Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 138/CA/2008
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1244/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi pers. persecutate politic DL 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat, cu delegație de reprezentare (fila 16), lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat învederează instanței o problemă, faptul că reclamantul este exceptat de la plata taxei judiciare de timbru, însă dacă instanța va permite, se angajează că o va depune până la sfârșitul dezbaterilor, nefiind vorba despre o sumă inaccesibilă.
Declară că nu are alte cereri e formulat și solicită cuvântul pe fond.
Instanța, în deliberare, față de actele și lucrările dosarului, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului, sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru.
Avocat, având cuvântul pe fond, arată că recursul are ca obiect sentința civilă nr. 1244 Tribunalului Hunedoara, în fapt reclamantul făcând o cerere la Direcția de Muncă și solicitând să i se recunoască calitatea de deținut politic, fiind condamnat prin sentință penală pentru infracțiunea de insubordonare, conform Codului penal de la acea vreme. Se arată că reclamantul face parte din cultul Martorilor lui, recunoscut în prezent, și conform credinței acestora nu putea să pună mâna pe arme și nici să satisfacă stagiul militar pentru că ar fi adus atingere învățăturilor acestui cult, care erau considerate reguli dăunătoare în regimul comunist, care i-a condamnat și persecutat pe membrii acestui cult, inițial condamnați conform codului penal pentru infracțiuni de insubordonare, și ulterior condamnați conform legii presei. Mai susține că infracțiunea pentru care a fost condamnat reclamantul e de natură politică religioasă, iar practica instanțelor este frecventă în sensul admiterii acestor acțiuni, fiind vădit modul în care membrii acestui cult au fost tratați, fiind cercetați de fosta securitate, cauzele fiind judecate de instanțe militare, iar activitatea lor era considerată periculoasă în regimul comunist, erau supravegheați și erau considerați infractori periculoși, motiv pentru care acest cult a și fost interzis în acea vreme. Mai susține că, conform unei decizii CEDO din 11 aprilie 2007, s-a constatat că aceste condamnări îmbracă cert caracter politic și membrii acestui cult sunt îndreptățiți la recunoașterea drepturilor lor conform Decretului Lege 118/1990, instanța de fond apreciind greșit că infracțiunile fiind prevăzute de codul penal nu au caracter politic, însă DL 118/1990 nu specifică ce înseamnă acest caracter politic, iar persoanele care au fost urmărite beneficiază de prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ. În concluzie, față de motivele invocate și toate aceste temeiuri de fapt și de drept, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond cu consecința admiterii acțiunii și anulării deciziilor precizate și obligarea pârâtei de a-i recunoaște calitatea avută și de a-i acorda drepturile cuvenite. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței și notei pe care o va depune la dosar.
Se depune și dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța -/06.02.2008 în valoare de 2 RON și timbru judiciar de 0,15 RON.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de mandatarul reclamantului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1244/CA/18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția Comercială și Contencios Ad-tiv - în Dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului - împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie Hunedoara, pentru anularea Deciziilor nr. 1/28.02.2007 și nr. 1/23.04.2007 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de insubordonare - fiind adept al credinței Martorii lui - și cum natura juridică a faptei pentru care reclamantul a fost condamnat este religioasă și nu politică - acesta nu se încadrează în prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 - astfel că se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică - întrucât infracțiunea de neprezentare la încorporare pentru care reclamantul a fost condamnat are natura unei infracțiuni politice datorită faptului că în vechiul regim nu exista posibilitatea executării serviciului militar alternativ, așa cum este prevăzut în actuala legislație - și mai mult, libertatea religioasă era recunoscută prin articolul 30 din Constituția României sub vechiul regim și deci statul trebuia să asigure posibilități membrilor diferitelor religii sau culte religioase pentru concretizarea acestui text de lege fundamentală.
Reclamantul mai arată că Decretul Lege nr. 118/1990 nu conține dispoziții exprese privitoare la determinarea caracterului politic al măsurilor represive dispuse, prin urmare, interpretarea caracterului politic al unei condamnări trebuie să fie făcută într-un sens larg și nu limitativ doar la infracțiunile cu caracter politic expres.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâta intimată, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat - întrucât infracțiunea de insubordonare - pentru care a fost condamnat reclamantul nu este o infracțiune cu caracter politic, fiind pedepsită și în prezent de articolul 354 Cod penal, iar motivul pentru care a fost comisă fapta este de natură religioasă neprevăzută de Decretul Lege nr. 118/1990.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, actele dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, instanța constată că recursul este fondat - urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentința penală nr. 126/1979 - pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara - reclamantul a fost condamnat al 2 ani și 6 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare - prevăzută de articolul nr. 354 Cod penal - reclamantul refuzând să se prezinte la încorporarea în armată întrucât făcea parte din cultul religios Martorii lui.
Ca urmare a acestei condamnări, reclamantul a solicitat pârâtei acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 - cerere respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 1 din 28.02.2007.
În data de 21.03.2007 reclamantul a depus contestație la Decizia nr. 1/28.02.2007 - solicitând reanalizarea situației și acordarea statutului de deținut politic, însă, prin Decizia nr. 1/23.04.2007 - pârâta a respins și această contestație, reținând că infracțiunea pentru care reclamantul a fost condamnat nu este de natură politică.
Condamnarea suferită de reclamant are un caracter politic întrucât i s-a încălcat dreptul constituțional al libertății religioase și de conștiință - reclamantul fiind repartizat să efectueze stagiul militar într-o unitate militară combatantă și nu la o unitate în care instruirea se efectua prin muncă fără să utilizeze arma.
Decretul Lege nr. 118/1990 - prevede în articolul 1 lit. a că beneficiază de drepturile prevăzute în acest act normativ - persoanele care au fost condamnate și au executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărârii judecătorești definitive sau au fost lipsite de libertate în baza unui mandat de executare - pentru infracțiuni politice.
În cauză, la data condamnării reclamantului de către instanța militară, Constituția România - prevedea în articolul 30 libertatea de conștiință și a exercitării cultului religios, astfel că reglementarea neprezentării la încorporare ca fiind o infracțiune de drept comun în toate cazurile - este în contradicție cu prevederea constituțională menționată.
Însăși împrejurarea că potrivit Constituției efectuarea stagiului militar era obligatorie, dar în aceeași măsură era prevăzută și libertatea conștiinței ca drept fundamental al cetățeanului, și, cu toate acestea, reclamantul a fost condamnat de către o instanță militară prin nerespectarea dreptului la conștiință și religie - face ca infracțiunea pentru care a fost condamnat - având în vedere motivul comiterii acesteia, să dobândească conotații politice.
Prin această condamnare s-a urmărit în realitate limitarea libertății reclamantului de exprimare și de apartenență la un cult religios, astfel încât infracțiunea pentru care a fost condamnat se încadrează în prevederile art. 1 lit. a din Decretul Lege nr. 118/1990 și ca urmare, în mod greșit pârâta a respins cererea și contestația reclamantului, iar instanța de fond a respins acțiunea pentru aceleași considerente - pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
În consecință, acțiunea reclamantului formulată conform prevederilor articolului 9 din Decretul Lege 118/1990 este întemeiată - astfel că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii - și, ca urmare, această hotărâre se impune a fi modificată.
Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin 2 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamant și se va modifica în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1810 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport - cheltuieli dovedite cu actele de la fila 19 din dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței nr. 1244/CA/18 sept. 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Ad-tiv în Dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Solidaritate Socială și Familie -
Anulează Deciziile nr. 1/28.02.2007 și 1/23.04.2007 - și obligă pârâta să emită o nouă decizie - prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1810 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored./2 ex/11.03.2008
Jud. fond:,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
