Obligația de a face. Sentința 929/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 929

Ședința publică de la 23.02.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica

GREFIER - - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a acestei instanței invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- din 02.11.2009, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând obligarea acesteia să efectueze plata sumei în cuantum de 34.294.12 lei reprezentând 40% din totalul compensațiilor acordate prin ordinul nr.581/30.01.2007, restul sumei urmând a fi plătită ulterior; obligarea pârâtei să actualizeze cu indicele de inflație suma de 64.369,86 Ron, acordată drept despăgubire prin Hotărârea nr.1220/27.11.2001 a Comisiei Municipiului B validată prin Ordinul 581/20.01.2007, de la data emiterii hotărârii, 27.11.2001 și până la data emiterii ordinului, respectiv 30.01.2007 și totodată să actualizeze suma de 85.735,29 Ron (astfel cum au fost majorate despăgubirile prin Ordinul de validare, majorarea rezultând din greșeli de calcul la terenul agricol și nu din reevaluare sau actualizare, e la data emiterii Ordinului 30.01.2007 și până la data plății, în conformitate cu art.8 alin.2 din legea nr.9/1998.

Reclamanții solicită obligarea pârâtei la efectuarea plății în temeiul art.6 din OUG 25/2008, art.38 din Normele Metodologice din 1998, astfel cum au fost modificate prin HG nr.753/2000, HG nr.1277/2007, Legea nr.9/1998.

Reclamanții arată că, deși Hotărârea nr.1220/27.11.2001 a Comisiei Municipiului B prin care au primit compensații bănești, a fost indicată prin Ordinul nr.581/30.01.2007, iar cererile de acordare a despăgubirilor au fost depuse din anul 1998, nu au primit nici în prezent sumele de bani, în acest mod fiindu-le încălcat dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil a cererii, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea formulată la data de 22.12.2009 pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, având în vedere că în cauză este vorba de neexecutarea parțială a unui titlu ce nuemană de la instanța de contencios administrativ, pentru a se aplica disp. art.3 din legea nr.554/2004.

Examinând cu prioritate, potrivit disp. art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția invocată, Curtea reține că:

Potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 hotărârile comisiei centrale, în prezent, pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Prin urmare Legea nr. 9/1998, ca lege specială a prevazut o competență specială pentru a ataca actele emise de în baza acestei legi.

Este adevărat că potrivit art 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile "privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel", iar pârâta este o autoritate centrală, însă în speță se aplică prevederile actului normativ special.

Legea nr. 554/2004 la art. 1 al. 1 prevede ca "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesohiționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Potrivit art. 2 lit i din legea nr. 554/2004 "este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile"

De aici reiese, ca nesolutionarea in termen legal a unei cereri este asimilata actului administrativ, la fel și nepunerea în executare a unei decizii favorabile, cum este cazul în speța în care nu a fost pusă în executare decizia pârâtei nr. 417/10.02.2009 prin care s-a dispus plata de compensații în cuantum de -,44 lei în favoarea reclamantei.

Prin urmare dacă atacarea actului adminstrativ se face potrivit legii speciale la secția de contencios administrativ a tribunalului d e pe raza căruia domiciliază reclamantul, atunci și nesolutionarea în termenul legal a cererii de emitere a actului administrativ și nepunerea în executare a actului administrativ este tot de compența acelei instanțe.

Se constată întemeiată excepția necompententei materiale a Curții de Apel B și în baza art. 7 al. 4 din Legea nr. 9/ 1998 și a art. 1 si 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 va declina cauza la instanța competentă.

Drept urmare va declina, în baza textelor de lege invocate mai sus și a art.158 cod procedura civila, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de necompetență materială a instanței.

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în favoarea Tribunalului Timiș.

Cu recurs în termen de 05 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

-

Red.

Gh./3 ex.

16.03.2010

Președinte:Stănișor Denisa Angelica
Judecători:Stănișor Denisa Angelica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Sentința 929/2010. Curtea de Apel Bucuresti