Obligația de a face. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 95/CA
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta - reclamantă ASOCIAȚIA - cu sediul în C,-, - jud.C, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și COMUNA PRIN PRIMAR - ambii cu sediul în com. jud.C împotriva Sentinței civile nr.814/25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av., pentru recurenta - reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenta - reclamantă, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele expuse și dezvoltate în cererea de recurs. Arată, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, în sensul că aceasta a fost dată cu greșita aplicare a legii. Motivul de nelegalitate al sentinței recurate îl constituie art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă. Prin hotărârile Consiliului Județean C s-a statuat contribuția anuală a comunităților locale la finanțarea activității de protecție socială, iar obligația respectării acestor hotărâri emise în temeiul Legii nr.272/2004, HG457/2000, OUG102/1999 și OUG26/2007, este imperativă. Recurenta a făcut dovada că pârâții aveau obligația legală de a asigura fondurile necesare copiilor dați în plasament. Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a sursei veniturilor. Nu trebuie confundate obligația legală și sursa legală a suportării cheltuielilor. Depune concluzii scrise.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 153/118/13.02.2009 reclamanta Asociația Cac hemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Comunei și Comuna prin Primar solicitând instanței să dispună: obligarea pârâților de a respecta și executa Hotărârile Consiliului Județean C nr.191/2006, 93/2007 și nr.120/2008 emise în temeiul Legii nr.272/2004; obligarea pârâților la plata sumelor cu titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2006-2008, respectiv 3.528 lei actualizată la data plății; obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere de 0,30% pe zi de întârziere de la data scadenței și până la plata efectivă, aferentă anilor 2007 și 2008, în sumă de 12.006 lei, calculate până la data introducerii acțiunii și în continuare până la plata efectivă; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o organizație neguvernamentală, non-profit, umanitară și de asistență socială și în conformitate cu Hotărârea nr.99/2001 a Consiliului Local C are un contract de colaborare pe 10 ani pe probleme de protecție socială privind recuperarea și integrarea profesională a copiilor și tinerilor.
În vederea realizării acțiunilor i s-a dat în folosință gratuită un imobil cu destinație de cămin de copii de tip rezidențial în care sunt instituționalizați copii în baza hotărârilor judecătorești de plasament. În conformitate cu art.1 alin.1, art.2 alin.1 și 2 și art.4 din Legea nr.326/2003 cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor locale se suportă din bugetele proprii ale Consiliului Județean și consiliilor locale. Conform art.102-105, 110-111 din Legea nr.272/2004 consiliile locale de unde provin copiii au obligația asigurării de resurse financiare. Prin nr.191/2006, 93/2007 și 120/2008 s-a stabilit contribuția anuală a comunităților locale la finanțarea activității de protecție socială, iar obligația respectării și executării hotărârilor este imperativă.
Prin nerespectarea actelor normative pârâții au vătămat interesele legitime ale reclamantei. Pârâții au fost notificați pentru respectarea și executarea obligațiilor ce le revin conform legislației însă nu au dat curs notificării.
În conformitate cu Legea nr.554/2004 a formulat plângere prealabilă.
În drept, reclamanta a invocat art.78 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.1(1), art.2(1) și (2), art.4 din Legea nr.326/2003, art.102-105 și 110-111 din Legea nr.272/2004, art.998 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.814/25.09.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Consiliul Local al Comunei și Comuna - Prin Primar și a respins cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță, soluționând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată din oficiu, a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâților la respectarea nr.191/2006, 93/2007, 120/2008 cu consecința obligării pârâților la plata sumei de 6606 lei actualizată reprezentând titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2007-2008.
Prin aceste hotărâri Consiliul Județean a aprobat costul anual pentru întreținerea unui copil protejat în sistemul rezidențial și faptul că prin hotărâri consiliile locale vor stabili contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a acestei categorii raportată la numărul beneficiarilor de protecție ce provin din raza unității administrativ-teritoriale, contribuție care nu poate fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră protejată.
Serviciul de tip rezidențial reprezintă un tip de serviciu reglementată de art.107 și 110 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Finanțarea sistemului de protecție a copilului este reglementată de cap.X din Legea nr.272/2004 iar potrivit art. 120 din acest capitol: Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizațiilor asistenților maternali, precum și cele legate de aplicarea prevederilor Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști se suportă de la bugetul județului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului B, și se gestionează de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
A motivat instanța că suma pretinsă reprezintă, după cum arată reclamanta în notificarea adresată pârâților, contravaloarea serviciilor de instituționalizare, cheltuială care potrivit art.120 din Legea nr.272/2004 se suportă de la bugetul județului, astfel că nu există identitate între persoana pârâților și cel pentru care legea, în art.120, stabilește obligația de plată a acestor cheltuieli.
În ceea ce privește celelalte texte legale invocate de către reclamantă, instanța de judecată observă că art.102-105 și 110-111 din Legea nr.272/2004 consacră în sarcina consiliilor locale obligația de a garanta și promova respectarea drepturilor copiilor din unitățile administrativ-teritoriale și de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de soluționare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii, precum și aceea de a organiza, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi, și nu obligații de finanțare a serviciului de instituționalizare.
Referitor la Legea nr. 326 din - privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, invocată de asemenea de către reclamantă, și aceasta prevede expres în art. 4 "Cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor prezentei legi se suportă din bugetele proprii ale consiliilor județene, respectiv din bugetele consiliilor locale ale sectoarelor municipiului B, cu asigurarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, care să asigure integral nivelul acestor cheltuieli."
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA " " C, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.304 pct.9 și 304/1 Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii. Nelegalitatea sentinței recurate constă în modul de interpretare și aplicare a temeiurilor de drept invocate din oficiu de instanță.
Astfel, recurenta Asociația " " este o organizație neguvernamentală, non-profit, cu caracter privat, umanitară și de asistență socială, iar în conformitate cu Hotărârea nr.99/2001 Consiliului Local C are un contract de colaborare pe 10 ani pe probleme de protecție specială privind recuperarea și integrarea profesională a tinerilor și copiilor.
Pentru realizarea acestor acțiuni de recuperare și integrare profesională a copiilor și tinerilor, s-a dat în folosință gratuită imobilul din Constanta - -, care are ca destinație Cămin de Copii de tip rezidențial. În baza hotărârilor de plasament pronunțate de instanțele judecătorești, copiii din circumscripția județului C sunt instituționalizați în Căminul de Copii.
Prin Hotărârile Consiliului Județean Constanta nr.191/2006, nr.93/2007 și nr.120/2008 s-a statuat contribuția anuală a comunităților locale la finanțarea activității de protecție socială, iar obligația respectării și executării acestor hotărâri emise în temeiul Legii nr.272/2004, HG457/2000, OUG102/1999 și G 26/1997 este imperativă.
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere dispozițiile rt.5 din HG nr.457/2008 și art.120 din Legea nr.272/2004, excepție care a fost admisă, consecința fiind respingerea acțiunii civile a reclamantei.
Ori, susține recurenta, prin temeiul de drept invocat în susținerea excepției lipsei calității procesuale legiuitorul se referă expres la sursa cheltuielilor, respectiv din bugetul Consiliului Județean și nu la obligația de plată prevăzută prin art.1 alin.1, art.2 alin.1 și 2 și art.4 din Legea nr.326/2003 și art.102-105, art.110-111 din Legea nr.272/2004, obligația plății aparținând unității administrativ teritoriale de la domiciliul copiilor.
Arată recurenta că nu trebuie confundate cele două categorii distincte - respectiv obligația legală și sursa legală a suportării cheltuielilor. Pârâții aveau obligația legală de a-si prevedea în Bugetul de și Cheltuieli aceste sume și de a le solicita Consiliului Județean Constanta.
În baza celor două texte de lege instanța a statuat că nu există identitate între persoana pârâților și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecații.
Intimații justifică obligația de a răspunde față de pretențiile invocate împotriva lor, față de prevederile art.1 alin.1, art.2 alin.1 și 2 și art.4 din Legea nr.326/2003, iar potrivit dispozițiilor art.102 - 105 și art.110 -111 din Legea nr.272/2004 - Consiliile locale de unde provin copiii au obligația asigurării de resurse financiare.
Față de prevederile imperative expuse, reiese fără putere de tăgadă obligația intimaților de a sta în judecată în calitatea ce derivă din raportul juridic obligațional, precum și vătămarea intereselor legitime ale recurentei, prejudicierea constând în neplata contribuțiilor obligatorii reglementate prin acte normative.
Statul trebuie să acorde asistenta socială și protecție socială celor defavorizați și, totodată, să asigure un anumit nivel de cultură și educație, iar asistența socială cuprinde măsurile reglementate în scopul acoperirii unor riscuri sociale și, prin urmare, s-ar putea vorbi de un drept al securității sociale.
Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-si exercita drepturile și de a-si îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care face parte copilul și familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
Intimații pârâți, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat cereri în apărare.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. dar și potrivit art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști,copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști au dreptul la cazarmament, echipament pentru dotare inițială și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite și materiale cultural-sportive.De asemenea, copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, cei încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, care urmează o formă de învățământ recunoscută de lege, precum și mamele protejate în centre maternale beneficiază de sume de bani pentru nevoi personale.
Potrivit art.2 alin.2, "baremele de dotare cu echipament și cazarmament și duratele de utilizare, precum și normativele valorice de cheltuieli pentru cazarmament, echipament pentru dotare inițială și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite și materiale cultural-sportive, cu încadrarea în limitele valorice prevăzute înanexă, se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului B, pe baza propunerilor formulate de serviciile publice specializate pentru protecția copilului.", iar art.4 prevede că "Cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor prezentei legi se suportă din bugetele proprii ale consiliilor județene, respectiv din bugetele consiliilor locale ale sectoarelor municipiului B, cu asigurarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, care să asigure integral nivelul acestor cheltuieli."
De asemenea, art.120 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stabilește că "Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizațiilor asistenților maternali,precum și cele legate de aplicarea prevederilorLegii nr. 326/2003privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști se suportă de la bugetul județului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului B, și se gestionează de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului."
Față de dispozițiile legale menționate, Curtea constată că obligația de a suporta cheltuielile determinate de aplicarea Legii nr.326/2003 revine consiliului județean care este ținut să asigure integral nivelul acestor cheltuieli.
În speță, reclamanta a solicitat obligarea autorității publice locale la respectarea și executarea Hotărârilor Consiliului Județean C nr.93/2007 și 120/2008, hotărâri prin care s-a aprobat costul anual pentru întreținerea unui copil protejat în sistem rezidențial și s-a stabilit totodată obligația consiliilor locale de a prevedea prin hotărâre contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție, contribuție ce nu poate fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat.
Or, HG nr.457/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de stabilire a nivelului contribuțiilor comunităților locale la finanțarea activității de protecție a copilului aflat în dificultate, a celui cu handicap, precum și a persoanei majore care beneficiază de protecție în condițiileart. 19din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.26/1997, republicată, act normativ care a stat la baza adoptării de către Consiliul Județean Cad ispozițiilor arătate, prevede la art.5 că "Autoritățile administrației publice locale vor vira contribuția lunară,care reprezintă 1/12 din contribuția anuală, până la data de 10 fiecărei luni, serviciului public specializat pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului
-
În situația în care consiliul local este în imposibilitate de plată, sumele datorate se suportă din fondul de 15% aflat la dispoziția consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor locale."
De asemenea, conform art.7 din aceeași hotărâre, " Compartimentul de specialitate al consiliului județean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului B, va asigura urmărirea încasării contribuției autorităților administrației publice locale la finanțarea activităților de îngrijire și protecție a copilului."
