Obligația de a face. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 99/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 603/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamanta-intimată T-M prin avocat, lipsă pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art. 17 al Legii nr. 146/1997, intimata a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatei declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 603/7 octombrie 2008 Tribunalului Mureș, dos. nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâta
A dispus obligarea pârâtei de a se pronunța pe fondul contestației depusă de reclamantă formulată împotriva procesului - verbal nr. 114/19.06.2003 încheiat de comisarii Gărzii Financiare
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Reclamanta a formulat o acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat obligarea organului administrativ fiscal la soluționarea contestației mai sus - precizate, în motivarea contestației susținând că procesul verbal cu nr. 114/19 iunie 2003 este nelegal, solicitând și anularea acestora, pentru că certificatul EUR 1, corespunzător autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-o țară a UE, este original și este întocmit în fața autorităților vamale germane, care prin ștampilarea acestora certifică exactitatea datelor și a semnăturilor din certificat.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât, în dosarul nr. 4043/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș față de administratorul reclamantei s-a dispus neînceperea pentru infracțiunile de evaziune fiscală și fals intelectual, însă s-a dispus continuarea cercetărilor pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În expozitivul hotărârii atacate se arată că numai în cazul în care există indiciile săvârșirii unei infracțiuni, organul de soluționare competent poate, potrivit art. 10 alin. 2 din nr.OUG 13/2001, suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei. Pentru că în cauză nu este începută urmărirea penală, instanța a admis contestația reclamantei și a dispus în sensul arătat mai sus.
Față de această soluție au declarat, în termen, recurs M, solicitând admiterea căii de atac formulată, modificarea hotărârii atacate, iar în rejudecare respingerea acțiunii în contencios administrativ și menținerea actelor constatatoare. Se susține, în motivele de recurs, că atâta timp cât au fost sesizate organele de poliție cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, soluționarea contestației reclamantei-intimate împotriva actelor de constatare a fost în mod legal suspendată de recurentă.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs, având în vedere atât motivele de recurs invocate, cât și principiul devoluării prevăzut de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Într-adevăr, art. 214 din nr.OG 92/2003 ( Codul d e procedură fiscală) prevede la art. 214 că organul de soluționare competent, în speță M, poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când "organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
Având în vedere aceste dispoziții, Mad ispus, prin decizia nr. 219/26 august 2003, suspendarea soluționării contestației formulate de reclamanta-intimată până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată după încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor reținute prin prezenta decizie.
Textul indicat de recurentă, cel prevăzut de art. 214 din nr.OG 92/2003 (fostul art. 10 alin. 2 din OUG13/2001), nu precizează ce se înțelege prin "existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni".
Astfel, revine instanței sarcina de a stabili înțelesul acestei sintagme.
Este de observat că, referitor la măsurile preventive, Codul d e procedură penală explică ce se înțelege prin "indicii temeinice" la art. 143 alin. ultim, respectiv "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta".
În lipsa unei explicații legale de care să uzeze Codul d e procedură fiscală, instanța înțelege să se prevaleze de definirea sintagmei de "indicii temeinice" dată de Codul d e procedură penală, rațiunea fiind aceea a iminentei declanșări a procesului penal față de reclamanta-intimată, potrivit dispozițiilor procedural penale.
Or, instanța de recurs constată, din actele depuse de recurentă, că nu există elemente din care să rezulte o presupunere că reclamanta - intimată ar fi săvârșit vreo faptă penală. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a declanșat nici măcar urmărirea penală față de faptele disjunse de procuro.
Nu în ultimul rând, o apreciere asupra indiciilor la care face referire art. 214 din nr.OG 92/2003 trebuie, în mod necesar, să satisfacă și exigențele dreptului constituțional al prezumției de nevinovăție (art. 23 alin. 11 din Constituția României), adică pentru a aprecia asupra acestor indicii organul sesizat cu soluționarea contestației nu se poate prevala pur și simplu de textul legal în discuție, ci trebuie să aprecieze și în fapt dacă există sau nu astfel de indicii.
Pentru toate aceste motive, instanța consideră soluția instanței de fond corectă și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, formulat împotriva hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 603/07.10.2008 a Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./16.03.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
