Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2107/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2107

Ședința publică din data de 26 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Niculescu

JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion

JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici

GREFIER: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanti, și împotriva sentinței civile nr. 413 din data de 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, CAF in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI

La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurenții - reclamanti, și reprezentați de avocat, cu delegație la dosar, lipsind intimații - pârâți Consiliul Local și Primăria Comunei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată, acordând cuvântul in dezbaterea recursului.

Recurenții - reclamanți, prin avocat, critică sentința instanței de fond pentru motive de netemeinicie și nelegalitate apreciind că potrivit dispozițiilor art. II pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 496/200, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr 275/2002 și OUG nr. 63/2003 rezultă competenta de reglementare a MAI in cazul administrației publice fără a se face vreo distincție intre autoritățile centrale și cele locale. Sustine ca sporul de dispozitiv se acordă și personalului care iși desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale cu respectarea principiului egalității de tratament a personalului din cadrul aceleiași unități.

In susținerea argumentelor expuse invocă și practica constantă a instanței de fond in sensul admiterii acțiunilor cu obiect identic.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 413/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI, acțiune prin care reclamanții solicitaseră obligarea acestora la plata indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază, prevăzută de Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 275/2002, astfel cum a fost completat prin Ordinul nr. 496/2003, pe perioada ianuarie-decembrie 2008, sume actualizate potrivit ratei inflației.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că stabilirea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici este de competența puterii legislative; mai mult, arată instanța de fond, autoritățile locale deliberative nu au competența de a stabili drepturi de natură salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului; ordinul nr. 275/2002, modificat prin ordinul nr. 496/2003 al MAI, nu le este aplicabil reclamanților, întrucât ministerul nu are competența de a stabili prevederi referitoare la drepturi de natură salarială decât pentru personalul din cadrul autorității al cărei conducător este, astfel că actele normative invocate sunt aplicabile doar personalului civil angajat al instituțiilor publice prevăzute de Legea nr. 138/1999.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare eronată a legii. Potrivit pct. 9.2. "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", fără a face vreo diferențiere după cum este vorba de administrație publică centrală sau administrație publică locală. Mai învederează instanței că, din analiza dispozițiilor legale incidente în cauză, pe care le-au redat în cuprinsul recursului, rezultă că sporul de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, categorie din care fac parte și reclamanții, că prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, egalitatea de tratament economic și salarial a persoanlului din cadrul aceleiași unități.

Deși legal citați, intimații nu și-au trimis reprezentanți în fața instanței și nici nu au depus întâmpinare la dosar.

Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți, Curtea reține următoarele:

1. Curtea observă că Ordinul nr. 275/2002 al Ministrului de Interne, de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi, lege care - așa cum îi indică denumirea - are ca sferă de reglementaresalarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.

Prin urmare, ordinul susmenționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii susmenționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.

Dealtminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.

2. Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".

Prin urmare, sunttrei categorii de persoanea căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/2002, și anume:

- personalul militar

- personalul civil contractual,

- personalul civilfuncționari publici,

din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.

3. în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministrului de Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.

Prin acest din urmă ordin, s-a statuat: "După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:

"9.2.indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.

Curtea opinează că nu, împărtășind astfel punctul de vedere al instanței de fond.

Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților, este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.

Or, o atare interpretare este total eronată.

Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2. care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.

Pentru a determina aceasta, trebuie să examinăm mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.

Astfel, din art. 13 al legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil; "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civilibeneficiază deo indemnizație de dispozitivlunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".

Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.

Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat,referirea la personalul civil din administrația publică vizează funcționarii publicidin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integreazăadministrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.

De ce s-a impus o atare completare? Pentru a asigura și funcționarilor publici din aceste instituții dreptul la indemnizația de dispozitiv, drept pe care Legea nr. 138/1999 li-l conferea, actualii funcționari publici din instituțiile pomenite încadrându-se la acel moment în categoria "salariați civili" (nota, Legea nr. 138/1999 a fost adoptată înainte de adoptarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici).

Iar aceasta se impunea întrucât sintagma "salariat" induce concluzia unui raport de muncă, existând riscul ca - după apariția categoriei funcționarilor publici, care au legate raporturi de serviciu, iar nu de muncă - acestei categorii a funcționarilor publici, deși fusese avută în vedere de Legea nr. 138/1999, să nu-i fie acordată această indemnizație.

Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil:

- personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1. din ordinul nr. 275/2002)

- personalul civil contractual,

- personalul civilfuncționari publici,

din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

4. Or, reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al Primăriei, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2993 nu le sunt sunt aplicabile.

Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.

Împrejurarea că alți funcționari publici aflați în situații similare cu reclamanții au obținut câștig de cauză nu schimbă datele problemei, neputând impune instanței de control o anume soluție, în detrimentul aplicării și interpretării corecte a legii.

Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. - îl va respinge.

PRIN ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 413 din data de 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, CAF in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - - -

GREFIER

- -

Red./dact.MN/MN

2 ex. 14.12.2009

Jud. fond

Președinte:Monica Niculescu
Judecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2107/2009. Curtea de Apel Bucuresti