Este evident că obligația autorității publice locale de a contribui la finanțarea activității de protecție a copiilor aflați în dificultate nu reprezintă o obligație directă, de plată a unor sume de bani către reclamantă, ci îndeplinirea unei astfel de obligații este urmărită de către serviciul public specializat pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean. Singura instituție ce justifică legitimare procesuală pasivă conform legii este Consiliul Județean C care este ținut să asigure integral cheltuielile legate de aplicarea Legii nr.236/2003.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios administrativdeclarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA - cu sediul în C,-, - jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și COMUNA PRIN PRIMAR - ambii cu sediul în com. jud.C împotrivaSentinței civile nr.814/25.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - |
OPINIE SEPARATĂ
Admite recursul.
Casează hotărârea și trimite cauza primei instanțe pentru continuarea judecății.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.
Judecător,
- -
Opinie separată jud. - -
1.Art. 2 alin. 1 lit. c din legea contenciosului administrativ definește actul administrativ ca fiind " actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
De asemenea, potrivit art. 2 alin. 2 "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În opinia mea, recurenta se află în situația descrisă de art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004, aceasta nesolicitând anularea unui act administrativ ci soluționarea unei cereri, sitație care trebuia identificată de către prima instanță cu precădere.
Recurenta s-a adresat pârâților în temeiul art. 7 din legea nr. 554/2004, cererea sa neprimind un răspuns (filele 10,11 în dosarul de fond).
În baza legii contenciosului administrativ, pârât în cauză este persoana căreia i s-a adresat o cerere, cerere care nu a fost soluționată în termen legal sau la care a fost exprimat expres un refuz nejustificat.
Faptul că persoana căreia i s-a adresat cererea nu este cea în măsură să o soluționeze este o chestiune de fond, nicidecum de respingere a acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, calitate care există potrivit legii nr. 554/2004.
2.Pe de altă parte, instanța nu se poate raporta decât la obiectul acțiunii, în speță obligarea pârâților să respecte și să execute prin plata contribuției, 3 hotărâri ale Consiliului Județean
Prin hotărârea Consiliului Județean nr.191/2006 emisă în temeiul Legii nr.272/2004, s-a stabilit contribuția comunităților locale pentru susținerea sistemului de protecție.
Prin hotărârea Consiliului Județean C nr. 120/03.04.2008 s-a aprobat, printre altele, costul anual pentru întreținerea unui copil protejat în sistem rezidențial și s-a dispus ca Consiliile locale să stabilească contribuția lor anuală la finanțarea activității de protecție a categoriilor menționate în hotărâre. S-a dispus totodată că neplata contribuției lunare în termenul stabilit atrage plata de penalități de întârziere.
Prin hotărârea Consiliului Județean C nr. 93/25.05.2007 s-a aprobat costul anual pentru întreținerea unui copil protejat în sistem rezidențial și s-a dispus că Consiliile locale vor stabili contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție. De asemenea, neplata contribuției de către comunitățile locale atrage plata de penalități de întârziere.
În concluzie, toate hotărârile ce se cer a fi respectate prin acțiunea formulată, stabilesc obligații în sarcina comunităților locale din județul C, printre care se numără și pârâta în cauză.
Dacă instanța de fond va aprecia că obligația nu a fost stabilită de către Consiliul Județean C în sarcina pârâților din prezenta cauză, problema este o chestiune de fond și nu de calitate procesuală.
obiectului acțiunii analizarea prevederilor legale în ceea ce privește obligația comunităților locale la finanțarea instituțiilor de tip rezidențial, obiectul acțiunii fiind doar obligarea pârâților să respecte 3 hotărâri ale Consiliului Județean C, inclusiv prin executarea acestora, hotărâri ce nu au fost anulate sau cu privire la care nu s-a constatat nelegalitatea.
Întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților a fost soluționată greșit, consider necesară trimiterea cauzei primei instanțe pentru continuarea judecății.
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore, Mihaela Davidencu
