Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1377
Ședința publică 02 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul,, domiciliat în municipiul Câmpulung M,- A, bloc 48,. 42, județul S, împotriva sentinței nr. 221 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar -), în contradictoriu cu pârâta intimată AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009, susținerile părților fiind cosemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de 23 iunie 2009 și apoi, față de lipsa doamnei judecător - - - aflată în concediu medical, pronunțarea s-a amânat pentru data de 30 iunie 2009 și apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 29 noiembrie 2007 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a solicitat anularea Ordinului nr. 208/2007 emis de către pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 141 din 29 decembrie 2005 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-a fost respinsă cererea pe care a formulat-o în calitate de moștenitor după, fratele străbunicii sale, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile proprietate sechestrate, reținute sau rămase în localitatea - de Nord, pe motivul că "petentul nu face dovada părăsirii forțate a teritoriului ocupat de către autorul după care solicită despăgubiri sau compensații și nu face dovada proprietății bunurilor după luna martie 1944".
În nota de fundamentare nr. 208/2007 cu propunere de respingere ca nefondată contestației pe care a formulat-o reclamantul s-a reținut că "nu există acte de stare civilă care să ateste vocația succesorală a petentului și nici acte care să ateste calitatea de refugiat al autorului, după care se cer despăgubiri sau compensații".
În opinia reclamantului, calitatea sa de nepot de fiu și moștenitor după - reiese din certificatul de moștenitor nr. 359/22.12.1998 și implicit de moștenitor după. Tatăl reclamantului, a decedat la data de 31 mai 1993.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar Ordinul nr. 290/2003, nota de fundamentare cu același număr, Hotărârea nr. 141 din 29.12.2005, extras din registrul stării civile pentru morți pe anul 1950, unde figurează și; declarație pe propria răspundere; contract de vânzare-cumpărare din 18.06.1934 prin care a cumpărat de la o casă și grădină în localitatea, ce avea vecini pe și pe, care se coroborează cu declarațiile date de, născut la data de 14.10.1922, de, născută la 31.03.1935 și de, care au atestat faptul că a fost refugiat și a avut în proprietate bunurile situate în localitatea, atât înaintate, cât și după anul 1944.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
În motivare s-a arătat că petentul nu a depus la dosar (în lipsa actelor doveditoare), declarația sa autentică, alături de declarațiile autentice ale martorilor, de asemenea, autentice. Declarațiilor martorilor, relevă faptul că martorii știu că a avut în proprietate bunurile situate în localitatea și referirea la aceste bunuri că sunt cele "pentru care se solicită despăgubiri în dosarul nr. 64/2003", fără o individualizare a acestora.
Pârâta a concluzionat că nu au fost îndeplinite prevederile legii și aceste documente, respectiv declarațiile de martori, nu constituie temeiul pentru care reclamantul ar putea fi considerat persoană îndreptățită să primească despăgubiri conform Legii nr. 290/2003.
Prin sentința nr.416/03.04.2008, Tribunalul Suceavaa respins contestația, ca nefondată, cu motivarea că reclamantul, în declarația sa autentificată (fila 59) nu menționează nimic despre refugiul autorului său și nici nu menționează bunurile pe care le deținea acesta în teritoriul ocupat, iar cei trei martori, și (filele 61-63), chiar dacă arată că s-a refugiat din în România în luna martie 1944, nu menționează bunurile deținute de acesta la data refugiului.
În ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare depus la dosar ( filele 86 - 85 ), acesta dovedește dobândirea de către a unei case de lemn și aproape 6 prăjini grădină, dar a considerat instanța că nu s-a dovedit de către reclamant că la data refugiului autorul său era proprietarul acestor bunuri imobile.
Astfel, reclamantul putea dovedi refugiul și bunurile deținute prin declarația autentificată dată pe propria răspundere, cât și declarațiile a cel puțin doi martori, de asemenea, autentificate.
Instanța a constatat că reclamantul, în declarația sa autentificată (fila 59) nu menționează nimic despre refugiul autorului său și nici nu menționează bunurile pe care le deținea acesta în teritoriul ocupat, iar cei trei martori, și (filele 61-63), chiar dacă arată că s-a refugiat din în România în luna martie 1944, nu menționează bunurile deținute de acesta la data refugiului.
În ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare depus la dosar ( filele 86 - 85 ), acesta dovedește dobândirea de către a unei case de lemn și aproape 6 prăjini grădină, dar a considerat instanța că nu s-a dovedit de către reclamant că la data refugiului autorul său era proprietarul acestor bunuri imobile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, admis prin decizia nr. 1217 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de motivare a recursului, a admis recursul reclamantului, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr-.
Prin sentința nr. 221 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 141 din 29.12.2005 emisă de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a fost respinsă cererea formulată de petentul în calitate de moștenitor după, fratele străbunicii, motivat de faptul că petentul nu face dovada părăsirii forțate a teritoriului ocupat de către autorul după care solicită despăgubiri sau compensații și nu face dovada proprietății bunurilor după luna martie 1944.
Prin Ordinul nr. 208/2007 emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a respins ca nefondată contestația formulată de petentul împotriva Hotărârii nr. 141 din 29.12.2005 motivat de faptul că nu există acte de stare civilă care să ateste vocația succesorală a petentului și nici acte care să ateste calitatea de refugiat al autorului după care se cer despăgubiri sau compensații.
În conformitate cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 190/2003, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
Instanța a considerat că reclamantul s-a adresat autorităților pentru a obține date privitoare la refugiul lui (filele 55 -57) și a bunurilor deținute, dar acesta nu a ținut cont de aceste date.
Din actele depuse la dosar nu s-a dovedit vocația succesorală a petentului și calitatea de refugiat al autorului după care se cer despăgubiri sau compensații.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În detalierea motivelor de recurs, reclamantul a învederat că a depus la prima instanță toate probele necesare și doveditoare ale cererii sale, respectiv, declarația sa pe proprie răspundere; declarațiile a doi martori - conform prevederilor art. 5 (1) din Legea nr.290/2003, extras din registrul stării civile pentru morți pe anul 1950 unde autorul său figurează; contractul de vânzare cumpărare din 18 iunie 1934 din care rezultă că acesta a dobândit prin cumpărare de la vânzătorul, bunurile solicitate și situate în localitatea - astfel încât respingerea acțiunii ca nefondată este nelegală.
Motivele de recurs invocate de reclamant cu trimitere la prev. art. 304 (9) Cod procedură civilă sunt nefondate:
Reclamantul formulează acțiune după defunctul, fratele străbunicii sale, căsătorită, el fiind strănepot de la fiica acesteia () - care la rândul său l-a avut ca descendent pe tatăl reclamantului și al reclamantei -. În concluziile scrise depuse de reclamant, acesta mai precizează că prin reprezentarea tatălui său, a formulat acțiune.
Conform descendenței astfel stabilită a reclamantului, rezultată din analiza arborelui genealogic depus la dosar în cadrul concluziilor scrise și certificatelor de moștenitor de calitate rezultă că reclamantul ar putea fi considerat moștenitor de gradul V al defunctului, în situația în care - fapt nedovedit în cauză, fiecare din antecesorii săi ar fi acceptat legal succesiunea după fiecare din defuncții: -, și în situația în care de asemenea neprobată, că aceasta din urmă ar fi unică sora a defunctului, defunct care nu ar fi avut alți moștenitori acceptanți (soție supraviețuitoare, copii).
Ori articolul 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 290/2003 dă dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile aflate în proprietatea cetățenilor români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și ținutului, moștenitorilor legali ai acestora până la gradul IV inclusiv și celor testamentari care la data formulării cererii au cetățenie română.
Este evident astfel față de cele menționate în precedent, că reclamantul și sora sa ar putea fi (datorită amendamentelor la care am făcut vorbire) moștenitori legali de gradul V ai defunctului - de vreme ce nu posedă vreun legat, pentru a fi considerați moștenitori testamentari.
Ca atare gradul lor de rudenie cu defunctul nu-i îndreptățește la acordarea despăgubirilor.
Rațiunea pentru care legiuitorul a limitat la gradul IV inclusiv, moștenitorii persoanelor ce pot beneficia de Legea nr. 290/2003 nu ne sunt cunoscute și nici nu se poate interpreta legea.
De urmare, nu au relevanță în cauză celelalte aspecte de fond invocate în susținerea acțiunii și recursului.
Pentru considerentele arătate, conform art. 316, 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul,, domiciliat în municipiul Câmpulung M,- A, bloc 48,. 42, județul S, împotriva sentinței nr. 221 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar -), în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.fond.
Tehnoredact./ 2 ex. / 09.07.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
