Obligația de a face. Decizia 986/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-/07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.986
Ședința publică din 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.271/CA din 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Socială a, având ca obiect obligația de a face.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 16 iunie 2009 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.273/3.III.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei anularea eciziei numărul 4/08.10.2008 emisă de pârâtă Direcția de Muncă și Socială a Județului T și obligarea acesteia să emistă o nouă decizie favorabilă reclamantului conform dispozițiilor Decretului - Lege nr. 118/1990.
În motivare instanța a reținut că în reclamantul a solicitat anularea eciziei numărul 4/08.10.2008 (fila 4 dosar) emisă de pârâta Direcția de Muncă și Socială a Județului, prin care a fost soluționată nefavorabil contestația reclamantului depusă împotriva Deciziei nr. 60/11.09.2008.
Potrivit celor două acte administrative, situația de fapt invocată de reclamant, anume "propagandă religioasă iehovistă" nu constituie infracțiune în înțelesul prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990.
Instanța însușește ca fondată apărarea pârâtei privind constatarea că sunt inaplicabile prevederile din Decretul - Lege nr. 118/1990 stării de fapt pretinsă de reclamant în susținerea pretențiilor sale, respectiv "propagandă religioasă iehovistă".
Prin art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990 sunt precizate punctual și norma are caracter imperativ, situațiile în care sunt recunoscute unei persoane beneficiile acordate prin legea specială, astfel: "ART. 1 (1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:
a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.
(3) Fiecare an de detenție sau internare pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se consideră ca vechime în muncă un an și șase luni.
(4) prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională.
(5) Se consideră vechime în muncă și perioada în care o persoană aflată într-una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă.
(6) prevăzute în prezentul articol constituie și vechime neîntreruptă în muncă și în aceeași unitate și intră în calculul acestor vechimi."
Față de faptul că potrivit prevederilor 1169 cod civil reclamantul nu a probat nici una dintre aceste situații redate supra conform dispozițiilor art. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990, raportat la toate cele prezentate supra în considerentele de față, văzând și prevederile art.1 alin.1, art.8 alin.1 și art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, se constată ca legală și temeinică Decizia nr. 4/08.10.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Socială a Județului T în soluționarea contestației reclamantului împotriva Deciziei nr. 60/11.09.2008 emisă de asemenea de către pârâtă, sens în care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul atât în ceea ce privește cererea de anulare a eciziei numărul 4/08.10.2008, cât și evident în ceea ce privește solicitarea acestuia de obligare a pârâtei să emită o decizie în favoarea recunoașterii drepturilor sale potrivit Decretului - Lege nr. 118/1990, constatând că reclamantul nu poate beneficia de aceste prevederi legale.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul susține, în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că instanța de fond a încălcat prevederile Decretului- Lege nr.118/1990.
Reclamantul susține că fiind condamnat pentru propaganda religioasă iehovistă în baza sentinței penale pe care a depus-o la dosar, aceasta îl îndreptățește la aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990, mai ales ca cei care au fost condamnați în grupul său prin sentința penală beneficiază de aceste drepturi.
În loc să se motiveze soluția instanței de fond pe prevederile Decretului-Lege nr.118/1990 se face trimitere la acte administrative emise de Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei și de Direcția de Muncă.
Instanța de fond uită că până în 1989 propaganda religioasa iehovistă era considerată infracțiune politică.
În sentința penala se face trimitere la actul normativ care pedepsea cu închisoare propaganda religioasă. Ori, instanța de fond nu face trimitere la acel art. 1 din Legea nr.1/1990, care nu are nimic comun cu condamnarea.
Dacă instanța va verifica norma în baza căreia a fost condamnat va constata că propaganda religioasă se asimilează cu o infracțiune politică și se încadrează în prevederile art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Examinând recursul reclamantului în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sentința civilă nr. nr.271/3.III.2009, este neîntemeiată, motiv pentru care se admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.271/3.III.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică sentința în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei T, anulează decizia nr.4/8.2008 emisă de pârâtă și o obligă să emită o nouă decizie pe seama reclamantului prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.a din Decretul Lege nr.118/90 modificat, pentru că:
În susținerea acțiunii sale, reclamantul a depus copia sentinței penale nr.986/1985 pronunțată în dosar nr.2123/1985 al Judecătoriei Timișoara, în care a fost condamnat, printre alte infracțiunii și la pedeapsa închisorii de 10 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.94 din Legea nr.3/1974.
Din considerentele sentinței penale rezultă că, în fapt, infracțiunea susmenționată a constat, în aceea că, în momentul când a intenționat să treacă fraudulos frontiera de stat a României, la data de 7.II.1985, reclamantul a avut asupra sa și 4 casete cu ceremoniale bisericești pentru secta interzisă și "Martorii lui ", cărți editate de aceasta sectă, 2, etc.
Art.94 din Legea nr.3/1974 privind legea presei din, în temeiul căruia a fost condamnat reclamantul pentru deținerea obiectelor susenumerate, a sancționat ca infracțiune tipărirea, înregistrarea sau difuzarea, fără autorizare legală, a unui imprimat grafic, fonic sau pe bandă ori peliculă, destinat a fi folosit ca mijloc de informare publică, constituie infracțiune și se pedepsește cu încălcarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendată.
Din conținutul sentinței penale, rezultă că reclamantul a fost condamnat pentru apartenența sa religioasă la cultul "Martorii lui " care era interzis, în fapt de regimul comunist, cu toate că prin Constituția din anul 1965, statul a asigurat libertatea religioasă.
Raportat la aceste considerente, Curtea APEL TIMIȘOARA constată că, în fapt, reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune cu caracter politic, astfel că cererea sa formulată la pârâtă cade sub incidența prevederilor art.1 alin.1 lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990 modificat.
Cum sentința Tribunalului Timișs -a pronunțat cu încălcarea acestei prevederi legale, se admite recursul reclamantului așa cum s-a menționat anterior, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.271/3.III.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei T, anulează decizia nr.4/8.2008 emisă de pârâtă și o obligă să emită o nouă decizie pe seama reclamantului prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.a din Decretul Lege nr.118/90 modificat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 23.VI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -25.06.2009
Tehnored.C/ 30.06.2009/2 expl
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Adina Pokker
