Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1768/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz acordare drepturi -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1768
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul în C- M,-, jud. împotriva sentinței nr. 494 din 19 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 29 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr.7789/86 din 12.11.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 de pe lângă Prefectura S, anularea Deciziei nr.1667 din 24.09.2008 emisă de pârâtă și recunoașterea dreptului de a fi despăgubită pentru bunurile imobile deținute de autorul
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că autorul G este bunicul matern, care a locuit în cantonul, com., regiunea.
A mai arătat reclamanta că, conform procesului verbal de inventariere din 21.08.1942 al Administrației Financiare, rezultă că autorul acesteia a avut o avere considerabilă compusă din casă, standolă, grajd, magazie, moară, 7 ha teren arabil și pășune, 3 ha pădure, aceste imobile au fost stăpânite de părinții reclamantei și până s-au refugiat în localitatea - România.
Deși a făcut demersurile necesare la autorități pentru a procura acte cu privire la statutul autorului său, acestea nu au fost găsite, așa cum menționează de altfel și adresa Direcției Județene Sa A rhivelor Naționale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada refugiului lui G și nici nu a dovedit demersurile pentru obținerea relațiilor oficiale.
Prin sentința nr. 494 din 19 martie 2009, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada refugiului autorului G, declarațiile martorilor fiind contradictorii și nici dovada abandonării bunurilor, așa încât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 și art. 2 alin. 4 din HG nr. 1120/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor invocate, reclamanta arată că sentința de respingere a acțiunii a fost dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente și cu aprecierea greșită a probelor administrate, din care rezultă fără echivoc refugiul bunicului său G, averea abandonată, precum și faptul că părinții săi și au avut în proprietate alte bunuri pe care le-au părăsit forțat în condițiile acelor vremuri.
Examinând recursul de față întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 304/1 Cod proc. civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.290/2003, "cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi".
Conform disp. art.5 alin.1 din Legea nr.290/2003 rap. la art.2 alin.4 din HG nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cererile prin care se solicită alocarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarații a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate.
În speță reclamanta a făcut dovada imposibilității depunerii actelor necesare cu adresele emise de autorități, respectiv: adeverința arhivei din care rezultă că nu este înregistrat în registrul de stare civilă decesul lui Gal ui, precum și adresa Arhivelor Statului S, din care rezultă că din documentele referitoare la refugiații din de Nord și pe anii 1940-1945 stabiliți în localitatea, Gal ui nu figurează în acestea; adresa Primăriei com., din care rezultă că după verificarea actelor de stare civilă a decedaților în perioada 1940-1950, nu figurează actul de deces al autorului.
Ca urmare, fiind în imposibilitatea dovedită de a procura actul de deces al bunicului său și de a dovedi calitatea sa de refugiat, recurenta a depus două declarații autentificate pe propria răspundere a numiților și, din care rezultă că autorul G s-a refugiat odată cu martorii pe teritoriul României, iar în vara anului 1941, când au dorit să se întoarcă în regiunea pentru a-și recupera bunurile lăsate, bunicul recurentei a fost împușcat pe teritoriul României.
Nerelevant este faptul că în extrasul din registrul de evidență a gospodăriilor până în 1945 a satului, raionul, regiunea apare și bunica sa, care decedase la nașterea ultimului copil, având în vedere că se face dovada că aceasta a gospodărit împreună cu familia sa. De altfel, averea descrisă în registru și constând în bunuri imobile (terenuri și construcții) aparținând bunicului său era deținută la nivelul anului 1941, când în acel an, refugiat fiind acesta a fost omorât pe teritoriul României. Copiii săi au rămas în com. și au decedat ulterior tot în România.
Conform art. 2 din HG nr. 1120/2006 recurenta a dovedit faptul că autorul său a avut în proprietate la momentul refugiului bunurile pentru care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prev. de Legea nr. 290/2003 pentru bunurile pe care le-au deținut bunicii săi G și, în loc., regiunea.
De remarcat este și faptul că din probatoriul administrat, rezultă că părinții recurentei și au avut în proprietate alte bunuri pe care le-au părăsit forțat în condițiile acelor vremuri.
De asemenea, din declarația pe propria răspundere a recurentei rezultă că bunurile pentru care solicită despăgubiri nu au fost înstrăinate de autor anterior refugiului, unei terțe persoane, precum și faptul că nu a primit în proprietate suprafețe de teren potrivit legilor fondului funciar și nici despăgubiri parțiale în bani sau natură anterior Legii nr. 290/2003 pentru bunurile rămase în.
Față de cele menționate, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul de față urmează a fi admis, sentința modificată și în rejudecare, admisă acțiunea reclamantei, în sensul anulării Deciziei nr. 1667/24.09.2008 emisă de - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Hotărârii nr. 158/19.10.2007 a Comisiei Jud. S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și acordării reclamantei a despăgubirilor compensatorii și celorlalte măsuri reparatorii prev. de Legea nr. 290/2003, pentru bunurile pe care le-au deținut bunicii săi G și, în loc., regiunea.
Având în vedere disp. art. 274 Cod proc. civ. pârâta intimată va fi obligată să plătească recurentei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în C- M,-, jud. împotriva sentinței nr. 494 din 19 martie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința recurată și în rejudecare, admite acțiunea reclamantei, în sensul că anulează Decizia nr. 1667/24.09.2008 emisă de - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Hotărârea nr. 158/19.10.2007 a Comisiei Jud. S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Dispune acordarea reclamantei a despăgubirilor compensatorii și celelalte măsuri reparatorii prev. de Legea nr. 290/2003, pentru bunurile pe care le-au deținut bunicii săi G și, în loc., regiunea.
Obligă pârâta intimată să plătească recurentei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ND
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 26.11.09
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
