Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1535
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 24 martie 2009 privind recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.733 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 24 martie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrată din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 733 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Olta respins acțiunea formulată de reclamanta pentru anularea Ordinului 431/2008 al Serviciul Pentru Aplicarea Legii Nr. 290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, și Hotărârea nr. 131/2007 a Comisiei județului O pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, cu sediul în S, județul O, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că dispozițiile Legii nr.290/2003 și a Normelor de aplicare a acesteia stabilesc că persoanele deposedate de bunurile lor ca urmare a părăsirii forțate a determinate de cel de-al doilea război mondial au dreptul la despăgubiri pentru aceste bunuri în condițiile în care aceștia depun o cerere la comisia județeană a locului de domiciliu în care trebuie să precizeze bunurile de care pretind că au fost deposedați, dovada existenței lor și dovada faptului că sunt succesorii legali ai antecesorilor deposedați.
Reclamanta în cererile și declarațiile formulate la Comisia de aplicare a Legii nr.290/2003 nu a depus actul de deces al autorului care a decedat în anul 1943 în comuna, județul din de Nord, potrivit relatărilor soțului petentei și ale martorului, fila 14 dosar, astfel că acesta nu a avut calitatea de refugiat, nepărăsind teritoriul acesteia la acea dată.
Din actele depuse de reclamantă nu s-a făcut dovada bunurilor deținute de antecesorii săi Comuna, județul din de Nord, dovada calității de refugiat a numiților și, și, care a prezentat declarații ale martorilor incomplete care nu au dovedit susținerile reclamantei și nu fac referire la decesul lui în anul 1943.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că instanța de fond în mod nefondat a reținut că autorul său, decedat în 1943, nu a avut calitatea de refugiat pentru că nu a părăsit teritoriul de Nord la acea dată, deși ea cu bunica și părinții au părăsit locuința și toate bunurile în 1944 când Armata roșie s-a apropiat de graniță.
Se mai arată că această situație rezultă din actele de stare civilă ce indică localitățile unde au decedat bunica și părinții săi, cât și din declarațiile autentificate ale martorilor ce arată explicit ce bunuri au deținut aceștia înainte de a fi nevoiți să le abandoneze.
Învederează recurenta că instanța de fond a săvârșit o eroare cu privire la faptul că nu a făcut dovada decesului bunicului său în anul 1943 și la deținerea bunurilor la data când s-a refugiat deși a depus la dosar corespondența pe care a purtat-o cu autoritățile din Ucraina care cu vădită rea-credință i-a răspuns că din arhivele pe care le deține nu reiese că atât autorii săi cât și ea s-au născut în comuna respectivă, întrucât tocmai pe perioada războiului arhivele lipsesc.
La 17.02.2009, intimata Comisia Județeană O de Aplicare a Legii 290/2003 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește fondul, intimata arată că singurul motiv pentru care cererea de acordare a despăgubirilor formulată de reclamantă a fost respinsă pentru că nu a fost depus actul de deces al autorului și nici nu s-a făcut dovada evacuării sau refugierii acestuia din fosta provincie românească.
Arată intimata că dovada evacuării se putea face cu carnet de evacuat, acte de luare în evidență a refugiatului sau evacuatului în localitatea în care s-a stabilit în România, bilete de călătorie și orice alt act din care să rezulte, fără dubii, dovada părăsirii fostei provincii românești ca urmare a stării de război. Din declarațiile celor doi martori nu reiese că autorul a decedat în 1943, ci, dimpotrivă acesta împreună cu soția au fost forțați să se refugieze în România în anul 1944, declarațiile martorilor fiind contradictorii față de contestația și motivele de recurs depuse de.
La 26.03.2009, intimata ANRPa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Se arată că reclamanta nu a depus acte certificate de autorități, ca dovadă a refugiului și a proprietății bunurilor așa cum prevede art. 2, alin. 4, teza I din HG nr.1120/2006, modificată și completată și a apelat la dispozițiile prev. de art. 2 alin. 4 teza II conform cărora în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin doi martori, de asemenea autentificate.
Niciunul dintre martori nu face referire la faptul că autorul a decedat în 1943.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține:
Prin Hotărârea nr. 131/09.05.2007 Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a respins cererea formulată de reclamantă, prin care aceasta solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute de autorii și în comuna, sat, județul, înainte de refugiu.
Atât comisia cât și instanța de fond au reținut că reclamanta n-a făcut dovada bunurilor deținute de autori, a calității de refugiat precum și a decesului autorului în anul 1943
Din declarațiile autentificate date de reclamantă, și reiese să soții și bunicii reclamantei s-au refugiat din de Nord în România, fiind siliți să abandoneze bunurile avute.
Astfel, în aceste declarații, și reclamanta și celelalte persoane afirmă că autorii s-au refugiat în România în anul 1944 în condițiile în care și prin cererea de acordare a despăgubirilor și în contestația depusă la instanța de fond dar și în motivele de recurs.
Se susține că bunicul a decedat în anul 1943 în comuna, jud. din de Nord.
Această contradicție nu este înlăturată de reclamanta recurentă prin nici un alt mijloc de probă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 modificată și completată, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de-al doilea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Putere Aliate și Asociate semnat la la 10.02.1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor.
Conform art. 2 alin. 1 din HG nr. 1120/2006, modificată și completată, pentru beneficia de măsuri reparatorii, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
Dovada refugiului și a proprietății se face conform art. 2 alin. 4 teza I din HG nr. 1120/2006 cu acte doveditoare certificate de autorități, iar în situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin doi martori, de asemenea autentificate (art. 2 alin.4, teza II).
Cum recurenta, în afara declarațiilor autentificate contradictorii, nu a mai depus nici un act prin care să facă dovada bunurilor deținute de autori săi în de Nord, dovada calității de refugiat și a decesului bunicului său în anul 1943, Curtea apreciază că instanța de fond în mod temeinic și legal a respins contestația reclamantei și în consecință în temeiul art. 312 Cod pr civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.733 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.2//13.05.2009
Jud. fond V
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Constantin Diaconu
