Obligația de a face. Decizia 835/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 835
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP M, împotriva sentinței numărul 5085 din data de 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenții pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, Ministerul Economiei și Finanțelor, DGFP M și intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanți părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatoriilor și acordă cuvântul asupra excepției tardivității și pe fondul cauzei.
Consilier juridic pentru recurenții pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D, Ministerul Economiei și Finanțelor, DGFP M, având cuvântul asupra excepției solicită respingerea excepției, întrucât recursul a fost formulat în termenul legal.
Pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii precizate, instanța de fond nu s-a pronunțat pe ceea ce au solicitat, iar cu privire la despăgubiri nu au arătat cum s-a ajuns la acele sume pentru că legea nu stabilește acel procent, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
Intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca tardiv introdus precum și faptul că a fost formulat fără a avea mandat în acest sens, de asemenea a fost formulat în numele unei instituții ce nu are calitate procesuală, în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat. Precizează că recursul este tardiv deoarece s-a depășit termenul legale conform art.25 pct.3, și anume 5 zile de la comunicare. De asemenea, arată că nu are calitate procesuală deoarece Ordonanța de Urgență nr.25/2007, a fost respinsă de către Parlamentul României în luna septembrie 2007, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2007 petentul a chemat in judecată Direcția Generala a Finanțelor Publice M și MEF B, pentru a fi obligați să respecte decizia nr. 760 din 11 iulie 2006 Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, în sensul de a obliga MEF B, respectiv DGFP să achite suma de 27.953 lei, reprezentând diferențe salariale, actualizate potrivit expertizelor contabile.
A mai solicitat și obligarea pârâților la plata de o,5 %/ zi întârziere pentru perioada de 3 ani anterioara introducere cerere cu titlu daune interese până la data plății efective, iar în subsidiar în situația în care nu se acordă daune interese să fie obligați la plata majorărilor de întârziere în cuantum de o,1 % zi întârziere conform art. 113 pct. 1 lit. f coroborat cu art. 116 pct. 5. fiscală p., precum și penalități de întârziere in cuantum de 0, 6 % / lună conform art. 120 din 210/2005, cu titlu de daune interese.
În motivarea cererii a arătat că pârâții nu i-au acordat drepturile bănești cuvenite începând cu anul 2003, deși există o hotărâre definitivă și irevocabilă care constituie titlu executoriu pentru care a formulat 5 cereri scrise la MFP- DGFP M in data de 21.04.2004, 23.11.2004, 27.09.2005, 18.12.2006 și 10.04.2007.
Pârâta Direcția Finanțelor Publice Daf ormulat întimpinare pentru F B si DGFP M în baza de relații de mandat - din 27.08.2007, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că DGFP Maî naintat la. B decizia în cauză ce nu a putut fi avizată deoarece nu conținea titlu executoriu, cauza nu se încadra in art. 24 din 554/2004, depunând adrese din partea F
Prin sentința nr. 5085 din 05 decembrie 2007, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâții la plata sumei de 27.953 lei, iar in subsidiar 0,1%/zi întârziere și 0,6 %/luna întârziere pe o perioada de 3 ani anterior introducerii cererii precum și la plata efectivă a acestei sume.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul avut în vedere disp. art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 precum și disp. art. 248., art. 70 din Legea nr. 168/1999.
A apreciat că decizia emisă în cauză este titlu executoriu și trebuia pusă în executare de MEF B în termen de 30 zile și deși reclamantul s-a adresat cu 5 cereri, acestea i-au fost soluționate negativ cu motivări puerile în sensul că titlurile executorii trebuie depuse în original, ori in procedura fiscală nu se prevede o asemenea cerință.
S- reținut că potrivit art.24 din legea 554/2004, reclamantul are dreptul să solicite despăgubiri pentru întârzierea în executarea cererii de despăgubiri,deoarece pârâtele nu au pus-o in executare in 30 zile de la data rămânerii definitive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 alin.7 și 9 Cod pr. civilă.
Recurenta susține că drepturile salariale cuprinse la punctul 2 din adresa nr.17377 din 27.09.2006 ce constituie punerea în executare a hotărârii nr.760/11.06.2006 a Curții de Apel Craiova, au fost achitate, iar pentru celelalte sume pretinse, este nevoie în vederea obținerii avizului MFP B de titlurile invocate de reclamant în original, situație căreia reclamantul nu i s-a conformat. Metodologia pentru plata despăgubirilor stabilite de instanțele de judecată a fost stabilită prin Nota MFP nr.-/19.04.2005, care prevede depunerea în original a hotărârilor judecătorești solicitate a fi executate, ori în cauză nedepunerea acestor titluri este o culpă a reclamantului, iar neîndeplinirea acestei obligații a determinat imposibilitatea acordării avizului de legalitate pentru aprobarea plății despăgubirilor.
De asemenea, se menționează de către recurentă că față de obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizat de reclamant, întemeiat pe dispozițiile art.24 și 25 din Legea nr.554/2004, hotărârea primei instanță este nelegală, deoarece sancțiunea amenzii și acordarea de despăgubiri se aplică numai în măsura în care nu a fost pusă în executare o hotărâre prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, astfel că cele solicitate de reclamant nu se circumscriu dispozițiilor legale pe care acesta și-a întemeiat cererea întrucât decizia nr. 760/2006 a Curții de Apel Craiova, ce constituie titlu executoriu a avut un alt obiect respectiv, obligarea la plata drepturilor salariale. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată precizate de reclamant, iar motivele pe care se sprijină hotărârea sunt lipsite de temei legal.
