Ordonanță președințială contencios administrativ.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ NR. 492/2009
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârât MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, având ca obiect suspendarea concursului privind evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale a persoanelor care urmează să ocupe funcții de director coordonator, director coordonator adjunct a serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în dosarul nr- al Curții de apel Cluj.
Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Examinarea cererii s-a făcut în ședința publică, fără citarea părților.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea concursului privind evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale a persoanelor care urmează să ocupe funcții de conducere, organizat de pârât în perioada 19-27 octombrie 2009 până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în cauza ce are ca obiect anularea actului administrativ de eliberare din funcție și care face obiectul dosarului înregistrat sub nr-.
În motivarea cererii sale, s-a arătat, în esență, că se impune adoptarea acestei măsuri întrucât decizia prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică pe care o ocupa încă din anul 2008 fost suspendată printr-o hotărâre judecătorească iar organizarea unui concurs pentru postul pe care-l deținea ar face imposibilă o eventuală reintegrare.
În drept, cererea a fost fundamentată pe dispozițiile art.581 pr.civ.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.581 pr.civ. instanța va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Condițiile și cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.
Reclamantul nu a solicitat luarea măsurii suspendării în baza dispozițiilor art. 14 sau art. 15 din Legea nr.554/2004 și nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în această reglementare.
Potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate din autoritățile publice, pe de parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.
Norma de trimitere enunțată anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ.
Deci, măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia ca inadmisibilă cererea de ordonanță președențială astfel cum a fost formulată și justificată în raport de prevederile prevederilor art 581 pr civ.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile sau interesele legitime.
Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuiesă fie efectivdeoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii ( CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder Marea Britanie, cauza Stubbings Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004 referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ care vizează drepturile vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.
Trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997,de hotărâri și decizii1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigurebuna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice,cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,Cererea nr. 55.524/2000, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.9 din același act normativ va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul domiciliat în, nr.88, jud.M împotriva pârâtului MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,. I, NR.24, SECTOR 3.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.MS/MS
4ex.-26.10.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
