Obligația de a face. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 901
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL G prin Primarul Municipiului G - cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.492 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele și prin avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatelor, susține oral criticile aduse sentinței atacate. Făcând o expunere a situației de fapt arată că la momentul la care în mod abuziv s-a dispus scoaterea reclamantelor din rolul fiscal, s-a considerat atunci în 1986, dar și până atunci prin plata anuală a impozitului că autorii reclamantelor sunt proprietarii acestei suprafețe de teren, și deodată, la momentul la care au solicitat intrarea în legalitate, recurenta apreciază că nu mai sunt proprietare. Arată că în baza certificatului de moștenitor, cu privire la care recurența susține că nu constituie titlul de proprietate, reclamantelor li s-a oprit din anul 1951 impozit an de an, ultima chitanță fiind din anul 1985. Susține că ar exista interese din partea pârâtei ca reclamantele să nu intre în posesia acestei suprafețe de teren aflată în orașul G, liberă de construcții și pe care se poate ridica oricând un imobil. De altfel și Raportul de expertiză tehnică instrumentat cu privire la acest teren stabilește că terenul este liber de construcții. Pentru toate considerentele expuse detaliat și în concluziile scrise solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.492/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galațis -a admis acțiunea în contencios administrativ, înregistrata la Tribunalul Galați - Secția Comerciala, Maritima și Fluviala și de Contencios Administrativ sub nr- din 20 februarie 2009, formulata de reclamantele domiciliata în G,-, -. 21 și domiciliata în G,-, - 21,. 23 în contradictoriu cu paratul CONSILIUL LOCAL AL MUN. G - PRIN PRIMAR, cu sediul în G,-, și în consecința:
A fost obligat paratul sa deschidă rol fiscal și sa încaseze de la reclamante impozitul pentru suprafața de 400 mp situat în G,-.
S-a luat act de faptul că reclamantele nu au solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrata la Judecătoria Galați sub nr- din 24 noiembrie 2006, reclamantele si - în temeiul disp. art. 1075 cod civil - au chemat în judecată civila pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului G, prin Primar pentru ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestuia sa deschidă rol fiscal si sa încaseze de la sus-numitele impozitul pentru suprafața de 400 mp teren situata in G,-.
In temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, "orice persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cazata".
1 al art. 18 din aceeași lege prevede ca "instanța, soluționând cererea la care se refera art. 8 alin. 1, poate, după caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emită un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverința sau orice alt înscris".
Terenul situat in G,- a fost înregistrat in evidenta fiscala a Consiliului Popular a Municipiului G din anul 1971 pe numele mamei reclamantelor, numita, in calitate de moștenitoare a numitului.
Pentru aceasta suprafața de teren, numita a fost plătitoare de impozit pana in anul 1985 si l-a stăpânit in continuare, liber de construcții pana la 20 septembrie 2002, când a decedat.
Terenul menționat se afla in posesia reclamantelor, care au îndeplinit procedura prealabila prin notificarea din 30 ianuarie 2009.
Contrar susținerilor paratului din concluziile scrise, prin actele depuse la dosar, reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
Astfel, prin sentința civila nr. 6135 din 29 septembrie 2006, pronunțata in dosarul civil nr. 5631/C/2004, Judecătoria Galația reținut dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului situat in G,- in calitate de moștenitoare ale defuncților si.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Consiliul Local G, prin Primarul Municipiului G, cu următoarea motivare:
Nu s-a dat curs cererii reclamantelor, motivat de faptul că acestea, nu au făcut dovada dreptului de proprietate, asupra terenului situat în-.
Prin "titlul de proprietate, se înțelege actul juridic, jurisdicțional sau administrativ, cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă"
În schimb certificatul de moștenitor sau de legatar nu constituie titlu, singura lor funcție fiind aceea de a atesta calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale ale persoanei în cauză.
Această suprafață de teren de 400. situată în G,-, a aparținut bunicului, din anul 1942. La data de 31 octombrie 1951, bunicul a decedat iar în urma dezbaterii succesiunii a avut loc eliberarea certificatului de moștenitor nr.768 din 05 oct.1971, unde unică moștenitoare figurează fiica, cu o cotă de 1/1.
După emiterea certificatului de moștenitor, a plătit impozit pentru terenul din-, din anul 1971 până în anul 1985, când terenul a trecut în proprietatea statului unde potrivit celor afirmate urma să se construiască o stație de pompare.
După decesul numitei, reclamantele s-au prezentat la notarul public unde li s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.67 din 25 iulie 2003, unde nu s-a putut include terenul de 400. din-, pentru că organele Administrației Financiare au refuzat să prezinte act din care să rezulte că acest teren face parte din masa succesorală, susținând că din anul 1975 nu se mai plătește impozit pe teren.
