Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/2009
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Saracut
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2831 din 29.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic (Decretul Lege nr. 118/1990).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 05.01.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul prevederilor dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.532 din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse - Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M în favoarea Tribunalului Maramureș.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art.11 alin.4 din Decretul Lege nr.118/1990 raportat la dispozițiile art.10 di Legea nr.554/2004, rezultă că, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Maramureș așa încât conform art.158 și art.159 pr.civ. a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr.2831 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul privind anularea hotărârii nr.22 din 13 mai 2008 emisă de pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse - Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 22 din 13.05.2008, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului M a respins contestația formulată de domnul privind anularea Deciziei nr. 3666 din 22.04.2008 și stabilirea calității de beneficiar a Decretului Lege nr. 118/1990, motivat de faptul că de prevederile actului normativ menționat beneficiază doar persoanele cărora li s-a atribuit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă iar din actele depuse rezultă că această calitate a fost atribuită tatălui petiționarului, situație în care contestația este neîntemeiată.
Din Decizia nr. 11 emisă la 16.01.2001 de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, rezultă că s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă domnului născut la 12.11.1901 în, județul O și decedat la 02.01.1974 în S M, având în vedere că a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.
Domunul a fost tatăl contestatorului iar potrivit dispozițiilor art. 7 din OUG nr. 214/1999, de drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 beneficiază doar persoanele cărora li s-a atribuit această calitate.
Față de normele legale imperative enunțate anterior, este lipsit de relevanță faptul că reclamantul este fiul beneficiarului calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Invocarea de către reclamant a incidenței prevederilor art. 4 al. 2 din Decretul Lege nr. 118/1990, nu este justificată având în vedere că de indemnizația prevăzută de alineatul 1 al acestui articol, beneficiază doar soțul, soția celui decedat după ieșirea din închisoare.
Reclamantul susține că este nedrept să se facă discriminare între soțul supraviețuitor și copii deoarece aceștia au suportat aceleași consecințe de ordin moral și material însă această împrejurare nu poate fi analizată peste conținutul dispozițiilor legale menționate mai sus.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept expuse acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă în temeiul art.8 raportat la art.18 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului desființarea sentinței atacate și acordarea indemnizației de urmaș așa cum prevede legea.
Motivarea recursului a fost realizată de recurent prin invocarea împrejurării că prima instanță a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale respectiv prevederile art.7 și ale art.4 din Decretul Lege nr.118/1990 neanalizând în mod temeinic situația recurentului.
Recurentul susține că din dreptul său de a obține calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pentru tatăl său derivă și dreptul de a beneficia de facilitățile oferite altor moștenitori ale unor persoane aflate în situațiile similare.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041și art.304 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantul prin acțiunea introductivă de instanță a înțeles să conteste hotărârea nr.22 din 13 mai 2008 emisă de Direcția de muncă și Protecție Socială a județului arătând că în urma obținerii calității de luptător în rezistența anticomunistă de către tatăl său, în prezent decedat, a solicitat indemnizația cuvenită în temeiul dispozițiilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 apreciind că nu se poate face o discriminare între soțul supraviețuitor și copii întrucât asupra sa s-au produs aceleași consecințe de ordin material și moral.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M prin hotărârea nr.22 din 13.05.2008 a respins contestația formulată de reclamant reținând că potrivit dispozițiilor art.5 din OUG nr.214/1999 cererea pentru stabilirea calității de luptător în rezistența anticomunistă poate fi introdusă după decesul titularului de soțul sau rudele până la gradul patru inclusiv însă de drepturile prevăzute de DL nr.118/1990 beneficiază doar persoanele cărora li s-a atribuit această calitate conform art.7 din OUG nr.214/1999.
Cererea poate fi introdusă de persoana condamnata sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele pana la gradul al patrulea inclusiv ori de o asociație având drept scop promovarea drepturilor victimelor represiunii comuniste, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta potrivit prevederilor art.5 din OUG nr.214/1999.
Persoanele care au calitatea de luptător în rezistenta anticomunista beneficiază de: restituirea, în condițiile legii, în natura sau, dacă aceasta nu este posibila, prin echivalent a bunurilor confiscate; drepturile prevăzute în <LLNK 11990 118 411821 0 26>Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările ulterioare;acordarea cu prioritate de ordine și medalii prevăzute de legislația în vigoare; atribuirea, în condițiile legii, a numelui persoanelor prevăzute la art. 1 unor străzi, parcuri, piețe și altor asemenea locuri publice; orice alte drepturi prevăzute prin legi speciale în conformitate cu dispozițiile art.7 din OUG nr.214/1999.
Legiuitorul a determinat în mod distinct categoriile de persoane care pot solicita recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și prin același act normativ a determinat și sfera persoanelor care beneficiază de drepturile recunoscute în cuprinsul actului normativ.
Recurentul a solicitat constatarea existenței unei situații de discriminare între moștenitorii de gradul I și soțul supraviețuitor fără a indica dispozițiile OUG nr.137/2000 însă în analizarea acestei apărări trebuie reținut că prin decizia nr.1325/2008 Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile ordonanței lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Prima instanță în concluzie a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale enunțate în limitele investirii apreciind după o judicioasă interpretare a prevederilor legale incidente că actul atacat a fost emis în consonanță cu prevederile legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. și întrucât nu a fost identificat un alt motiv de recurs de ordine publică Curtea va aprecia ca nefundat recursul formulat urmând ca în baza art.312 alin.1 pr.civ. urmând a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2831 din 29.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - G -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./20.01.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Saracut, Gheorghe Cotuțiu
