Obligația de a face. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 949/
Ședința publică din 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantele - și, împotriva sentinței nr.194/23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimata pârâtă a depus întâmpinare(10-11 dosar).
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 194 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantele, și - în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1166 din 2 iulie 2008, emisă de pârâta Baf ost validată Hotărârea nr. 3268 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului municipiului B, prin care s-a dispus plata de compensații în cuantumul total de 208.888,87 lei, în favoarea reclamantelor și a altor trei persoane. La art. 2 deciziei s-a prevăzut că "suma acordată cu titlu de compensație va fi eșalonată în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 5 lit. c din HG nr. 753/1998, cu modificările ulterioare".
Potrivit dispozițiilor art. 38 din această hotărâre "solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sau din oficiu, dacă actele necesare plății se află deja la dispoziția autorității."
În speță, reclamantele se încadrează la prevederile art. 38 alin. 5 lit. c din HG nr. 753/1998, raportată la data emiterii deciziei - 2 iulie 2008, cererea reclamantelor a fost considerată prematură, deoarece, în speță prevalează termenele de plată prevăzute în legea specială și nu termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 24 (1) din Legea nr. 554/2004, care se referă la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ. Or, Decizia nr. 1166/2008, chiar dacă a fost emisă în baza unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță de contencios administrativ, nu se confundă cu aceasta și nu se execută silit prin procedura instituită la art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, specifică titlurilor executorii emise de instanțele de contencios administrativ, ci prin procedura de executare silită prevăzută de dreptul comun.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele - și, solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să-i plătească despăgubirile stabilite prin decizia nr. 1166 din 12 iulie 2008.
În motivarea cererii de recurs se arată că acțiunea dedusă judecății avea ca obiect obligația de a face, respectiv de a pune în executare decizia nr. 1166 din 2 iulie 2008 care este un act administrativ, astfel că prima instanță a interpretat greșit că prin cererea dedusă judecății a solicitat executarea silită în temeiul art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.
Decizia la care a făcut referire prin acțiunea dedusă judecății este un act administrativ și nu un titlu executoriu, așa cum a fost greșit calificat de către prima instanță.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta invocă în principal necompetența materială a Tribunalului Mureș, întrucât prin acțiunea dedusă judecății se solicită punerea în executare a unui titlu prin care i s-a acordat despăgubiri bănești, titlu care nu emană de la instanța de contencios administrativ. Pe fond, se arată că prin decizia nr. 1166 din 2 iulie 2008 li s-a acordat reclamantelor despăgubiri în cuantum de 208.888,87 lei, sumă ce urmează a fi achitată în condițiile prevăzute de HG nr. 753/1998, respectivi în mod eșalonat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutiv. Autoritatea se află în grafic de plăți stabilit în raport de dispozițiile legale sus-menționate, astfel că cererea reclamantelor apare ca nefondată.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș de a soluționa acțiunea dedusă judecății invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța apreciază excepția ca neîntemeiată în condițiile în care reclamantele au înțeles să-și motiveze acțiunea pe dispozițiile cuprinse în Legea nr. 554/2004, invocând un refuz nejustificat al pârâtei de îndeplinire a unei obligații legale, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau cel al pârâtului. În cauză reclamantele au înțeles să aleagă instanța de contencios de la domiciliul lor, care este Târgu-M și prin urmare competența revine Tribunalului Mureș.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, așa cum ea a fost precizată, reclamantele solicită obligarea pârâtei să efectueze plata despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 1166 din 2 iulie 2008, titlu ce nu emană de la instanța de contencios administrativ și fiscal. Modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin decizia invocată de către reclamante este prevăzută prin Legea nr. 9/1998 art. 8 și HG nr. 753/1998 art. 38, dispoziții care prevăd că sumele stabilite cu titlu de despăgubiri vor fi achitate în mod eșalonat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutiv, astfel 40% în primul an și 60% în anul următor, sumele urmând a fi plătite în funcție de sumele aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
Verificând data la care a fost emisă această decizie termenul de plată stabilit prin actele normative mai sus-menționate dar și condițiile în care se face această plată, instanța de control apreciază, așa cum corect a reținut și prima instanță, că nu ne aflăm în prezența unui abuz de drept din partea autorității administrative, abuz care să justifice intervenția instanței de judecată. Mai mult, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantele au înțeles să solicite obligarea pârâtei la executarea acestei decizii, ori în baza dispozițiilor cuprinse în Legea nr.554/2004 instanța de contencios administrativ poate doar să acorde despăgubiri în situația în care nu se execută sau nu se respectă o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ, după aplicarea amenzii prevăzută de art. 24 alin. 2 din această lege și nicidecum nu poate proceda la executarea silită a actului invocat de către reclamante.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce a fost cauzată.
Acest text de lege stabilește condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ și anume existența unei vătămări într-un drept ori interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, refuzul nesoluționării cererii reprezentând un exces de putere din partea autorității administrative.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, nu ne aflăm în situația unui refuz nejustificat din partea autorității administrative, exprimat printr-un exces de putere, în condițiile în care s-a demonstrat că este respectat intervalul de timp dar și condițiile de acordare a despăgubirilor stabilite prin actul administrativ invocat de reclamante.
În aceste condiții curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 316 din același cod, va respinge recursul va nefondat și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele -, domiciliată în Târgu-M,-,. 53 și, domiciliată în Târgu-M,-,. 9, județul M, împotriva sentinței nr.194 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-23.11.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
