Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 1813/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1813
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
GREFIER- - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03 03 2009, personal și asistată, lipsă fiind pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamanților cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții, și, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată la data de 4 03 2009, în sensul obligării pârâtului la plata suplimentului de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01 01 2004 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data efectuării plății, conform prevederilor art.31 alin.1 lit c și d din Legea nr.188/1999.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8.01.2009 reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, drepturi prev. de art.31alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sume calculate și actualizate conform indicelui de inflație la data plății, începând cu data de 01.01.2004 și până la pronunțarea hotărârii.
În motivarea acțiunii se arată că, având în vedere prevederile art.29 alin.1 din Legea 188/1999 (devenit art.31 alin.1 după republicare), așa cum a fost modificată prin Legea nr.161/2003, care se aplică începând cu data de 01.01.2004, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Se susține că, din data de 22.03.2004, până la data de 01.01.2007 drepturile salariale solicitate au fost suspendate în mod nelegal prin art.44 din OUG nr.92/2000, fapt ce contravine art.41 și 53 din Constituția României, respectiv art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită e nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și de tratament.
Suspendarea celor drepturi nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Precizează reclamanții că, în speță, drepturile solicitate sunt prevăzute în disp. art.31 alin.1, iar prin art.117 din Lg.188/1999 s-a statuat că disp. acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii,m precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și penale, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii, prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări.
Fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de serviciu suplimentele nu puteau fi anulate prin acte normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Se mai arată că, prin diferite sentințe judecătorești, mai multe instituții din țară au fost obligate la plata efectivă a celor două suplimente.
Dispozițiile art.16 din Constituția României, statuează că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și nu există nicio rațiune pentru ca aceste drepturi să li se acorde lunar și să continue să fie acordate până la încetarea raporturilor de serviciu.
În drept, cererea se întemeiază pe prev. art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, art.16, 41 și 53 din Constituție, art.38 și 39 alin.1 lit.d din Codul muncii, art.1082 cod civil și altele.
Reclamanții au formulat o precizare la cererea de chemare în judecată în sensul că nu se operează o ingerință a puterii judecătorești în atribuțiile celorlalte puteri ale statului, deoarece lipsa de acțiune a acestora din urmă este de natură a vătăma drepturile constituționale dobândite de către funcționarii publici și consacrate prin legea organică de reglementare a Statutului acestora.
Se arată că drepturile de creanță fac parte din categoria bunurilor așa cum au fost definite prin art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a formulat întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că salarizarea funcționarilor publici este prev. de OG 6/2007 și OG 9/2008, și în acestea nu se regăsesc sporurile solicitate de reclamanți sub denumirea respectivă și nici cuantumul acestora în exprimare numerică ori procentuală.
La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea acțiunii.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, devenit art.31 în forma republicată a legii în 2007: "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Potrivit art.31 alin.3 salarizarea funcționarilor public se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Potrivit art.3 din OG 6/2007 "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii."
În aplicarea art.29 din Legea nr.188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, însă acest proiect nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarului publici este existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d, atribuție ce revine legiuitorului și nu puterii judecătorești.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în sensul că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative și nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unii drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În consecință, în conformitate cu art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, cu domiciliul ales în--61, sector 4 B, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE. cu sediul în-, sector 5,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.VR
EF/4ex.
4.06.2009
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica
