Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1196/
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, împotriva sentinței civile nr.578//25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns intimata prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentul a depus note scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care;
Reprezentanta intimatei depune o copie de pe Monitorul Oficial nr. 810/26.11.2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că în mod legal s-a respins cerea formulată de către reclamant prin care solicită stabilirea calității de beneficiar al nr.118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate în străinătate. Dar cererea a fost respinsă motivat de faptul că acesta nu face dovada încadrării în dips.art.1 din actul normativ menționat. Motivul respingerii propunerii legislative a fost acela că beneficiarilor de nr.118/1990 li se acordă anumite drepturi și nu despăgubiri. Mai mult la data stabilirii măsurii domiciliului obligatoriu, așa cum rezultă din declarația notarială, contestatorul era minor și nu a fost prejudiciat în drepturile sale.
Pentru considerentele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pentru cele arătate mai sus, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamantul a solicitat obligarea Direcției de Muncă și Protecție Socială a Jud. B Comisia pentru acordarea drepturilor conform 118/1990, la recunoașterea calității de beneficiar al acestui act normativ.
Tribunalul Brăila prin sentința nr.578//25 iunie 2009 respins acțiunea.
În motivarea sentinței instanța a reținut că prin Decizia nr.621/16 februarie 2009 emisă de B, a fost respinsă cererea formulată de reclamant pentru recunoașterea calității și a drepturilor stabilite prin 118/1990 iar ulterior contestația sa a fost respinsă prin Decizia nr.1/3 aprilie 2009.
A apreciat instanța ca reclamantul nu se încadrează în prevederile art.1 din DL.118/1990 nefiind în situațiile prevăzute de lege, respectiv, nu a executat o pedeapsa privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești definitive, sau să fi fost lipsit de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice.
Tot asemenea nu s-a dovedit că ar fi fost privat de libertate în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de organele de represiune, a avut stabilit domiciliu obligatoriu, a fost strămutat într-o altă localitate, deportat în străinătate după 23 august 1944 sau a fost constituit prizonier în partea sovietică după 23 august 1944.
Nefăcându-se o astfel de dovadă reclamantul nu poate beneficia de vechime în muncă, și nu a dovedit că atât el sau tatăl său a avut calitatea de, chiabur, cu înscrisuri ale autorităților abilitate în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs formulând critici de netemeinicie și nelegalitate.
Se susține că instanța în mod eronat a apreciat materialul probator ca insuficient, deși a fost dovedită pe deplin împrejurare ca împreuna cu familia a avut domiciliul obligatoriu în localitatea, jud.H, în perioadele mai1950 - 1956 si 16 noiembrie 1958- 1958, perioade în care a fost minor.
De asemenea, nejustificat au fost înlăturate declarațiile martorilor și.
Așa fiind, nestabilind o situație de fapt corectă, instanța a interpretat greșit, prevederile DL.118/1990 cu referire la art.3 în care se prevede că persoanele aflate într-una din situațiile prevăzute la art.1 au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei /an de domiciliu obligatoriu actualizate prin hotărâre de Guvern, cu indexările ce se aplică pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale.
Se mai susține că instanța a făcut referire doar la art.2 din lege, deși trebuia să observe că prin acțiune a solicitat recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 3,5,6 și 7.
Recursul s-a declarat în termen legal și este scutit de taxă de timbru.
Recursul este nefondat.
Hotărârea instanței de fond este corect și complet motivată, cu luarea în considerare a elementelor ce conturează situația de fapt dar și aceea de drept.
Prin acțiune reclamantul a solicitat stabilirea calității de beneficiar al DL.118/1990 prin aceea că a suportat consecințele nefaste ale regimului instaurat la 6 martie 1945, în sensul că tatăl său fiind declarat,chiabur, a fost obligat la stabilirea domiciliului în localitatea, jud.H, pe perioada mai 1950- 1956 si 16 noiembrie 1958- 1958.
Instanța de fond a apreciat ca nu sunt întrunite cerințele art.1 din legea citat, în sensul dovedirii ca tatălui reclamantului, i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în localitatea.
In sensul art.8 al.1 din DL 118/1990, dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face de persoana interesata, cu acte oficiale eliberate de organele competente iar când nu este posibil prin orice mijloc de probă.
Este adevărat că prin actul depus de la Arhivele Naționale - Direcția Județeană H nr. 1364/11 noiembrie 2008, s-a afirmat că persoana cu numele a fost înscrisă pe tabelul nominal referitor la chiaburii din com..
Totodată prin adresa nr.1958/16 noiembrie 1958 Sfatul Popular al com. certifica prin referat starea civilă și materială a numitului.
In fine, prin procesul verbal din 10 noiembrie 1956 cu ocazia ședinței extraordinare a Comitetului Executiv ținută la Sfatul Popular, s-a hotărât ștergerea acestei persoane de pe lista chiaburilor.
O prima concluzie ce se impune față de aceste documente este aceea că nu există nici o dovada a stabilirii domiciliului obligatoriu pentru, cu atât mai mult cu cât, a fost hotărât radierea acestuia de pe tabelul cuprinzând numele persoanelor considerate,chiaburi, ai comunei respective.
Reclamantul a înțeles în aceste condiții să completeze materialul probator cu declarația a doi martori, respectiv și, autentificată sub nr. 5221/123 2008, care fiind din aceeași localitate au declarat ca nu avea cunoștință despre evenimentele legate de declararea ca și chiabur a numitului și perioadele cât i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu in acea localitate.
La dosar însă, a fost depusă și Decizia nr.92/26.06.2000 din care rezulta că mama reclamantului, beneficiază de prevederile DL.118/1995 modificate prin Legea nr.55/1997, ca urmare a faptului că la data de 14 martie 1952 fost arestat soțul său pentru manifestări dușmănoase la adresa regimului comunist, fiind internat într-o colonie de muncă pe o perioadă de 12 luni.
Așadar există un beneficiar al prevederilor actului normativ citat, dar ceea ce este in neconcordanță cu actele depuse la reclamant și mai ales declarațiile de martori și motivul real pentru care s-a stabilit numitei, calitatea de beneficiar al legii, este tocmai motivul avut în vedere de H și anume acela de arestare a soțului său pentru infracțiuni politice, împrejurare dovedită indubitabil.
Așa fiind, reclamantul a invocat un alt motiv pentru care a solicitat stabilirea calității de beneficiar al DL.118/1990, dar asupra căruia planează incertitudinea prin aceea că există actul depus de însuși reclamantul, că tatăl său ar fi fost radiat de pe lista chiaburilor.
În orice caz, raportat la arestarea ce avut loc în anul 1952, nu există certitudinea că, stabilirea domiciliului obligatoriu, pentru Caski și familia sa, a fost consecința declarării ca și chiabur a acestuia.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, împotriva sentinței civile nr.578//25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./09.02.2010
Tehnored./2ex.10.02.2010
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
