Obligația de a face. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 787/

Ședința publică din 02 Iulie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții - M și AJPS M împotriva sentinței nr.151/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.

La apelul nominal se prezintă intimata-reclamantă, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, fiind timbrate cu câte 2 lei(13 și 18 dosar) și cu câte 0,15 lei timbre judiciare anulate la dosar.

Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.

Intimata-reclamantă solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea hotărârii primei instanțe, învederând faptul că ea nu a primit decizia atacată.

CURTEA,

Prin sentința nr. 151 din 4 martie 2009, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta M și a anulat deciziile nr. 3521/C/2 octombrie 2008 și 3521/C/15 februarie 2008 emise de pârâtă, obligând pârâta să emită o nouă decizie în favoarea reclamantei prin care să i se stabilească o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 1200 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 4 noiembrie 2007 reclamanta a născut 2 copii gemeni și că în urma cererii formulate de aceasta, pârâta a emis decizia nr. 3521 din 15 februarie 2008 prin care i s-a acordat indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei/lună începând cu 1 ianuarie 2008. În urma contestației prin care s-a cerut recalcularea indemnizației, s-a emis decizia nr. 3521/C/2008 prin care cererea reclamantei a fost respinsă.

Instanța a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1 respectiv art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006. În aplicarea OUG nr. 148/2005 a fost adoptată HG nr. 1025/2006 care, la art. 3 alin.1 definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii. Aceste dispoziții însă, instanța a considerat că nu pot fi reținute în cauză, câtă vreme HG nr. 1025/2006 completează în mod nelegal un act normativ cu forță juridică superioară, respectiv OG nr. 148/2005, contrar prevederilor Legii nr. 24/2000. Prin urmare, instanța a stabilit că acordarea indemnizației nu se face în funcție de numărul nașterilor și în plus, este un drept al copilului, iar părintele cu o sarcină multiplă nu poate fi discriminat în raport de părintele cu sarcini succesive.

În ceea ce privește termenul de soluționare a contestației, instanța, câtă vreme contestația s-a soluționat pe fond, fiind respinsă ca neîntemeiată, s-a considerat investită cu verificarea legalității deciziei nr. 3521/C/2008pentru neacordarea indemnizației în cuantum dublu în cazul gemenilor.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâta M, solicitându-se modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.

În motivarea recursului s-a arătat că, textul art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 acordă indemnizație pentru naștere și nu pentru fiecare copil, rezultat în urma unei singure nașteri, subliniindu-se că indemnizația pentru creșterea copilului este un drept al părintelui și nu al copilului, fiind o prestație care înlocuiește venitul salarial al părintelui în perioada concediului de creștere al copilului. Recurenta a precizat că indiferent de numărul nașterilor copiilor rezultați la o naștere se acordă o singură indemnizație și pentru fiecare dintre copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă alocație de stat în cuantumul legal, alocația fiind un drept al fiecărui copil.

Totodată, recurenta a invocat și lipsa calității sale procesuale pasive față de prevederile art. 9 din OUG nr. 116/2007 și art. 19 din HG nr. 128/2008.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și M, serviciu public desconcentrat, succesor în drepturi și obligații al M, care, în primul rând a criticat sentința pentru motivul respingerii excepției tardivității introducerii acțiunii de către reclamantă, subliniind că aceasta a contestat decizia nr. 3521 din 15 februarie 2008, după ce au trec ut mai mult de 30 de zile de la comunicarea deciziei și că, sumele primite cu titlu de indemnizație lunară pentru creșterea copilului reprezintă acceptarea tacită a deciziei.

Pe fondul cauzei, s-a susținut că textele legale incidente prevăd acordarea indemnizațiilor pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri, aceasta fiind voința legiuitorului, concluzionând că indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație.

S-a invocat în sprijinul susținerilor din recurs și dispozițiile Deciziei nr. 937 din 19 decembrie 2006 Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.

De asemenea, s-a negat existența vreunei discriminări în acordarea prestațiilor sociale prevăzute de OUG nr. 148/2005, întrucât legea nu impune nicio obligație, beneficiarul urmând să opteze pentru prestație care îi convine.

În privința recursului exercitat de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, ca serviciu public desconcentrat, succesor în drepturi al M, instanța constată că aceasta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, întrucât instituția respectivă nu a figurat ca parte în proces cu ocazia judecății în primă instanță.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă deciziile emise de M, nu de M, această din urmă instituție publică, potrivit Statutului de Organizare și Funcționare aprobat prin HG nr. 1285/octombrie 2008 având atribuțiile conferite de actul normativ respectiv după data intrării lui în vigoare. Agenția, în prezentul litigiu ar fi putut să se subroge în drepturile și obligațiile M și să figureze ca parte în proces în situația în care s-ar fi desființat, or, pe tot parcursul judecății în fond, până la data pronunțării sentinței, 4 martie 2009, nu s-a pus problema că în privind actelor administrative emise de M s-ar succede inclusiv din punct de vedere procesual, o altă instituție decât organul emitent care să aibă legitimitate procesuală pasivă.

Recurenta M, în susținerea lipsei calității sale procesuale pasive, se prevalează de art. 9 din OUG nr. 116/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, în condițiile în care, în art. 222 alin. 1 se prevede că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței, Agenția va prelua de la atribuțiile și responsabilitățile legate de administrarea, gestionarea și plata prestațiilor sociale. Dacă se are în vedere faptul că OUG nr. 116 fost publicată în Monitorul Oficial din 31 octombrie 2007 iar deciziile contestate au fost emise de în februarie, respectiv octombrie 2008, termenul de 6 luni era deja cu mult depășit, iar nu și-a pus problema competenței sale în materie, ca urmare a înființării Agenției. Dacă se mai adaugă faptul că la data emiterii celei de-a doua decizie, încă nu era emisă HG nr. 1285 din 8 octombrie 2008 și, deci competența de a stabili dreptul la prestația socială și de a asigura plata acestuia precum și de a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate privind stabilirea drepturilor la prestații sociale aparține M, excepția invocată de pârâtă este nefondată.

Problema succesiunii în drepturi și obligații se pune odată cu preluarea atribuțiilor și responsabilităților prevăzute la art. 9, în cazul dedus judecății, în situația în care emitentul actului atacat, ale cărei atribuții sun t preluate în baza legii de o altă instituție publică, este obligat să emită un nou act administrativ, situație în care, Agenția se va subroga de drept în obligația De altfel, potrivit Legii nr. 90 din 8 aprilie 2008, pentru aprobarea OUG nr. 116/2007, până la preluarea de către Agenție a atribuțiilor și responsabilităților prevăzute la art. 9, acestea sunt îndeplinite în continuare de și de structurile sale desconcentrate și odată cu preluarea, Agenția se (art. 22 modificat). Este evident că în contextul celor arătate, în cauză calitatea de parte pârâtă o are M, iar, după preluarea atribuțiilor și responsabilităților, dispozițiile de obligare a acestei instituții la emiterea unui nou act administrativ, vizează instituția publică succesoare în drepturi și obligații, în virtutea legii.

Pe fondul cauzei, instanța a făcut o corectă interpretare a textului art. 6 din OUG nr. 148/2005, deoarece într-adevăr, ar exista o situație discriminatorie care ar afecta în cele din urmă copii rezultați în urma nașterilor multiple, aceștia de fapt fiind beneficiarii sumelor acordate cu titlu de indemnizație, indemnizație care are drept scop creșterea și îngrijirea acestora. Interpretarea dată de recurenta pârâtă, că indemnizația pentru creșterea copilului este un drept al părintelui pentru a justifica o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor născuți la o singură naștere, rezistă până la momentul în care părintele solicită acest drept, fiind firesc să fie el titularul exercițiului unui drept pentru o persoană care nu are capacitate de exercițiu. Din momentul în care, părintele a solicitat acest drept, indemnizația este acordată exclusiv în interesul copilului, respectiv a copiilor în cazul sarcinilor multiple. De această dată și copiii ar fi discriminați sub aspectul cuantumului afectat asigurării creșterii și îngrijirii lor. Părintele fie că înțelege, fie că nu să se prevaleze de acest drept, are obligația de a asigura creșterea și îngrijirea copilului, indiferent că are sau nu venituri. Prin urmare, scopul reglementării vizează interesul primordial al copilului. discriminarea intervine, așa cum corect a reținut instanța de fond, și în raport de părintele cu sarcini succesive.

Pe de altă parte este elocvent faptul că, pentru a înlătura starea discriminatorie generată de interpretarea dată de instituția menită să asigure această indemnizație articolului 6 din OUG nr. 148/2005, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 239/2009 care a modificat textul art. 2 din OUG nr. 148/2005. Astfel, potrivit textului modificat, cuantumul indemnizației prevăzut la art. 1 alin.1se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară,începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

În contextul celor arătate nu mai poate fi acceptată nicio apărare întemeiată pe existența unei decizii a Curții Constituționale; de altfel instanța de fond nici nu a pus în discuție problema neconstituționalității art. 6 din OUG nr. 148/2005 ci, în interpretarea dată acestui articol, a apreciat prin prisma prevederilor Legii nr. 24/2000 că dispozițiile HG nr. 1025/2006, act normativ cu forță juridică inferioară OUG nr. 148/2005 nu poate să completeze un act normativ cu forță juridică superioară.

Prin interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 6 și art. 2 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 239/2009 instanța nu nesocotește dispozițiile unei decizii ale Curții Constituționale, ci asigură aplicarea corectă, respectând principiul apărării interesului primordial al copilului, a dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele arătate, recursul M va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 151 din 4 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva aceleiași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat

pentru, fiind

plecat din instanță, semnează

judecător delegat,

GREFIER,

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fondM.

-18.09.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: