Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1485/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1485
Ședința publică din 01.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Daniel Constantin
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele-reclamante și în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 43/12.02.2009 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, procedura de citare este legal îndeplinită și că ambii intimați-pârâți au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări, în două exemplare.
Având în vedere că recurentele-reclamante și intimatul-pârât ITM G au solicitat și judecata în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de față, reține că prin sentința civilă nr.43 CAF/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate exceptiile necompetentei materiale, lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului si Egalitatii de, lipsei procedurii prealabile si a prescriptiei extinctive, pe fond dispunandu-se respingerea actiunii formulate de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că exceptiile sunt nefondate, intrucat:
- din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamantele au statut de functionari publici in cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E munca G, motiv pentru care au fost avute in vedere disp. art. 91/1 din Legea nr.188/1999 rep.;
- Inspectoratul TERITORIAL D E munca functioneaza in subordinea, acesta din urma fiind institutia care aproba proiectul de buget de venituri si cheltuieli al Inspectiei elaborat anual de inspectorul general, conf. art. 20 lit. i ) din Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei, aprobat prin HG nr.767/1999;
- Aplicarea art. 31 lit. c si d ) din Legea nr.188/1999 a fost suspendata prin art. 44 din OUG nr.92/2004 pana la 31.12.2006, aceste dispozitii intrerupand cursul prescriptiei dreptului la actiune pentru beneficiarii respectivi, in plus avandu-se in vedere si disp. art. 166 ( 2 ) din Codul muncii in respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune;
- Cu privire la exceptia lipsei procedurii prealabile, s-a retinut aplicabilitatea art.91/1 din Legea nr.188/1999, nefiind aplicabile prev. art. 7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanta a facut un istoric al reglementarii dreptului la suplimentul postului si cel corespunzator treptei de salarizare ( prev. de art. 31 lit. c si d ) din Legea nr.188/1999 rep. ), conchizand ca disp. art. 31 lit. c si d ) din Legea nr.188/1999 rep. stabilesc in mod generic compunerea salariului la care este indreptatit functionarul public, in privinta celor doua componente ce fac obiectul pretentiilor reclamantelor prin art. 44 din OUG nr.92/2004 si art. 48 din OG nr.2/2006 dispunandu-se suspendarea succesiva a acestora pana la intrarea in vigoare a OG nr.6/2007.
S-a mai retinut ca, potrivit legii, modalitatea de stabilire a salariului functionarilor publici se realizeaza prin lege organica, in raport cu cadrul legal general stabilit prin Legea nr.188/1999 rep. ori actele normative ce au reglementat, la un momentat sau altul, salarizarea functionarilor publici nu au reglementat aceste suplimentari salariale, conditiile si criteriile de acordare, etc. S-a retinut ca nici Statutul functionarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor banesti solicitate, procentul de 25% indicat de reclamante fiind arbitrar si fara sustinere legala, toate aceste aspecte conducand la concluzia primei instante ca reclamantii sunt in imposibilitatea de a realiza prin intermediul instantei o creanta al carei cuantum nu este stabilit de lege pentru a fi determinat sau determinabil, iar o eventuale cuantificare de catre instanta in raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curtii Constitutionale nr.820/2008, care a retinut ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, sau sa refuze aplicarea unor acte si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative, astfel ca nu au nicio competenta de a se substitui legiuitorului sau executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege, drept care nu este pasibil de exercitare. Ca atare, tribunalul a retinut ca aceste beneficii ale suplimentarilor prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c si e ) din statut nu reprezinta un drept de natura salariala cu un continut concret, ci doar o vocatie, ce se poate realiza in anumite conditii, in masura reglementarii continutului sau prin legea de salarizare unitara a functionarilor publici.
In sfarsit, prima instanta a considerat ca drepturile solicitate nu constituie un " bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO, in conditiile in care instanta europeana a decis, in jurisprudenta sa, ca, atata timp cat actiunile reclamantilor se afla "pendinte" pe rolul jurisdictiilor interne, acestea nu faceau sa nici un drept de creanta, ci numai eventualitatea dobandirii unei asemenea creante. Astfel, s-a stabilit ca "o creanta nu poate fi considerata bun in sensul art. 1 din Protocolul 1, decat daca ea a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat" ( decizia din 18.10.2002 in cauza Fernandez Gonzales contra Spaniei ), ori creanta invocata de reclamanti, nefiind constatata printr-o hotarare irevocabila, nu beneficiaza de protectia art. 1 din Protocol.
Împotriva acestei sentințe u declarat recurs reclamantele solicitând modificarea ei în sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului s-a sustinut gresita interpretare a prevederilor legale aplicabile in speta, intrucat cele doua componente ale salariului functionarului public au natura unui "bun" in sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, cat timp existenta dreptului de creanta este certa, speranta legitima in aceasta creanta fiind data de Statul R prin stabilirea prin lege a unor drepturi salariale care nu au fost niciodata inlaturate, ori mentinerea in vigoare a acestor dispozitii vreme de aproape 5 ani ( 01.01.2004- zi ) a intarit aceasta speranta legitima a reclamantelor-recurente ca vor putea valorifica in viitor aceste drepturi. In ceea ce priveste intinderea concreta a drepturilor solicitate, urmeaza a fi stabilita de instanta de judecata, aceasta fiind obligata sa realizeze o astfel de evaluare chiar si in lipsa unei reglementari exprese in lumina principiului consacrat de art. 3. civil, potrivit caruia judecatorul este obligat sa judece chiar si in cazul in care "legea nu prevede, este intunecata sau neindestulatoare". Sub aspectul intinderii dreptului, recurentele au solicitat sa se faca raportare la sporul de vechime in munca de 25% prev. de art. 11 din OG nr.6/2007. In sfarsit, recurentele-reclamante au solicitat sa se aiba in vedere ca exista functionari publici din aceleasi domenii din cadrul sectoarelor bugetare in anumite judete ale tarii care beneficiaza de cele doua suplimente, astfel ca neacordarea acestora si reclamantelor ar constitui o discriminare din punct de vedere al exercitarii dreptului la protectie sociala intre salariatii din sectorul bugetar.
Intimații-parati au depus întâmpinare la dosar, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constata ca in mod corect a conchis instanta de fond ca reclamantii nu detin un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, din aceasta perspectiva criticile recurentelor nefiind fondate, Curtea insusindu-si argumentatia adusa de prima instanta ca fiind una judicioasa.
Curtea retine ca din prevederile acte normative cu relevanta in speta si invocate de prima instanta nu rezultă că "suplimentul postului" sau "suplimentul treptei de salarizare" (anterior suplimentul gradului) sunt sporuri salariale reglementate într-un anumit procent.
Aceste "suplimente" fac parte din salariul funcționarului public, dar se acordă în anumite situații.
De exemplu, OUG nr. 92/2004 prevedea la art. 13, că "funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții".
Funcționarul public, care s-a aflat în situația reglementată de art. 13, primit (ori trebuia să primească) drepturile salariale ale funcției sale, la care s-a adăugat suplimentul postului ocupat, valoric egal cu suma necesară până la concurența salariului de bază corespunzător funcției exercitată cu caracter temporar.
exemplu, dar pentru "suplimentul treptei de salarizare" este oferit de art. 9 (2),teza ultimă, din OUG nr. 92/2004. "Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioare care asigură o creștere salarială".
În acest caz, funcționarul public beneficiază de suplimentul corespunzător treptei de salarizare despre care face vorbire Legea nr. 188/1999.
Alte situații, în care funcționarii publici beneficiază de suplimentul postului sau al treptei de salarizare se regăsesc atât în OG nr. 2/2006, art. 6 alin. 3, 4 și 6 cât și în OG nr. 6/2007, art. 6 alin. 3 și 4.
Concluzia care se desprinde este că, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi de care beneficiază toți funcționarii publici, ci drepturi care se acordă de autoritatea publică angajatoare în situația în care, în urma transferului, promovării ori a altor situații de modificare ale raporturilor de serviciu ale funcționarului public trebuie să i se asigure creșterea salarială prevăzută de lege.
Solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei să le plătească, sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale reglementate pentru anumite situații și mai mult, suplimente cuantificate de către reclamanți în sensul dorit de aceștia, este evident nelegală și netemeinică.
Reclamanții nu au dovedit că s-au aflat în situații specifice, reglementate de prevederile legale privind salarizarea funcționarilor publici pentru aprecia culpa autorității angajatoare în neacordarea suplimentelor salariale.
Celelalte susțineri ale reclamanților, care privesc neconstituționalitatea unor texte legale ce nu mai sunt în vigoare sunt de prisos a mai fi analizate din moment ce instanța a constatat inexistența în raportul de serviciu al reclamanților a drepturilor la suplimentul de post și suplimentul treptei de salarizare.
Ca atare, Curtea constata ca motivele de fapt si drept retinute de instanta de fond sunt judicioase si, drept consecinta, Curtea le insuseste, concluzionand ca sunt nefondate criticile din recursurile partilor.
Asadar, hotararea a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii.
de cele ce preced, criticile recurentului fiind neintemeiate, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare a hotărârii, conform art.304 si 304/1 Cod procedură civilă, astfel încât, având în vedere art. 20 alin. 3 din Legea nr.554/2004 și art. 312. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele-reclamante și în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
-
RED./TEHNORED. D (2 EX)
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Daniel Constantin
