Obligația de a face. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 783/2009
Ședința publică din data de 02 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat reclamanta - SRL prin ADMINISTRATOR, împotriva sentinței civile nr. 3851 din 10.11.2008, pronunțată în dosarul nr. 4890/100/20 al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 25 februarie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea din partea intimatei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M și solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ.
În data de 27 februarie 2009 s-a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxelor de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză (11).
În data de 27 februarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, o cerere de amânare din partea intimatei.
Curtea, după deliberare, analizând cerere de amânare formulată, prin prisma dispozițiilor art.156 alin. 1.pr.civ o apreciază ca fiind neîntemeiată și urmează să o respingă. Pentru a pronunța această soluție, instanța va reține momentul la care a fost comunicată citația precum și împrejurarea că intimata a depus întâmpinare însoțită de acte în susținerea poziției procesuale astfel că din perspectiva textului legal amintit cererea apare ca neîntemeiată.
Apreciind că există suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei, Curtea declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 3851 pronunțată la data de 10 noiembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanta - SRL BMa fost beneficiara unui credit acordat în temeiul Legii nr.76/2002 încheind un contract de credit nr.886/16.12.2004, iar urmare a controlului efectuat de către pârâtă s-a întocmit procesul verbal nr.13/6.02.2008, constatându-se că aceasta nu a respectat dispozițiile art.88 din Legea nr.76/2002 privind angajarea persoanelor în termen de 30 de zile de la data vacantării posturilor.
S-a reținut, de asemenea, că în perioada aprilie 2007 - decembrie 2007 două respectiv trei locuri de muncă nou create au fost vacante și neocupate în termenul prevăzut de art.88 din Legea nr.76/2002 astfel că i s-au calculat penalități în sumă de 4.791,65 lei către bugetul asigurărilor pentru șomaj; împrejurarea că societatea a fost prejudiciată urmare unei spargeri și că i-au fost sustrase uneltele necesare producției nu determină nerespectarea obligațiilor asumate prin contract, nu constituie un caz de forță majoră și este și nedovedit, reclamanta nefăcând vreo probă în instanță în sprijinul susținerilor sale.
Cât privește petitul vizând acordarea unui termen de 12 luni pentru a-și putea îndeplini obligațiile, s-a apreciat că acesta este inadmisibil, întrucât Legea nr.76/2002 nu conține o prevedere care să dea posibilitatea instanței să procedeze astfel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând instanței admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că societatea recurentă a beneficiat de un credit în baza Legii nr. 76/2002 pentru o perioadă de trei ani, credit care a fost rambursat după un și 2 luni, după care fiind victima unei infracțiuni de furt a sculelor necesare procesului de producție a oprit activitatea din motive obiective și ulterior a trimis muncitorii în șomaj.
Se susține, de asemenea, că întrucât acele locuri de muncă erau create în legătură directă cu perioada de rambursare a creditului, adică 3 ani, pentru societatea recurentă nu mai era nici un avantaj dobânda subvenționată pentru că nu mai plătea rate, creditul fiind rambursat după un an și două luni, motiv pentru care nu mai sunt îndeplinite condițiile care să impună menținerea locurilor de muncă.
Recurenta susține și că legea nu prevede nimic pentru această ipoteză lăsând loc de interpretare, iar acest aspect consideră că trebuie interpretat în favoarea recurentei întrucât după rambursarea creditului anticipat termenului pentru care a fost acordat nu mai beneficiază de respectiva subvenție a dobânzii, aspect neluat în considerare nici de reprezentanții pârâtei AJOFM M și nici de instanța de judecată.
Intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M prin întâmpinarea depusă la data de 25 februarie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală (7-9).
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta - SRL a fost beneficiara unui credit acordat cu facilități fiscale în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă pe o perioadă de 3 ani cu obligația menținerii noilor locuri de muncă pentru o perioadă cel puțin egală cu durata creditului acordat conform art. 83 alin.1 din lege, încheiind contractul de credit nr.886 din data de 16 decembrie 2004.
Potrivit art.88 alin.1 și 2 din Legea nr.76/2002, în cazul în care persoanelor angajate din rândul șomerilor le încetează raporturile de muncă anterior împlinirii celor 3 ani, respectiv 4 ani, de la încadrare, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă, să încadreze șomeri pe locurile de muncă devenite vacante, aceeași obligația revenind angajatorilor și în situația în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create nu provin din rândul șomerilor, pentru cei care beneficiază de credite în condiții avantajoase.
Conform art.89 alin.2 din același act normativ, în cazul nerespectării obligației prevăzute la art. 88 alin. (1) și (2), angajatorul va suporta o penalitate egală cu valoarea fondului nerambursabil, respectiv cu mărimea creditului acordat, pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, proporțional cu numărul de luni neocupate.
În speță, organele de control din cadrul pârâtei M au constatat prin procesul-verbal de control nr. 13 din 06 februarie 2008, că reclamanta nu a respectat în totalitate obligațiile asumate întrucât în perioada aprilie - decembrie 2007 o parte din locurile de muncă nou create au fost vacante și nu au fost ocupate în termenul prevăzut de art.88 din Legea nr.76/2002 respectiv în 30 zile calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă astfel că reclamanta trebuie să restituie pârâtei suma calculată potrivit art.89 alin.2 din Legea nr.76/2002 în cuantum de 4.791,65 RON.
În aceste condiții, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantei care viza anularea actelor administrative mai sus arătate este legală și temeinică.
Motivele de recurs formulate și care vizează neîndeplinirea cerințelor pentru antrenarea răspunderii contractuale a reclamantei, care pretinde că nu are nici o culpă în încetarea raporturilor de muncă ale angajații nu pot fi luate în considerare, deoarece, așa după cum în mod corect a reținut și prima instanță, izvorul obligației la plata penalităților provine din Legea nr. 76/2002, neexistând între reclamantă și pârâtă raporturi contractuale, aceasta din urmă fiind îndrituită prin lege ca autoritate să verifice respectarea condițiilor impuse celor cărora li se acordă facilitățile respective și în cazul constatării încălcării lor să procedeze la stabilirea penalităților corespunzătoare, cum s-a procedat în speța de față.
Apărările formulate de reclamantă în sensul că societatea nu și-a respectat obligațiile asumate întrucât a fost prejudiciată urmare unei spargeri și că i-au fost sustrase uneltele necesare producției nu pot constitui o cauză exoneratoare de la respectarea obligațiilor asumate prin contract, nu constituie un caz de forță majoră și este și nedovedit, reclamanta nefăcând vreo probă în instanță în sprijinul susținerilor sale.
Nici împrejurarea că recurenta a achitat anticipat creditul acordat nu poate constitui temei al exonerării acesteia de la plata sumelor stabilite întrucât la data încheierii contractului de credit - izvor de obligații pentru părțile semnatare - reclamanta s-a obligat să mențină locurile de muncă nou create pe o perioadă de 3 ani indiferent de modalitatea de restituire a creditului acordat în temeiul Legii nr.76/2002.
În consecință, întrucât motivele de recurs ale reclamantei sunt neîntemeiate, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, reținând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.3851 din 10 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./11.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Augusta Chichișan, Danusia Pușcașu
