Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 159/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 159/F/CA/2009
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la data de 20 mai 2009, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.
Reclamantul depune la dosar o precizare, un memoriu și un CD cu precizarea că acestea din urmă vor face obiectul unui dosar pe rolul Judecătoriei Petroșani.
Arată că susține acțiunea în contencios administrativ și față de cuantumul pretențiilor apreciază această instanță ca fiind competentă să judece cauza. Față de precizarea reclamantului, instanța repune cauza pe rol și ca urmare pune în discuție excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât.
Reclamantul arată că s-a plâns și la Judecătoria Petroșani, precum și la toate autoritățile din țară astfel că cere respingerea excepției, iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată apreciind că este dovedită cu actele depuse la dosar.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub dosar nr. 432/3.04.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000.000 EURO reprezentând daunele materiale și morale suferite ca urmare a represiunilor exercitate de regimul comunist prin organele sale speciale respectiv fosta securitate atât înainte de revoluție cât și după.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a participat la greva generală declanșată în în perioada 3-4 august 1977 fiind unul din inițiatorii acesteia la. și ca urmare în data de 15 august 1977 un număr de 4 ofițeri de miliție i-au percheziționat apartamentul invocând faptul că ar fi legionar și că ar deține materiale explozibile și cu această ocazie i-au luat cartea de vizită pe care o primise de la iar pe data de 17 august 1977 a fost scos cu forța din ședința de sindicat de către ofițeri ai securității și după injectarea cu blegomazin a fost urcat cu forța în salvare și dus la Spitalul neuro-psihiatrie din, apoi dus la spitalul 301 astfel că a fost plimbat prin spitale pentru a rupe cu orice legătură cu și familia, având 3 copii minori, pentru ca în final să primească certificat medical de bolnav psihic după care la 1 noiembrie 1977 a fost pensionat cu gradul II de invaliditate.
Reclamantul mai susține că după pensionare a fost chemat sistematic la miliția din orașul unde era bătut de fiecare dată, iar pentru întreținerea familiei era nevoit să culeagă urzici, bureți și fructe de pădure, pe care încerca să le vândă în piață însă de fiecare dată erau confiscate de miliție și bătut aducându-i-se aminte că a participat la grevă.
Reclamantul mai susține că fiind un anticomunist și anticeaușist a participat la revoluția din decembrie 1989 și intrând în sediul Televiziunii și-a cerut drepturile în calitate de grevist din 1977 perioadă din care a fost permanent hărțuit fizic și psihic de către organele represive ale statului comunist, însă și după această dată nu a putut obține certificat de revoluționar deși a avut peste 100 de procese, astfel că pentru torturile suferite în cei 31 de ani solicită 10 milioane euro cu titlu daune, pe care susține că le dovedește cu acte de la spitalele unde a fost internat forțat, de la arhiva EM- și Carnetul de muncă, declarațiile numiților, și pandaciuc G, ortaci de muncă, care cunosc prigoana prin care a trecut, copia procesului verbal de percheziție domiciliară și copia unor hotărâri judecătorești pronunțate de Judecătoria Petroșani, Tribunalul Hunedoara și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Acțiunea s-a constatat că este scutită de taxa de timbru conform prevederilor art. 15 lit.t din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Had epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât în cauză nu poate fi vorba de o eroare judiciară în sensul legii și ca urmare nu se poate naște dreptul la repararea pagubelor suferite în urma privării de libertate iar cu privire la despăgubirile morale apreciază că nu se justifică pentru că, în primul rând, așa cum a precizat, situația reclamantului nu se încadrează în cele prevăzute de lege pentru acordarea de despăgubiri, iar în al doilea rând cuantumul acestora apreciat de reclamant la suma de 10.000.000 Euro este exagerat astfel că trebuie administrate probe care să contureze atât dimensiunea suferințelor fizice cât și întinderea prejudiciilor.
La termenul din 20 mai 2009 reprezentantul pârâtului având în vedere încadrarea acțiunii în contencios administrativ a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de articolul 7 din legea nr. 554/2004.
Întrucât reclamantul nu a încadrat în drept acțiunea pentru stabilirea competenței materiale, instanța la termenul din 20 mai 2009 a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevederilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată în data de 12.06.2009 la dosar reclamantul a solicitat repunerea pe rol și soluționarea cauzei prin hotărâre apreciind că toate probele sunt la dosar.
Ca urmare a cererii reclamantului dosarul a fost repus pe rol stabilind termen la 1 iulie 2007.
La acest termen, reclamantul fiind prezent în fața instanței a declarat că menține acțiunea așa cum a formulat-o pentru motivele arătate precizând că este o acțiune în contencios administrativ și față de cuantumul daunelor a cerut ca acțiunea să fie judecată de Curtea de APEL ALBA IULIA Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Față de precizarea reclamantului și având în vedere prevederile art. 109 și 137 Cod procedură civilă instanța a pus în discuție excepția lipsei procedurii prealabile respectiv lipsa unei cereri adresată prealabil pârâtului pentru despăgubiri.
Reclamantul a solicitat respingerea acestei excepții întrucât s-a adresat anterior autorităților și organelor competente de la care a primit numai răspunsuri nefavorabile.
Examinând excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată printr-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia iar conform dispozițiilor art.8 alin.1 teza II din aceeași lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul nu a depus nici o cerere la Ministerul Finanțelor Publice prin care să solicite acordarea unei sume de bani cu titlu de despăgubiri materiale și morale pentru motivele invocate, reclamantul cu această cerere s-a adresat direct instanței de judecată în data de 3.04.2009, deși procedura administrativă prealabilă este obligatorie.
Obligativitatea îndeplinirii procedurii administrative prealabile nu poate fi calificată drept o procedură jurisdicțională specială, astfel încât nu sunt încălcare prevederile art. 21 din Constituția României, prin care a fost desființată condiția plângerii prealabile numai pentru procedura administrativă jurisdicțională.
Totodată, nici o normă constituțională nu interzice ca prin lege să instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional.
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, excepția lipsei procedurii prealabile invocată în cauză se impune a fi admisă și ca urmare acțiunea reclamantului respinsă ca inadmisibilă,întrucât procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare dreptului la acțiune și a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă potrivit art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de contencios administrativ neavând obligația legală de a trimite cauza la organul emitent sau autoritatea pârâtă pentru efectuarea procedurii prealabile.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Statul Român-prin reprezentantul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul. în orașul str. - Bloc 157 Ap.36 jud.H împotriva pârâtului Statul Român-reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H cu sediul în municipiul D str. - - Parter.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 Iulie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.IM
Dact./ex.4/10 07 2009
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan
