Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1329
Ședința publică din 14.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Iuliana Pasăre
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Vasile
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți, și în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, personal și în calitate de reprezentantă a celorlalți recurenți-reclamanți, depunând delegație la dosar, lipsind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 1625/05.11.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr- și procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții-reclamanți, prin reprezentant, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la data 16.10.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Comunei, Județul C solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. și d din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată, precum și obligarea pârâtului la actualizarea sumei cuvenită cu acest titlu cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că în perioada menționată au exercitat funcții publice de execuție în cadrul pârâtului, beneficiind de drepturile salariale cuvenite în baza Legii nr.188/1999 R însă nu au beneficiat de drepturile prevăzute de dispozițiile art.31 alin.1 lit. și d din aceeași lege în cuantum de câte 25% din salariul de bază cuvenit pentru fiecare drept.
Mai arată reclamanții că în perioada anilor 2004-2006 drepturile solicitate au fost suspendate succesiv, iar de la 01 ianuarie 2007, prin expirarea termenului de suspendare, au reintrat în vigoare dispozițiile prin care au fost stabilite aceste drepturi.
Prin sentința civilă nr. 1625/05.11.2008, Tribunalul Călărașia respins acțiunea.
În motivare, instanța de fond a arătat că analiza drepturilor reclamanților așa cum au fost solicitate, nu se poate face decât prin prisma dispozițiilor legale ce le reglementează, respectiv art. 31 alin. 1 lit. și d din Legea 188/1999 R, unde sunt prevăzute aceste drepturi pentru funcționarii publici, însă nu sunt cuantificate pentru a se stabili întinderea lor, motiv pentru care nici nu pot fi acordate direct de instanță.
Prin solicitarea adresată instanței de a obliga instituția angajatoare la plata drepturilor salariale în cuantumul procentual indicat, practic se solicită,a se adăuga la lege" ceea ce încalcă principiul separației puterilor în stat în raport de atribuția parlamentului, care elaborează legi și este singurul abilitat în acest sens.
Într-o astfel de situație instanța, deși constată că reclamanții în calitate de funcționari publici au fost îndreptățiți să beneficieze de plata acestor drepturi, constată neîntemeiată solicitarea având în vedere faptul că în lipsa elementelor legale de stabilire a întinderii drepturilor, acestea rămân fără efect, neputând fi plătite decât după ce legiuitorul, printr-un act de completare, va interveni și va stabili cuantumul procentual al acestora. Până la acest moment, drepturile solicitate sunt lipsite de substanță și nu pot fi acordate, întrucât instanța are obligația de a respecta și a aplica dispozițiile legale în vigoare, neputând să intervină printr-o adăugare la lege a unui cuantum indicat unilateral de funcționarul care este îndreptățit să beneficieze de exercițiul acestor drepturi. Având în vedere că după expirarea perioadei de suspendare a drepturilor solicitate, începând cu data de 01.01.2007 au reintrat în vigoare dispozițiile legale care prevăd drepturile arătate, în lipsa unei solicitări a reclamanților de a obliga ordonatorul principal de credite, să procedeze la inițierea unui proiect de act normativ pentru stabilirea întinderii drepturilor sau de a emite un ordin normativ în aplicarea dispozițiilor art.31 alin.1 lit. și d din Legea 188/ 1999 R, instanța nu poate da curs solicitării reclamanților de a obliga pârâta să le facă plata drepturilor în procentul arătat, întrucât nu au prezentat nici o fundamentare legală pentru a fi analizată prin prisma solicitărilor și a hotărârii asupra acestora.
Într-o atare situație, deși drepturile sunt prevăzute de lege, instanța a pronunțat o soluție de respingere a pretențiilor formulate împotriva pârâtei, nu pentru că reclamanții nu au prevăzute în lege drepturile, ci tocmai pentru faptul că nu sunt cuantificate și, pe cale de consecință, nu se poate face plata acestora atâta timp cât legiuitorul nu intervine cu o dispoziție de completare, în baza căreia urmează să stabilească cuantumul concret în raport de criteriile pe care urmează să stabilească, sau conducătorul ministerului nu emite un ordin cu caracter normativ prin care să stabilească întinderea drepturilor și numai după aceea se pot aloca fonduri cu această destinație.
Referitor la apărarea reclamanților privind neconstituționalitatea dispozițiilor de suspendare a drepturilor solicitate, instanța a constatat că ele contravin dispozițiilor art.53 alin.1 din Constituția României, având în vedere că prin dispozițiile de suspendare s-a adus atingere tocmai existenței dreptului, deși nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea fundamentală pentru luarea unei astfel de măsuri cu caracter excepțional.
Mai mult, nici din preambulul actelor normative de suspendare nu rezultă că măsura suspendării este proporțională cu situația care a determinat-o, în condițiile în care această situație ar trebui să fie excepțională și nu trebuie să aducă atingere existenței dreptului.
Chiar dacă se constată de către instanță că actele normative de suspendare, abrogate în prezent, sunt neconstituționale, această constatare rămâne practic fără efect în condițiile în care și după reintrarea de drept în vigoare a dispozițiilor art.31 lit. c și d din Legea 188/1999 R se menține indirect măsura suspendării în lipsa unei prevederi legale privind cuantificarea drepturilor, ceea ce face imposibilă plata acestora.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții arătând că sunt funcționari publici, desfășurând activitatea în cadrul Primăriei Comunei, județul C, dovada calității făcându-se cu copia carnetelor de muncă, precum și faptul că, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art.31 alin. 1, lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare ʺ.
Totodată, s-a mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c și d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006, lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevederile art.29 alin. l lit. c și d din Legea nr.188/1999, au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
Referitor la acordarea acestor drepturi, retroactiv, potrivit art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, și pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007.
Această prevedere legală, respectiv art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată până la data de 31 2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004.
Dar, norma legală de suspendare mai sus menționată, contravine prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României care prevede că,Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui seism deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ".
Dar, având în vedere principiul conform căruia o normă legală, odată reglementată trebuie să producă efecte, tocmai în speța noastră acest lucru nu este posibil, deoarece instanța de fond, prin Sentința Civilă nr. 1625/05.11.2008, respinge acțiunea inițială motivând că deși reclamanții au drepturile solicitate prevăzute în lege, acestea nu pot fi acordate în procent de 25% din salariul de bază fiecare, deoarece nu există un act normativ care să prevadă aceste cuantumuri ale sporurilor solicitate.
Având în vedere că la nivel național aceste sporuri au fost acordate funcționarilor publici de către instanțele de judecată, proporțional cu perioada lucrată în mod retroactiv, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective iar, acțiunea noastră este respinsă invocându-se că nu există prevedere legală privind cuantumul respectivelor sporuri, considerăm că este necesar a se preciza că ele - aceste sporuri - sunt un produs al practicii judiciare, iar faptul că noi nu am fost îndreptățiți în a le primi, nu determină decât un motiv de discriminare, în rândul funcționarilor publici, cei mai afectați fiind noi, reclamanții din prezenta speță.
este faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale - conform căruia,orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". Astfel, considerăm că dreptul nostru al reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, constituie un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Curtea reține că potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
În același articol, la alineatul 3 se prevede,Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Curtea apreciază că dreptul având ca obiect suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a născut deoarece:
- legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată.
- Legea nr.188/1999 nu se prevede cuantumul în care se acordă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acesta urmând a fi stabilit prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legea nr. 188/1999 stabilește doar o dispoziție de principiu în privința celor două suplimente, dar dreptul se va naște de-abia după ce se va stabili cuantumul celor două suplimente prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
De vreme ce nu putem vorbi de un drept câștigat, nu se poate aplica teoria drepturilor câștigate.
În lipsa unei legi speciale de salarizare, întreg articolul 31 al Legii nr. 188/1999 nu s-a putut aplica. Pentru a se putea acorda salariul funcționarilor publici, în fiecare an a fost emis un act normativ care stabilea nivelul salariilor. Astfel au fost emise Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționari1or publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, OG nr.6/2007 și OG nr.9/2008. În lipsa unei legi a salarizării, salariile funcționarilor publici au fost acordate după aceste acte normative, care nu prevăd și suplimentele solicitate de reclamanți, astfel încât drepturile acestora nu sunt născute.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți, și împotriva sentinței civile nr. 1625/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- PASǍRE PǍ
Tribunalul Călărași GREFIER
Secția Civilă -
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./27.05.2009
Președinte:Diana Iuliana PasăreJudecători:Diana Iuliana Pasăre, Horațiu Pătrașcu, Vasile
