Obligația de a face. Decizia 942/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 942
Ședința publică de la 03 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - 2004 SRL cu sediul în G,-, - 1,. 22, împotriva sentinței nr. 470/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul Primarul municipiului consilier juridic, lipsă fiind reprezentantul recurentei - 2004 SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatului Primarul municipiului G nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului Primarul municipiului G susține oral motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, în concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați contestatoarea - 2004 SRL Gac hemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei hotărâri care să țină loc de autorizație de construire în vederea executării lucrărilor de mansardare locuibilă la blocul G 3, scara 1, situat în G,-; obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate societății prin emiterea unei autorizații de construire nelegală, pagubă al cărui cuantum va fi stabilit printr-un raport de expertiză de specialitate; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 23.04.2008 a depus la registratura Primăriei Municipiului G dosarul ce conținea documentele necesare eliberării autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de mansardare locuibilă la blocul mai sus-menționat.
Prin adresa nr. 36093/28.07.2008 emisă de Primăria G - Direcția de Urbanism și Planificare i s-a solicitat completarea documentațiilor depuse cu acordul autentic al tuturor proprietarilor conform nr. 186/10.04.2008.
In cadrul întrevederii avute la data de 30.07.2008 cu Primarul Municipiului G și comisia de audiență, a ilustrat faptul că dosarul necesar eliberării autorizației de construire conține acordul notarial al tuturor proprietarilor/locatarilor blocului G2, hotărârea Adunării proprietarilor semnată de președintele Asociației de proprietari, contractul cu Asociația de proprietari ( în conformitate cu 186/10.04.2008), declarația notarială a 2004 că va mansarda întregul edificiu, expertiza tehnică. A considerat pârâtul că declarațiile proprietarilor sunt nelegale și improprii de a conduce la eliberarea autorizației de construire, în pofida faptului că au fost emise în conformitate cu prevederile Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Acesta a susținut și faptul că proprietarii nu pot înstrăina părțile comune aflate în coproprietate forțată, deși i s-a explicat că nu ne aflăm în situația unei înstrăinări, care de altfel nici nu este posibilă, ci ne aflăm în situația unei cedări de folosință a planșeului blocului.
Deoarece nici în urma acestui demers nu a fost eliberată autorizația de construire, am formulat plângere prealabilă potrivit Legii 554/2004, modificată și completată, plângere înregistrată la registratura Primăriei G sub nr. 80798/20.08.2008, în care am reiterat solicitarea noastră.
La data de 24.09.2008, proprietarii/chiriașii apartamentelor din blocurile pentru care s-a solicitat autori2ația de construire au înaintat adresa către Primarul Municipiului G, unde au exprimat încă odată poziția lor favorabilă pentru edificarea de mansarde.
In urma tuturor acestor demersuri, a fost eliberată Autorizația de construire nr. 1155/29.09.2008. Analizând conținutul autorizației de construire, a constatat că în cuprinsul acesteia se menționează că " Nu sunt îndeplinite condițiile de proprietate", mențiune care poate crea dificultăți în stabilirea situației juridice a imobilelor ce urmează a fi construite. Din punctul nostru de vedere, existența mențiunii sus-citate in cuprinsul autorizației de construire o transformă într-un act caduc, echivalează cu o autorizație de construire lovită de nulitate, împrejurare care ne împiedică să demarăm lucrările de mansardare. De asemenea, atât timp cât raporturile dintre ei și promitenții cumpărători ai locuințelor ce urmează să fie edificate au fost bazate pe o bună-credință reciprocă, nu își asumă responsabilitatea de a construi apartamente cu un statut legal incert. In acest sens s-au pronunțat instanțele de judecată prin decizii de speță din care reiese că emiterea unei autorizații de construire cu încălcarea prevederilor legii nu poate justifica protecția dreptului de proprietate instituită prin Constituție.
Din cauza acestui impediment, societatea nu a demarat lucrările necesare edificării apartamentelor. Precizează că lucrările s-ar fi putut realiza în perioada de vară-toamnă, perioada propice activităților din domeniul construcțiilor. Mai mult, întârzierea lucrărilor ca urmare a eliberării acestei autorizații de construire a concordat cu realitățile socio-economice determinate de criza cu care se confruntă țara noastră, ce au impact și asupra activității societății. In susținerea celor afirmate, a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză extrajudiciară de specialitate care evidențiază veniturile nerealizate de societate, ca urmare a faptului că pârâtul nu a eliberat autorizația de construire la timp și în conformitate cu prevederile legale.
Prin poziția adoptată, pârâtul a dat dovadă de un vădit dezinteres si față de problemele cetățenilor săi, locatari ai blocului G2, scara 3 care, în perioada a anului se confruntă cu probleme generate de starea de degradare în care se află planșeul blocului, probleme care s-ar fi rezolvat prin realizarea lucrărilor de mansardare.
Consideră că solicitarea făcută de pârât, în sensul de a completa dosarul cu cordul notarial al tuturor proprietarilor conform 186/10.04.2008, esoluționarea în termenul legal a plângerii prealabile și emiterea autorizației în maniera expusă au urmărit, în mod tendențios, să stânjenească activitatea societății.
Conform disp. art. 7 alin. 12 din Legea nr. 50/1991, modificată și completată, Autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete, în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. l, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. 16". în consecință, atâta vreme cât autorizația de construire a fost emisă, consideră că documentația a fost completă și a întrunit condițiile legale. Ca urmare a acestei situații, constată că pârâtul are o poziție contradictorie, eliberând autorizații de construire care, în opinia dânsului, nu în deplinesc anumite condiții, respectiv condițiile de proprietate.
Cu privire la despăgubirile solicitate, consideră că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, pârâtul a creat probleme importante în buna funcționare a 2004
Astfel, societatea a încheiat antecontracte-promisiune de vânzare-cumpărare cu rezervare de apartament, cu persoane interesate în achiziționarea locuințelor pe care urma să le edifice. Conform înscrisurilor sus-menționate predarea locuințelor urma să aibă loc până la data de 31.12.2008. -
Apreciază că neîndeplinirea acestei obligații stipulate în antecontract a creat un evident prejudiciu moral societății care, din motive independente, a fost în imposibilitate de a respecta termenele stipulate în antecontracte, a pierdut din credibilitatea de care s-a bucurat până la momentul nerespectării obligațiilor asumate. Mai mult decât atât, prin nerealizarea la timp a lucrărilor de mansardare pentru care a parcurs toate demersurile necesare obținerii autorizației de construire, activitatea societății a fost blocată, a avut rezerve în a iniția proiecte similare, astfel încât pierderile societății au fost duble.
De asemenea, în vederea finalizării la timp a lucrărilor, societatea a contractat un credit bancar pe care nu l-a putut folosi în scopul în care a fost obținut, plătind însă ratele și dobânzile aferente. Prejudiciul cauzat societății de către pârât prin eliberarea unei autorizații de construcție improprie a căpătat proporții considerabile în contextul devalorizării monedei naționale, care a dus atât la creșterea țațelor cât și a dobânzilor.
Consideră că a făcut dovada prejudiciului cert și determinat suferit de 2004, împrejurare care îi îndreptățește să solicite obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale cauzate, conform disp. art. 18 alin. 3 Legea 554/2004.
În apărare pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii.
Prin sentința nr. 470/16.04.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii datorită faptului că potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite autorității emitente în termen de 30 de zile revocarea în tot sau în parte a acestuia, tribunalul a reținut că disp. art.7 din Decretul nr. 554/2004 nu sunt aplicabile întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ.
Reclamanta și- întemeiat acțiunea pe faptul că a fost prejudiciată ca urmare a emiterii unei autorizații de construire nelegală în vederea executării lucrărilor de mansardare locuibilă la blocul G 3, scara 1,- și solicită obligarea instituției la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat și la cheltuieli de judecată.
Reclamanta nu a făcut dovada că prin actul emis de instituție a fost prejudiciată într-un drept al său.
Reclamanta nu a făcut în fața instanței dovada prejudiciului suferit, ca urmare a emiterii Autorizației de construire nr.1155 și faptul că s-a aflat în imposibilitatea de a demara lucrările de construcții pentru care s-a emis autorizația.
Împrejurarea ca reclamanta a încheiat antecontracte - promisiune de vânzare cumpărare cu rezervare apartament si ca a contractat un credit bancar înainte de obținerea documentelor necesare demarării lucrărilor, si deci înainte de obținerea autorizației de construire nu este imputabil ms noastre, motiv pentru care solicitarea de despăgubiri este vădit netemeinica.
A mai reținut că Primăria municipiului G nefiind parte in contractele încheiate de către reclamanta cu terțe persoane nu pot fi opozabile instituției întrucât potrivit art. 969 cod civil " Convențiile legal făcute au putere numai intre părțile contractante" iar potrivit art. 973 cod civil " convențiile nu au efect decât intre părțile contractante ".
Calificarea ca " improprie " a autorizației de construire nu este de natura sa atragă automat obligarea instituției noastre la plata de despăgubiri, numai pentru ca reclamanta se considera îndreptățită sa primească aceste despăgubiri. Aceasta trebuie sa dovedească prejudiciul cert suferit si legătura de cauzalitate intre acesta si faptul ca reclamanta a fost împiedicata in a demara lucrările de construire datorita actului emis de instituția noastră.
Cu privire la dovada prejudiciului, reclamanta a înțeles sa probeze existenta acestuia, prin depunerea unui raport de expertiza extrajudiciara in care se indica suma aproximativa care, după aprecierea acesteia, ar reprezenta valoarea despăgubirilor solicitate - aproximativ 450.000 lei.
Solicită instanței ca la pronunțarea hotărârii, acesta evaluare sa nu fie luata in considerare întrucât nu a fost administrata ca si proba si nu a fost pusa in discuția pârtilor conform prevederilor legale. Reclamanta nu a făcut dovada nici unui prejudiciu creat de către instituția noastră, motiv pentru care cererea este nu numai lipsite de suport ci si solicitate cu rea - credința.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei.
În motivarea cererii de recurs reclamanta a arătat următoarele:
Instanța a încălcat principiul oralității și al contradictorialității, prin aceea că nu a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin concluziile scrise de către pârâtă astfel încât sunt întrunite condițiile art. 105 alin. 2.proc.civ.
A mai arătat reclamanta, ca un al doilea motiv, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că instanța a instrumentat cauza cu un minim de interes, neinsistând ca pârâtul să fie prezent la termenele de judecată.
În cuprinsul hotărârii există multe greșeli materiale în sensul G 2 în loc de G 3, adresa nr. 36093/28.07.2009 în loc de 36091/28.07.2009.
Prin motivarea superficială și prin atitudinea instanței nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului.
C de-al treilea motiv de recurs invocat de către reclamantă se referă la pronunțarea hotărârii fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
A arătat recurenta că din sentință nu reies temeiurile legale pentru care instanța a respins acțiunea sa.
Că instanța nu a analizat prejudiciul reclamantei ci a îmbrățișat în totalitate punctul de vedere al pârâtei, apreciind că o expertiză extrajudiciară nu are valoare probatorie.
În drept recurenta - reclamantă a invocat disp. art. 304 pct. 5, 7 și 9.proc.civ.
Legal citată pârâta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând, în esență că hotărârea instanței este temeinică și legală că reclamanta nu a făcut în fața instanței dovada prejudiciului suferit și că împrejurarea că reclamanta a încheiat antecontracte de vânzare - cumpărare și a contractat un credit bancar înainte de obținerea autorizației de construire nu sunt fapte imputabile ei.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de către recurentă. Dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanța de recurs, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, chiar dacă pentru considerente eronate sau lapidare.
Astfel prin primul capăt de cerere al reclamantei, întemeiat pe disp. art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din. 554/2004 se solicită ca instanța să emită o hotărâre care să țină loc de autorizație de construire.
În motivare se arată, în esență, faptul că s-a depus cererea la data de 23.04.2008, la data de 24.09.2008 s-a emis autorizația de construire cu mențiunea "nu sunt îndeplinite condițiile de proprietate" și că din cauza acestei mențiuni, temându-se de dificultățile legale, reclamanta nu a început lucrările. În fapt din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a formulat cerere la data de 23.07.2008.
Art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din. 554/2004 indică faptul că pot formula acțiune în contencios administrativ, persoanele vătămate printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, pot solicita anularea actului cu repararea pagubei, sau, prin coroborarea cu disp. art. 18 alin. 1 din lege, obligarea autorității la emiterea autorizației.
În speță, obiectul primului capăt de cerere al reclamantei nu se regăsește în ipotezele legii în sensul că aceasta nu a invocat nesoluționarea cererii în termen legal, acțiunea fiind formulată la aproape 4 luni de la emiterea nr. 1155/29.09.2008 și nu a cerut anularea respectivei autorizații.
Față de aceasta, chiar dacă cu o motivare lapidară, în mod corect prima instanță a respins cererea.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere se reține că temeiul juridic invocat de către reclamantă îl constituie disp. art. 18 alin. 3 din. 554/2004.
Se reține faptul că interpretarea acestui articol se face numai în coroborare cu disp. art. 18 alin. 1 și 2 din lege și că pentru a se putea pronunța asupra despăgubirilor instanța trebuie să dispună anularea actului sau obligarea autorității la emiterea unui act administrativ.
Este de la sine înțeles că în cazul în care există un termen legal de soluționare al unei cereri orice persoană poate avea în vedere acel termen la încheierea unor contracte cu terțe persoane și că prin nesocotirea termenului autoritatea publică va răspunde pentru prejudiciile rezultând inclusiv din acele contracte, dar în speță, reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui act pentru nerespectarea termenului.
De asemenea dacă prin emiterea unui act administrativ nelegal se produce un prejudiciu unei persoane, autoritatea administrativă va fi obligată să repare prejudiciul dar numai în condițiile constatării nelegalității actului, cerere pe care reclamanta uaf ormulat-
Față de aceste considerente soluția corectă pronunțată de instanța de fond, dar pentru alte motive se impunea.
Față de acestea, motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7 și 9.proc.civ apar ca nefondate.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 105 pct. 2.proc.civ. Curtea reține că prin nepunerea în discuție a excepției inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care excepția a fost respinsă, nu s-a produs reclamantei nici un prejudiciu.
Cum art. 105 alin. 2.proc.civ. sancționează cu nulitatea actele îndeplinite fără respectarea procedurii numai dacă prin ele s-a pricinuit o vătămare părții, critica recurentei este vădit nefondată.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 312.proc.civ. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - 2004 SRL cu sediul în G,-, - 1,. 22, împotriva sentinței nr. 470/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 12.11.2009
Fond -.
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
