Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 12/

Ședința publică din 13 ianuarie 2009

Completul compus din:

- - Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de DMIS H, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței nr.2373/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita nr-.

La apelul nominal se constată lipsa pârâtei-recurente DMIS H și al reclamantului-intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, intimatul a depus întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr.2373 din 21 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și a dispus modificarea Deciziei nr.263 din 7 iulie 2008, emisă de pârâtă și a stabilit că reclamantul beneficiază de prevederile Decretul-lege nr.118/1990 și pentru perioada 20 iunie 1952-31 decembrie 1956, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că în perioada 1952-1956 tatăl reclamantului a fost declarat chiabur iar el și familia au avut stabilit domiciliul forțat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DMIS solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii.

În motivele de recurs s-a arătat că în cazul de față se putea lua în considerare proba cu martori doar în lipsa documentelor de la organele competente, însă la dosar există acte din care rezultă că după anul 1952 tatăl reclamantului figurează la categoria socială "Ť. mijlociu" și nu chiabur.

Din documentele oficiale emise de Direcția Arhivelor Statului rezultă că tatăl reclamantului a fost chiabur numai în anul 1952.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304¹pr.civ. instanța reține următoarele:

Reclamantul a invocat că beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, deoarece tatăl lui a fost declarat chiabur în perioada 20 iunie 1952 - 31 decembrie 1956.

Prin decizia nr.263/2008 petiționarului i s-a stabilit calitatea de beneficiar a Decretului-lege nr.118/1990 pentru perioada 20 iunie 1952 - 31 decembrie 1952.

Reclamantul a atacat decizia, solicitând recunoașterea acestor drepturi și pentru perioada indicată în acțiune.

Motivul invocat pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretu-lege nr.118/1990 modificat, este acela că tatăl reclamantului ar fi avut calitatea de chiabur.

Prima instanță trebuia să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor stabilite de Decretul-lege nr.118/1990.

Potrivit art.1 alin. 1 din Decretul-lege nr.118/1990"Constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda, în funcție de vechimea în munca, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:. d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;."

Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a acorda compensații financiare persoanelor care au suferit vătămări în urma persecuțiilor din motive politice.

Aceste vătămări trebuie constatate în funcție de fiecare persoană în parte.

Dacă anumite persoane din familia reclamantului au suferit astfel de vătămări, respectiv tatăl reclamantului, nu înseamnă că automat dreptul este recunoscut și reclamantului.

Reclamantul justifică aplicarea acestei măsuri datorită calității de chiabur pe care a avut-o tatăl său.

Martorii au dat declarații, menționând că domiciliul obligatoriu l-a avut tatăl reclamantului în perioada 1952 - 1957, fără însă ca aceste declarații să fie susținute de actele din dosar.

Ori, martorii nu pot proba fapte peste înscrisurile existente la dosar, înscrisuri din care rezultă că tatăl reclamantului a avut calitatea de agricultor și Ť. mijlocaș (filele 5-12 dosar fond).

Din extrasul de la fila 14 din dosarul de fond se confirmă calitatea de chiabur a tatălui reclamantului doar pentru anul 1952, pentru ceilalți ani existând actele de la filele 5-12, care îi stabilesc o altă calitate.

Potrivit legii, drepturile se acordă persoanei care s-a aflat în situația reglementată de lege, nu și altor persoane care fac poarte din familie.

trebuie să vizeze fiecare persoană în parte, ori nu se poate vorbi de existența unor vătămări față de o persoană care abia era născută la luarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu.

În ce privește perioada de după nașterea reclamantului, nu putem vorbi de persecuție politică față de un copil nou-născut.

De altfel este dovedit aspectul că tatăl reclamantului ar fi avut calitatea de chiabur, nu și faptul că în această calitate ar fi fost persecutat. Cu atât mai puțin se poate reține persecuția politică asupra copilului nou-născut, respectiv asupra reclamantei.

Chiar dacă la emiterea deciziei s-a avut în vedere calitatea de chiabur a tatălui, aceasta nu se poate lua în considerare decât pentru perioada reținută în decizia atacată.

Chiar dacă martorii declară altceva, declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare peste înscrisurile existente la dosar.

Deși nu s-a făcut nicio dovadă a persecuției reclamantului, drepturile acordate prin decizia atacată rămân câștigate, însă nu se vor mai acorda altele în plus.

În consecință, în baza art.312 alin.1-3.pr.civ. instanța va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.2373 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.

Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

-

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

19.02.2009.

Jud.fond:

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: