Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 11/
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de DMIS H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr.2224/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamanta-intimată prin mandatar, lipsă pârâta-recurentă DMIS
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Mandatarul intimatei depune concluzii scrise.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul intimatei cere, conform concluziilor scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr.2224 din 7 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DMIS și a dispus anularea în parte a Deciziei nr.16 din 6 februarie 2008, emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanta beneficiază de prevederile art.1 alin.1 lit.d din Decretul-lege nr.118/1990 și pentru perioadele 01.05.1949-02.12.1954 și 28.08.1960-01.08.1963 și în continuare pentru perioada 02.08.1963 - 09.04.1971.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din declarațiile martorelor audiate în cauză a reieșit că din cauza condamnării suferită de tatăl reclamantei din motive politice, întreaga familie a suferit persecutări din partea autorităților, până când a intervenit reabilitarea acestuia în anul 1971.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DMIS solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii.
În motivele de recurs s-a arătat că nici cauza penală și nici reabilitarea nu au nicio legătură cu stabilirea domiciliului obligatoriu și că la data de 1 august 1963 au fost ridicate toate restricțiile domiciliare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Reclamanta a invocat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece tatăl ei a fost condamnat prin sentința penală nr.157/21.05.1955, modificată prin decizia penală nr.1302/1955 a Tribunalului Militar București.
Prin decizia nr.16/2008 petiționarei i s-a stabilit calitatea de beneficiar a Decretului-lege nr.118/1990 pentru perioada mai 1949 - 02 decembrie 1954 și după ieșirea din închisoare a tatălui în perioada 28 august 1960 - 01 august 1963 când au avut domiciliul obligatoriu în localitatea nr.606.
Reclamanta a atacat decizia, solicitând recunoașterea acestor drepturi și pentru perioada indicată în acțiune.
Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretu-lege nr.118/1990 modificat, este acela că tatăl reclamantei ar fi avut calitatea de chiabur și ar fi fost condamnat pe motive politice.
Prima instanță trebuia să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990.
Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990"Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:. d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;."
Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice.
Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.
Dacă anumite persoane din familia reclamantului au suferit astfel de vătămări, respectiv tatăl reclamantei, nu înseamnă că automat dreptul este recunoscut și reclamantei.
Reclamantul justifică aplicarea acestei măsuri datorită calității de chiabur pe care a avut-o tatăl său și datorită condamnării.
Martora a dat mai multe declarații, în prima dintre ele (fila 16 dosar fond), menționând că domiciliul obligatoriu l-a avut reclamanta în perioada mai 1949 - decembrie 1954, în a doua declarație(fila 24 dosar fond) declară că după ieșirea din închisoare a tatălui reclamantei din 1960 până în 1971 familia reclamantei a vur din nou stabilit domiciliul obligatoriu iar în fața instanței (fila 36 dosar fond) menționează că întreaga familie a suferit persecutări din partea autorităților după anul 1960.
Potrivit legii, drepturile se acordă persoanei care s-a aflat în situația reglementată de lege, nu și altor persoane care fac poarte din familie.
trebuie să vizeze fiecare persoană în parte, ori nu se poate vorbi de existența unor vătămări față de o persoană care abia era născută la luarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu.
În ce privește perioada de după nașterea reclamantei, nu putem vorbi de persecuție politică față de un copil nou-născut.
De altfel este dovedit aspectul că tatăl reclamantei ar fi avut calitatea de chiabur, nu și faptul că în această calitate ar fi fost persecutat. Cu atât mai puțin se poate reține persecuția politică asupra copilului nou-născut, respectiv asupra reclamantei.
Chiar dacă la emiterea deciziei s-a avut în vedere calitatea de chiabur a tatălui, aceasta nu se poate lua în considerare decât pentru perioada 1949 - 2 decembrie 1954, conform actelor de la filele 17 și 18 din dosarul de fond.
În actul de la fila 17 este menționată calitatea de chiabur a tatălui reclamantei, iar actul de la fila 18 confirmă că acesta a fost șters de pe lista de chiaburi la 2 decembrie 1954.
Chiar dacă martorii declară altceva, declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare peste înscrisurile existente la dosar.
Mai mult, sunt mai multe declarații ale martorilor pentru perioade diferite, ceea ce ridică semne de întrebare.
Deși nu s-a făcut nicio dovadă a persecuției reclamantei, drepturile acordate prin decizia atacată rămân câștigate, însă nu se vor mai acorda altele în plus.
În consecință, în baza art.312 al.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.2224 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
19.02.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