Susține recurenta și faptul că obligația la care face referire reclamantul, privitoare la plata sumelor stabilite prin titluri executorii nu s-a născut în anul 2003, ci a luat naștere odată cu pronunțarea deciziilor nr.760/11.07.2006 și nr. 2194/12.12.2006 ale Curții de Apel Craiova. Astfel în mod eronat Tribunalul Mehedinția dispus plata unor sume reprezentând despăgubiri aferente unei perioade pentru care nu exista un titlu executoriu inițial fiind evidentă nelegalitatea unei hotărâri judecătorești care să constituie titlu executoriu pentru niște drepturi salariale cu privire la care instanțele judecătorești se pronunțaseră deja.
Au fost depuse la dosar note scrise de către MEF- DGFP M adresate Tribunalului Mehedinți, Decizia nr.93/2003 a DGFP M, adresa nr.6669/2004 a MFP - DGFP M, nr.-/03.05.2004 a MFP, nr.18798/2004 a DGFP M, nr.929/2005 a DGFP M, nr.5348/2005 MEF, Decizia nr.31/2005 a DGFP M, sentința nr.255/CA/02.11.2005 a Tribunalului Mehedinți, Decizia nr.760/2006 a Curții de Apel Craiova - Secția CAF, Decizia nr.24/2006 a DGFP M, adresa nr.22831/2007 a DGFP M, nr.-/2007 a MEF, nr.20386/ 23.07.2007 a DGFP M, nr.-/2007 a MEF, nr.23641/2007 a DGFP
Curtea, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate, cât și de actele și probele existente la dosarul cauzei, apreciază că acesta este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a precizat acțiunea formulată inițial primei instanțe la 30 octombrie 2007 (fila 91 dosar fond ), menționând că pârâtele MEF și DGFP M nu au executat titlul executoriu materializat în decizia nr.760 /2006 a Curții de Apel Craiova, astfel că acțiunea sa se încadrează în prevederile art.24 pct.1 din Legea nr.554/2004. De asemenea, s-a invocat drept temei al acțiunii art.1, 24, 25 din legea nr.554/2004.
Dispozițiile art.24 alin.1 prevăd că: " Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definite și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii".
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune aplicarea conducătorului autorității publice sau persoanei obligate unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantului îi este acordat dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
După cum se constată din cele reținute anterior, dispozițiile art.24 alin.1 se aplică numai hotărârilor prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Astfel, prin raportare la dispozițiile art.24 alin.1 se constată faptul că acesta se aplică numai hotărârilor nesusceptibile de executare silită.
Decizia nr.760/2006 a Curții de Apel Craiova, ce constituie obiectul cererii precizate de reclamant, vizează obligarea pârâților să plătească reclamantului 215.876 lei, reprezentând diferențe salariale la care se adaugă cheltuieli de judecată. Această hotărâre judecătorească poate fi executată silit astfel că acțiunea formulată de reclamant nu se încadrează în prevederile art.24 din Legea nr.554/2004. Aceasta rezultă și din faptul că decizia 760/2006 menționată cuprinde în dispozitivul său și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, fapt ce atrage procedura de drept comun a executării silite impuse de legiuitor prin art.22 din Legea nr.554/2004.
Cu toate acestea, deși în considerentele hotărârii recurate se rețin incidente dispozițiile art.24 din Legea nr.554/2004, instanța de fond nu se limitează doar la a verifica temeinicia acestor prevederi legale, ce se referă la amenda și despăgubirile pentru întârziere ale reclamantului, ci creează un nou titlu executoriu, dispunând obligarea pârâtelor la plata sumei de 27953 lei, compusă din diferențe salariale, cheltuieli de judecată, diferența celui de-al 13 - lea salariu, deși conform cererii precizate, această solicitare nu a fost făcută de către reclamant, iar aceste drepturi, după cum s-a reținut anterior au făcut obiectul analizei cauzei ce a fost soluționată prin decizia nr.760/2006 a Curții de Apel Craiova.
Mai mult, așa cum rezultă din precizarea acțiunii formulată de reclamant (fila 91 dosar fond) acesta și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, însă instanța de fond nu a analizat cererea formulată și cu privire la acest temei de drept invocat.
Ținând seama de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut prin cererea de precizare a acțiunii și nici nu a analizat această cerere în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, fapt care echivalează cu nesoluționarea cererii pe fond, aceasta atrage casarea cu trimitere a sentinței recurate potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Excepția privind tardivitatea recursului formulat de recurente nu poate fi reținută întrucât hotărârea nu a fost pronunțată în camera de consiliu și nici nu a fost precizat termenul de recurs, pe de o parte, iar pe de altă parte invocarea ca temei de drept a acțiunii și a art.1 din Legea nr.554/2004 atrage incidența dispozițiilor art.20 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, termen care a fost respectat de recurentă în ceea ce privește formularea recursului.
Curtea, având în vedere și cele reținute anterior, cât și dispozițiile art.304 alin.1 pct.6, 7, 9, coroborate cu art.312, 316 CPC, apreciază ca fondat recursul recurentelor, urmând să îl admită și să dispună casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care instanța de fond se va pronunța asupra cererii așa cum a fost precizată, ținând seama de motivarea în fapt și în drept a acesteia. Cu ocazia judecării în fond va fi analizată și excepția invocată de intimatul reclamant privind lipsa calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP M, împotriva sentinței numărul 5085 din data de 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
Tehn. 3ex/23.05.2008
Jud. fond /
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Rîciu, Sanda Lungu
