Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2336/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2336
Ședința publică de la 16.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1045/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - și intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.1045 din 17.03.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de poliție al Județului I, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumelor reprezentând prime de concediu pentru anul 2004, 2005, 2006, și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, a obligat chematul în garanție să vireze sumele necesare către pârâte conform hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.37 pct.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar în cuprinsul art.6 din același act normativ s-a prevăzut că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor i se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
De asemenea, a arătat prima instanță că măsura suspendării acestei dispoziții legale nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale menționate, odată cu expirarea duratei de suspendare, obligația corelativă devenind executorie.
În consecință, dreptul la acțiune, având ca obiect acordarea primelor de vacanță și a sporului de fidelitate, se naște în momentul încetării perioadei de suspendare - 31.12.2006, respectiv 31.12.2005.
Totodată, normele legale de suspendare contravin și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul OG 38/2003.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu și sporul de fidelitate a fost suspendat pentru perioada 2005 - 2006, respectiv 2005 această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat în exercițiul său.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a arătat că aceasta este întemeiată, având în vedere că sumele solicitate urmează să fie virate de Ministerul Economiei și Finanțelor către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, potrivit HG 208/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, arătând că în calitatea sa de ordonator principal de credite nu poate să asigure unui alt ordonator principal de credite (A) fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale propriilor angajați, întrucât raporturile de muncă există între reclamanți și instituțiile pârâte.
Recurentul, a invocat dispozițiile art.35 și 36 din legea 500/2002, arătând că temeiul unei cereri de chemare în garanție trebuie să îl constituie obligația de garanție ce-i revine chematului în garanție în baza legii sau a unui contract, ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Or, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, Legea 500/2002, art.1082-1088 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu,în limitele prevăzute de art.3041Cod pr. civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul-intimat este angajat în cadrul IPJ I, raporturile acestuia de serviciu fiind încheiate cu intimatul-pârât, în calitate de ordonator secundar de credite și cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative în calitate de ordonator principal de credite. Din această perspectivă, Curtea apreciază că atribuțiile, angajarea și salarizarea angajaților revin Ministerului Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aibă vreo atribuție în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă, chemarea în garanție reprezintă o formă de participare a terților, în cadrul unui proces civil care conferă uneia din părți, posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.
La baza unei astfel de cereri trebuie să se afle obligația de garanție, ce-i revine chematului în garanție, în baza legii sau a contractului, sau a unei obligații de restituire.
Curtea apreciază că între părți nu există vreun raport legal sau convențional de garanție a sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu și spor de fidelitate, reclamantul neaflându-se în vreun raport de serviciu cu această autoritate publică.
În raport de cele arătat anterior, urmează ca în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1045/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - și intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
11.12.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
