Ordonanță președințială contencios administrativ. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.165
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.962/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Consiliul Local al comunei, Primăria Comunei și Primarul Comunei, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul declară că înțelege să renunțe la judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față constată:
Prin sentința civilă nr.962/ 18.11.2008, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei, Primăria comunei și Primarul comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanții au solicitat ca instanța pe cale de ordonanța președințiala pe care o va pronunța să sisteze orice demers a pârâtelor de a concesiona și ulterior a înstrăinării terenului înscris în CF 3252 cu nr. cadastral Cc 870/2; 873/1; 873/2/2;875/2, în suprafața de -, în esența solicitând suspendarea efectelor HCL nr.70/19.06.2007 prin care s-a dispus aprobarea planului Urbanistic Zonal M, asupra terenului înscris în CF nr.3252.
În drept au invocat prevederile ordonanței președințiale, iar în motivare nu au precizat elemente de nelegalitate ale adoptării HCL nr.70/19.06.2007 de natura să atragă anularea acesteia.
Deși tribunalul a dispus citarea reclamanților la doua termene consecutive pentru ca aceștia să își precizeze temeiul cererii de chemare in judecata, raportat la Legea nr. 554/2004, aceștia nu s-au prezentat în fața instanței și nu au comunicat în scris solicitarea instanței.
Dispozițiile privitoare la ordonanța președințiala reglementata de art 581 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile in contencios administrativ, fata de împrejurarea ca Legea nr. 554/2004 conține propriile soluții pentru ipotezele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, fiind vorba de prevederile art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004. Aceasta interpretare este cea data si de Înalta Curte de Casație si Justiție care si-a conturat practica judiciara in acest sens ( a se vedea deciziile nr 1648/15.03.2005, nr 5913/13.12.2005 publicate în "Jurisprudența Secției de Contencios administrativ și fiscal pe anul 2005", si ).
Tribunalul a constatat că inaplicabilitatea dispozițiilor ordonanței președințiale este justificata de condițiile speciale prevăzute de legiuitor pe care trebuie sa le dovedească solicitantul unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ, în acord cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reținând cele expuse tribunalul a respins cererea reclamanților ca fiind inadmisibilă.
Tribunalul nu a acordat cheltuielile de judecată către reprezentantul paratului întrucât acesta nu a făcut dovada efectuării acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei de către o instanță competentă, precizând că și-ai transformat cererea de ordonanță președințială în acțiune de drept comun, prima instanță încălcându-le dreptul de acces la justiție.
Recursul este întemeiat.
Reclamanții, și au solicitat pe calea ordonanței președințiale să fie sistat orice demers al pârâtelor de a concesiona și ulterior de a înstrăina terenul înscris în CF nr.3252, cerere adresată Judecătoriei Timișoara, însă această instanță, prin sentința civilă nr.10432/4.09.2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș ca instanță de fond în contencios administrativ și fiscal. Instanța a reținut, în esență, că reclamanții, în fapt, au solicitat suspendarea unei hotărâri de consiliu local, act administrativ de autoritate.
Cu toate acestea, Tribunalul Timiș, învestit cu soluționarea cauzei, a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, prin sentința civilă nr.962/18.11.2008, cu motivarea că în cauzele de contencios administrativ sunt inaplicabile dispozițiile ordonanței președințiale, că în materie de suspendare a executării unui act administrativ sunt incidente dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, prevederi legale care instituie anumite condiții pe care solicitantul unei cereri de acest gen trebuie să le dovedească a fi împlinite în cauza dedusă judecății.
Curtea constată că, soluția primei instanțe este nelegală pentru că tranșând litigiul în maniera în care a procedat a încălcat, așa cum arată reclamanții, în recurs, principiul accesului la justiție, consacrat în art.21 alin.1 din Constituția României. Mai exact, observă Curtea, instanțele învestite cu cererea reclamanților, Judecătoria Timișoara și apoi Tribunalul Timiș, au pronunțat soluții prin care nu au antamat fondul cauzei, practic, iar prin respingerea cererii de către instanța de contencios administrativ, aceștia nu au avut acces efectiv la un judecător care să procedeze la examinarea acțiunii lor. În rezumat, cu privire la cererea reclamanților au fost pronunțate două hotărâri judecătorești, una de declinare a competenței, iar cealaltă de respingere a cererii ca inadmisibilă, fără ca reclamanții "să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act constituind o atingere adusă drepturilor"(Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Bellet contra Franța, 4.12.1995). Este corectă ideea exprimată de către instanța de contencios administrativ că dispozițiile din codul d e procedură civilă relative la ordonanța președințială sunt inaplicabile în materia contenciosului administrativ și fiscal, însă este de observat că, Tribunalul Timiș, pe de altă parte, a acceptat că este învestit cu o cerere de competența contenciosului administrativ, urmare a soluției de declinare a instanței de drept comun, a făcut o corectă caracterizare juridică a cererii reclamanților, atunci când a reținut că, în esență, se solicită suspendarea executării unui act administrativ de autoritate, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, ca, finalmente însă, să o respingă ca inadmisibilă. Cu alte cuvinte, reține Curtea, tribunalul observând incidența art.14 din legea contenciosului administrativ trebuia să procedeze la o examinare a acțiunii reclamanților în ceea ce privește îndeplinirea în speța dedusă judecății a condițiilor suspendării unui act administrativ, astfel cum rezultă din textul legal precitat: existența unei plângeri prealabile, condiția "cazului bine justificat" și condiția iminenței producerii unei pagube. Neprocedând în acest mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală astfel că, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În raport de cele de mai sus, Curtea văzând că prin sentința recurată nu a fost soluționat fondul cauzei, conform art.312 alin.5 cod procedură civilă va admite recursul reclamanților și va casa hotărârea, cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.962/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -23.II.2009
Tehnored. /23.02.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
