Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 1157/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1157
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 03 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
GREFIER- - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE autor și MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții prin avocat cu delegație la fila 73 dosar, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor prin consilier juridic R, cu delegație la dosar, lipsind pârâtul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 11 03 2009 s-a depus prin Serviciul registratură din partea intervenienților în interes propriu dovada îndeplinirii procedurii prealabile și dovada perioadei de angajare și a funcției deținute de fiecare funcționar public în parte.
Curtea acordă cuvântul pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de intervenienții în interes propriu, a, a, ta,.
Intervenienții în interes propriu, prin apărător solicită admiterea cererii de intervenție, având în vedere că solicită aceleași drepturi bănești ca și reclamanții, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.49 și urm. pr.civilă.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de intervenție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.49 și 50.pr.civ.
Curtea, constată că există interes în cauză, astfel că în conformitate cu art.49 și următoarele pr.civ. încuviințează în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Curtea acordă cuvântul pe excepția de necompetență materială, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Național.
Reclamanții, prin apărător, solicită respingerea excepției necompetenței materiale, având în vedere că în cauză sunt aplicabile art.109 din Legea 188/1999 și art.10 teza 2 din Legea 554/2004.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor și Național, această instituție este ordonator principal de credite și este necesar să se judece în contradictoriu cu aceste întrucât numai într-o asemenea situație se asigură executarea hotărârii.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de necompetență materială, având în vedere prevederile art.2 alin.1 lit.d pr.civilă și art.2 alin.1 lit. pr.civ.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că reclamanții și intervenienții nu se află nemijlocit în raporturi de serviciu cu Ministerul Culturii, Cultelor și Național; obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege revine angajatorului, așa cum rezultă din dispozițiile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Curtea, în raport de prevederile art.10 din Legea 554/2004 respinge excepția necompetenței materiale față de faptul că pârâtul angajator este autoritate publică centrală.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Culturii, Cultelor și Național, față de obiectul dedus judecății, plata drepturilor bănești revenind anagajatorului autoritate publică centrală. Scoate din citativ Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Curtea acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu, prin apărător, solicită admiterea acțiunii și a cererii de intervenție astfel cum au fost formulate și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în același procent. având în vedere prevederile art.31 al.1 lit.c și 2 din legea nr.188/1999 și Legea nr.76/2005, cât și practica judecătorească în materie.
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în întâmpinare.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.12.2008, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor () și Ministerul Culturii și Cultelor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, drepturi prev. de art.31alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 17.12.2005-17.12.2008 precum și în continuare pentru viitor.
În motivarea acțiunii se arată că aceasta este întemeiată având în vedere prevederile art.29 alin.1 din Legea 188/1999 (devenit art.31 alin.1 după republicare), așa cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, care se aplică începând cu data de 01.01.2004.
Se susține că, din data de 22.03.2004, până la data de 01.01.2007 drepturile salariale solicitate au fost suspendate în mod nelegal prin art.44 din OUG nr.92/2000, fapt ce contravine art.41 și 53 din Constituția României, respectiv art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită e nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și de tratament.
Suspendarea celor drepturi nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Precizează reclamanții că, în speță, drepturile solicitate sunt prevăzute în disp. art.31 alin.1, iar prin art.117 din Lg.188/1999 s-a statuat că disp. acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii,m precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și penale, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii, prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări.
Fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de serviciu suplimentele nu puteau fi anulate prin acte normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Se mai arată că, prin diferite sentințe judecătorești, mai multe instituții din țară au fost obligate la plata efectivă a celor două suplimente.
Dispozițiile art.16 din Constituția României, statuează că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și nu există nicio rațiune pentru ca aceste drepturi să li se acorde lunar și să continue să fie acordate până la încetarea raporturilor de serviciu.
În drept, cererea se întemeiază pe prev. art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, art.16, 41 și 53 din Constituție, art.38 și 39 alin.1 lit.d din Codul muncii, art.1082 cod civil și altele.
Pârâta a formulat întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că salarizarea funcționarilor publici este prev. de OG 6/2007 și OG 9/2008, și în acestea nu se regăsesc sporurile solicitate de reclamanți sub denumirea respectivă și nici cuantumul acestora în exprimare numerică ori procentuală.
La data de 16.02.2009 numiții, a, a, ta, în calitate de intervenienți au formulat cerere de inetervenție în interes propriu solicitând în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor () și Ministerul Culturii și Cultelor ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 17.12.2005-17.12.2008 precum și în continuare pentru viitor.
În motivarea cererii de intervenție în interes propriu petenții au susținut aceleași argumente în fapt și în drept, ca reclamanții din cererea principală.
Pârâtul Ministerul Culturii Cultelor și Cultural a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererilor pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat de asemenea pârâtul, excepția necompetenței materiale, considerând că judecata în primă instanță trebuia să se facă la Tribunalul București.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea acțiunii, reclamanții și intervenienții au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
La termenul din 18.03.2009 a fost admisă în principiu în conformitate cu art.48 și urm. pr.civ. cererea de intervenție în interes propriu; s-a respins excepția necompetenței materiale și s-a admis excepția lipxei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii Cultelor și Cultural.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că acțiunea și cererile de intervenție sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, devenit art.31 în forma republicată a legii în 2007: "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Potrivit art.31 alin.3 salarizarea funcționarilor public se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Potrivit art.3 din OG 6/2007 "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii."
În aplicarea art.29 din Legea nr.188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, însă acest proiect nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarului publici este existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d, atribuție ce revine legiuitorului și nu puterii judecătorești.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative și nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unii drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În consecință, în conformitate cu art.18 alin.1 din Lege nr.554/2004, se va respinge acțiunea și cererea de intervenție ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondate acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat,-, -.1,.2a,.34, sector 3, și cererea de intervenție formulată de intervenienții, a, a, ta, toți cu domiciliul ales la sediul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din B, Calea nr.91-93, sector 1, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu sediul în B, Calea nr.91-93, sector 1 și Ministerul Culturii și Cultelor, cu sediul în Șos.- sector 1,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VR
EF/6ex.
3.04.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica
