efectuează transportul în, iar la data de 30 decembrie 2007 chemat în garanție Prefectul Județului Sibiu, solicitând obligarea acestuia la revocarea Hotărârii Consiliului Local nr.181/2007.

Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr.39/CA/22.01.2008 a respins acțiunea reclamantului.

De asemenea a respins în principiu și în fond cererea de chemare în garanție formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din actele existente la dosar, transportul este organizat pe traseele deservite de SC SA. De asemenea, autoritatea pârâtă s-a preocupat de realizarea transportului pe traseele deservite de SC SA, însă a precizat că traseul 32 este un traseu județean și nu este organizat de autoritatea Consiliului Local. Prin Hotărârea nr.181/27.09.2007 s-au stabilit modalitățile de acordare a gratuității pe toate liniile de transport cu mijloace de transport în comun pentru persoanele cu handicap grav și accentuat și care reglementează modul de soluționare a cererilor reclamantului, conform cu dispozițiile Legii nr.448/2006 și pentru care deține legitimația pentru gratuitatea transportului.

Cererea prin care reclamantul a solicitat modificarea HCL 181/2007 nu este întemeiată, avându-se în vedere că reglementează modalitățile de acordare a gratuității pe mijloacele de transport în comun pentru persoanele cu handicap.

A mai reținut prima instanță că obligarea pârâtei la plata daunelor morale este nejustificată, reclamantul nedovedind că a suferit un prejudiciu moral.

Cererea de chemare în garanție nu este admisibilă.

Potrivit art.123 din Constituția României, ale art.115 alin.7 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală și ale art.24 alin.1 lit.f din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, se reglementează controlul de legalitate care se exercită de către această autoritate, fără a prevedea posibilitatea ca prefectul să revoce sau să anuleze actele emise sau adoptate de autoritățile administrației publice locale.

Împotriva aceste sentințe reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.

În esență reclamantul critică hotărârea atacată, susținând că a interpretat greșit prevederile Legii nr.448/2006 privind gratuitățile acordate persoanelor cu handicap în ce privește transportul în comun, SC SA Sibiu efectuează transporturi periurbane respectiv în Sibiu și localitățile din jurul municipiului.

În drept invocă disp.art. 20 din Legea 554/2004, art.20, 21 din Legea 448/2006, art.304 pct.7-9, art.274 din Codul d e procedură civilă.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul Local s-a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea Consiliului Local nr.181/27.09.2007 s-au aprobat modalitățile de acordare a gratuității pe toate liniile de transport cu mijloacele de transport în comun, pentru persoanele cu handicap grav și accentuat, asistenții personali sau însoțitorii acestora, însoțitorii adulților cu handicap auditiv și mintal accentuat, precum și pentru asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu handicap grav și accentuat, astfel că cererea reclamantului a fost satisfăcută.

Critica reclamantului privind traseul autobuzului 32 pe ruta Sibiu- nu poate fi primită, acest traseu fiind interurban, în sensul că în orașul nu circulă independent asemenea unui traseu fiind în tranzit cu destinația Sibiu.

Ori prin art.3 pct.1 din Legea nr.215/2001 se prevede că autonomia locală este dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa, în numele și gestiona în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice în condițiile legii, din unitatea administrativ-teritorială.

Cum pârâtul Consiliul Local a soluționat legal prin nr.181/27.09.2007 gratuitatea pe toate liniile de transport cu mijloacele de transport în comun pentru persoanele cu handicap în condițiile stabilite de Legea nr.448/2005, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel că recursul reclamantului în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat nefiind incidente niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art.304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 39/CA/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10.06.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - -- - --

semnează Președintele Curții, semnează Președintele Curții,

Grefier,

- --

semnează prim grefier

Red.

Dact.C/ 2 ex./7.08.2008

Jud. fond,

Președinte:Ștefan Făt
Judecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 764/2008. Curtea de Apel Alba Iulia