Așa cum au arătat prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, reclamanții au formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001, prin executorul judecătoresc, solicitând în cadrul procedurii administrative restituirea în natură, a imobilului din-.
În vederea soluționării notificării nr.516 din 26.04.2001, Serviciul revendicări a solicitat reclamantelor să facă dovada și să depună actul de proprietate și actul normativ de trecere în proprietatea statului.
Reclamantele atât în faza administrativă cât și prin acțiunea în constatare r nu au depus toate diligențele în soluționarea cauzei dar în baza celor afirmate și depuse solicită să se constate dreptul de proprietate în condițiile în care situația juridică nu este clară.
În urma precizărilor depuse prin care au adus la cunoștință instanței că imobilul aflat în litigiu face obiectul Legii nr.10/2001, iar instanța nu se poate subroga în drepturile comisiei instituite de legea specială. În situația în care instanța ar pronunța o hotărâre, ar lipsi de eficiență orice dispoziție emisă de comisia specială abilitată să soluționeze notificările depuse în baza Legii nr.10/2001.
Prin concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, situație pe care nici recurenta nu a contestat-
Problema esențială a acestui litigiu, este aceea dacă reclamantele-intimate, ca moștenitoare legale a defunctei, sunt sau nu proprietarele terenului în suprafață de 400. situat în Municipiul G,-, pentru a putea beneficia de rol fiscal, în baza căruia să plătească dările aferente către stat.
S-a ajuns la această cerere cu un asemenea obiect, ca urmare a respingerii prin sentința civilă nr.6136/2006 a Judecătoriei Galația acțiunii de constatarea dreptului de proprietate, al reclamantelor prin uzucapiunea mare, cu motivarea că reclamantele sunt de drept proprietarele terenului în litigiu și ca atare are la dispoziție o eventuală acțiune în obligația de a face, în sensul obligării Municipiului G prin organele sale de a-i deschide rol fiscal și de a fi obligată să le încaseze impozitul pe teren.
Interpretând eronat cauza dedusă judecății, recurenta, după ce dă o definiție eliptică a titlului de proprietate, pleacă de la premisa corectă că certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate, dar și de la cea greșită, precum că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în anul 1985, pentru a ajunge evident la concluzia total greșită că reclamantele au la dispoziție cel mult notificarea făcută de acestea în baza Legii nr.10/2001, pentru care nu s-au depus diligențele necesare din partea acestora pentru a fi soluționată, iar instanța nu se poate subroga în drepturile (mai bine zis atribuțiunile) comisiei instituite în baza respectivei legi.
Am spus că definiția titlului de proprietate, dată de recurentă este eliptică, pentru că s-a omis a se specifica că moștenirea reprezintă un mod de translație a dreptului de proprietate, iar moștenirea care este un atribut al persoanelor cu vocație succesorală nu se poate confunda cu certificatul de moștenitor care este un act constatator al acesteia.
Ca atare evident că certificatul de moștenitor în sine, nu constituie titlu de proprietate, dar constată translația dreptului de proprietate, de la defunctul proprietar pe baza unui titlu valid la persoanele moștenitoare ale defunctului cum este și cazul reclamantelor-intimate.
În anul 1985, autoarea reclamantelor, nu a încetat să mai fie proprietara terenului în litigiu numai pentru faptul că în acel an urma să se construiască pe acel teren o stație de pompare. Ca în multe alte cazuri similare, s-a început o expropriere pentru utilitate publică, numai că aceasta nu a fost finalizată și nu există nici un decret de expropriere în acest sens. Or, nu se poate susține că acest teren a trecut pur și simplu pe proprietatea statului, fără să se facă nici cea mai mică dovadă în acest sens.
nu pot fi induși în eroare cu alegații de genul " terenul a trecut în proprietatea statului" sau " în situația în care instanța ar pronunța o hotărâre ar lipsi de eficiență orice dispoziție emisă de comisia specială abilitată să soluționeze notificările depuse în baza Legii nr.10/2001.
Este clar că reclamantele sunt proprietarele de drept a suprafeței de teren în litigiu, ca moștenitoare a defunctei lor mame -, care la rândul ei a posedat titlu de proprietate valabil, pentru acest teren și ca atare, au tot dreptul să figureze în rolul fiscal la unitățile speciale ale autorității pârâte, pentru a se putea plăti impozitul aferent.
Pentru refuzul de a încasa impozitul pe teren, care practic atrage majorări și penalități de întârziere, autoritatea recurentă se face vinovată și nu reclamantele.
În concluzie, pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, Curtea constatând ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL G prin Primarul Municipiului G - cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.492 din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.VS/15.12.2009
Tehno ZE/15.12.2009
Ex.5
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
