Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.400/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 703 din 20.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata DIRECTIA DE munca SI PROTECTIE SOCIALA, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, asistat de avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Ca urmare a dispozițiilor instanței date în ședința publică din 18 iunie 2009, reprezentanta recurentului depune la dosar copia deciziei penale nr.326/1979 și adresa nr.520/7/A/2009 emisă de Judecătoria Cluj -N, prin care se precizează că nu a fost identificată la arhiva judecătoriei mapa de hotărâri cuprinzând sentința penală nr.259/1979. Totodată, reprezentanta recurentului arată că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului declarat de reclamant și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate. În susținerea poziției procesuale, arată că hotărârea atacată conține o motivare contradictorie, instanța respingând la termenul din 20.03.2003 excepția autorității de lucru judecat, după care se revine asupra acesteia în cuprinsul motivării, unde practic, singurul argument al instanței de fond constă în aplicarea excepției autorității de lucru judecat, respinsă la un termen anterior.
Pe fond, arată că infracțiunea reclamantului nu trebuie scoasă din contextul politic, social, istoric de la acea vreme, când regimul de dictatură nu a ținut seama de drepturile și libertățile fundamentale ale omului, condamnarea și executarea pedepsei de către reclamant căpătând în acest context conotații speciale. Având în vedere sensul și spiritul Decretului-Lege nr.118/1990, consideră că reclamantul este îndreptățit la acordarea indemnizației lunare prevăzute de art. 1 lit.d din acest act normativ. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 703 din 30 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 2.408 din 25 octombrie 2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, i s-a recunoscut reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Prin hotărârea nr. 2.590 din 29 octombrie 2008 pârâta a respins cererea reclamantului de acordare a indemnizației prev. de dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990, recunoscând doar dreptul reclamantului la acordarea facilităților prev. de art. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990, începând cu 1 septembrie 2008.
Respingerea cererii prin hotărârea nr. 2.590/2008 a generat prezentul contencios-administrativ.
Anterior acestei cereri, reclamantul a mai formulat o altă cerere de obligare a pârâtei la plata unei indemnizații lunare de 100 lei și acordarea drepturilor prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990, în considerarea aceleiași calități, respectiv cea de luptător în rezistența anticomunistă stabilită prin decizia nr. 2.408 din 25 octombrie 2007.
Acea cerere, a arătat instanța de fond, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1.583/2008, sentință rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului.
Cu privire la această hotărâre judecătorească, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, pe motivul inexistenței identității de obiect, însă reținând puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1.583/2008 a respins prezenta cerere de chemare în judecată, motivat de faptul că a intrat în puterea de lucru judecat, aspectul potrivit căruia reclamantul nu se încadrează în prevederile legale pentru a putea beneficia de alte drepturi prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990, exceptând cele deja recunoscute prin hotărârea contestată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Susține reclamantul că motivarea hotărârii este contradictorie, raportat la împrejurarea că la termenul de judecată din 20 martie 2009 s-a discutat excepția autorității de lucru judecat, aceasta fiind respinsă de către instanța de fond, iar ulterior, cererea de chemare în judecată este respinsă ca urmare a reconsiderării excepției autorității de lucru judecat ca fiind validă și aplicabilă speței în cauză.
A mai arătat recurentul că în considerentele sentinței atacate, instanța de fond nu face referire la obiectul judecății conform acțiunii precizate, în sensul că a solicitat acordarea indemnizației lunare pentru persoanele cărora li s-a stabilit domiciliul obligatoriu, deci în considerarea dispozițiile art. 1 lit. d) și nu art. 1 lit. a) și d) din Decretul-Lege nr. 118/1990.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
Pârâta s-a opus admiterii recursului ( 8,), reiterând în cuprinsul întâmpinării cele susținute în fața instanței de fond în privința întinderii drepturilor ce pot fi recunoscute reclamantului, raportat la împrejurarea că acesta nu a executat o pedeapsă privativă de libertate, ci a executat pedeapsa închisori cu obligarea la muncă corecțională, deci în stare de libertate.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de către pârâtă în întâmpinare, prin raportare la dosarul nr- al Tribunalului Cluj, soluționat prin sentința civilă nr. 1.583 din 19 septembrie 2008, sentință recurată ulterior, recursul fiind nul ca urmare a nemotivării în termen.( decizia nr. 123 din 19 ian. 2009)
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă de către instanță ca urmare a constatării faptului că nu există identitate de obiect, respingerea fiind pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009 și consemnată în practicaua hotărârii.
Analiza excepției de fond a autorității de lucru judecat s-a realiza de către instanța fondului în considerarea dispozițiilor art. 166 pr.civ. cu raportare la art. 1201 cod civil, iar soluția dată acelei excepții a fost consemantă în practica.
Față de susținerile reclamantului în recurs, Curtea constată că, în realitate, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii recurate, puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești față de prezenta cauză, cu privire la o anumită situație de fapt expusă în considerentele primei hotărâri și stabilită cu caracter irevocabil prin dispozitiv acesteia.
Instanța de fond a avut în vedere efectele unei hotărâri judecătorești referitoare la puterea de lucru judecat pe care o are orice hotărâre judecătorească devenită irevocabilă.
Prezumția puterii de lucru judecat are la bază regula că o constatare făcută printr-o hotărâre irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Spre deosebire de excepția autorității de lucru judecat, prezumția menționată anterior reclamă o diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni.
Nu există nici o contradicție între practica și considerentele hotărârii recurate, atât timp cât în cele două, prin referire la aceeași hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 1.583/2008, instanța de fond face aplicarea a două instituții juridice distincte, respectiv excepția autorității de lucru judecat în practica și puterea de lucru judecat pe care o are orice hotărâre judecătorească irevocabilă din perspectiva efectelor pe care le produce asupra ordinii de drept.
Astfel, instanța de fond nu a putut ignora faptul că s-a stabilit cu caracter irevocabil într-un alt litigiu, față de care nu există tripla identitate cu prezenta cauză, că reclamantul nu poate beneficia de indemnizația prev. de art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1999 deoarece aceasta se acordă doar persoanelor care au executat o pedeapsă privativă de libertate sau au fost private de libertate în locuri de deținere, iar reclamantul a executat pedeapsa prin muncă corecțională, fără a fi privat de libertate.
Atât reclamantul cât și pârâta din prezenta cauză au fost părți în litigiul din dosarul nr- al Tribunalului Cluj, astfel încât cele stabilite acolo le sunt pe deplin opozabile și au intrat în puterea lucrului judecat.
Prin prezenta cauză reclamantul urmărește obținerea aceluiaș lucru ca și în dosarul -, respectiv indemnizația prev. de art. 1 din D-L 118/1990. Mijlocele procedurale sunt diferite însă scopul este același. A stabilit instanța ce a soluționat dosarul - că reclamantul nu poate beneficia de indemnizație astfel încât cele reținute acolo se impun, cu putere de lucru judecat, și în prezenta cauză.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv neanalizarea cererii de chemare în judecată din perspectiva precizării de acțiune, Curtea constată următoarele:
Aspectele referitoare la starea de fapt, respectiv executarea pedepsei închisorii cu obligarea la muncă corecțională și deci imposibilitatea acordării indemnizației deoarece reclamantul nu a fost privat de libertate, care se poate manifesta și sub forma stabilirii unui domiciliu obligatoriu, au fost avute în vedere în sentința nr. 1.583 din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, față de care, așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond a recunoscut puterea de lucru judecat.
Nu era deci necesar a se mai preciza încă o dată că analiza cererii de chemare în judecată privește doar precizarea de acțiune, atât timp cât considerentele care au determinat respingerea cererii sunt comune pentru toate temeiurile juridice invocate de reclamant, fie în acțiunea introductivă fie ulterioare, în precizarea de acțiune.
Față de cele expuse anterior, constatându-se legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în considerarea disp. art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul formulat de reclamant și se menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 703 din 20 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex.
Jud.fond. M.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
