Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 2382/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2382
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, pentru reclamanții, G, B, -, G, G G, A, IA, G, A, A C, A, A, SCU, I, ., G, MOTIU, G, PATRU (), (), EN., G, G, ARMAS C, I, IU, A, CUD.N, (), G, G, G, A, AL., (G), G, MATURA, MIRA, A, EN., PATRU, (), () IA, EL, A, I, () IA, FILARET, ESCU, IA, BRANCA, COPIL A, GAROAFA, G, PASATA, ESCU, A, SCU, G, I, PIF. G, BANISOR, DECEI, DUN., SCU, G A, A IA, MILITA, OG, A, A, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, INSTITUTUL DE ȘI SĂNĂTATE PUBLICĂ VETERINARĂ, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR I, INSTITUTUL DE DIAGNOSTIC ȘI SĂNĂTATE, INSTITUTUL DE CONTROL AL PRODUSELOR ȘI DE UZ VETERINAR.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 27 mai 2009, și pentru astăzi 3 iunie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 29 decembrie 2008, FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, în numele reclamanților, G, B, a, -, a, G, G G, a a, a, ia, a, G, a, a C, a, a, a, scu, I, a ., a, a, a, G, Motiu, G, a, Patru (), a, (), G, G, Armas C, I, iu, a, CuD.n, (), a, a, G, G, G, a, Al., (G), G, Matura, Mira, a, Patru, (), () ia, el, A, I, () ia, Filaret, escu, ia, Branca, Copil a, Garoafa, a, G, a, a, Pasata, a, escu, a, scu, G, I, PiF. G, Banisor, Decei, DuN., scu, G a, a, a, a ia, Milita, OG, A, a, a solicitat instanței obligarea pârâților INSTITUTUL DE DIAGNOSTIC ȘI SĂNĂTATE, INSTITUTUL DE CONTROL AL PRODUSELOR ȘI DE UZ VETERINAR, AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, INSTITUTUL DE ȘI SĂNĂTATE PUBLICĂ VETERINARĂ, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR I și DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, la plata către reclamanți a suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, a solicitat obligarea să prevadă în bugetul său pe anul 2099 sumele aferente plăților suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții, prin Sindicat, au învederat instanței că drepturile solicitate sunt prevăzute expres în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar potrivit disp. art. XIII din Legea nr. 251/2006, prevederile acestor texte, recte art. 29 alin. 1 lit. c și d (în vechea numerotare), au reintrat în vigoare de la data de 01.01.2007.
În perioada 2004-2006, aceste prevederi referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin prevederile OUG nr. 92/2004, și, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu data de 01.01.2007, pârâții nu le-au acordat nici până în prezent.
În ce privește îndreptățirea lor la plata acestor drepturi și pentru perioada 2004-2006, odată încetată suspendarea, aceasta se fundamentează pe faptul că norma legală de suspendare contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 25 martie 2009, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că nu există o bază legală pentru acordarea acestor drepturi; cu privire la aceste suplimente salariale, legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, lege care deocamdată nu este adoptată. Printr-o completare ulterioară a poziției sale procesuale, în considerarea precizării acțiunii reclamanților, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de acțiunea acelor reclamanți care nu sunt în raporturi directe de serviciu cu ea, ci cu ceilalți pârâți.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 20 mai 2009, pârâtul INSTITUTUL PENTRU CONTROLUL PRODUSELOR ȘI DE UZ VETERINAR a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004-2005, cu privire la fondul litigiului invocând aceleași considerente ca pârâta.
Examinând cererea prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Abordând mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente anilor 2004 și 2005, instanța o apreciază ca neîntemeiată, urmând aor espinge, pentru considerațiuni care țin de existența dreptului alegat. Mai exact, problema prescripției într-o situație precum cea de față depinde de însăși existența în general a dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, și nu atât de îndrituirea reclamanților în concret la plata acestuia. Aceasta întrucât, așa cum prevede art. 7 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar dreptul la acțiune în cazul de față ar fi luat naștere în fiecare lună a perioadei de referință, în ziua de salariu.
Pe de altă parte, chiar dacă ne-am raporta strict la textul de lege indicat de reclamantă, fără a mai face interpretarea acestuia, trebuie reținută suspendarea care a operat, în temeiul OUG nr. 92/2004.
2. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a, instanța o va respinge ca nefondată, reținând pe de o parte că unii dintre reclamanți au legate raporturi de serviciu direct cu această pârâtă, iar pe de altă parte, în privința tuturor reclamanților, capătul de cerere privind alocarea fondurilor bugetare pentru plata acestor sume fiind în mod corect formulat în contradictoriu cu, ca ordonator principal de credite.
3. Mai întâi se impune clarificarea aspectului privind pârâții cu care fiecare dintre reclamanți are legat raportul de serviciu, în raport de aceasta urmând a se verifica atât competența materială a instanței, cât și calitatea procesuală pasivă.
Astfel, din chiar precizările reclamanților, reiese că unii dintre aceștia au legate raporturile de serviciu legate cu autorități sau instituții publice centrale, în timp ce alții cu instituții la nivel local.
Textul de lege care antrenează competența instanțelor de contencios administrativ în litigii precum cel de față este cel al art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici, text potrivit căruia "Cauzele care au ca obiectraportul de serviciual funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Prin urmare, definitoriu în atragerea competenței instanței de contencios este raportul de serviciu al funcționarului public, astfel că instituția în raport de care se apreciază instanța de contencios administrativ competentă, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este instituția cu care reclamanții au legate raporturile de serviciu iar nicidecum ordonatorul principal de credite.
Astfel de litigii urmăresc să sancționeze refuzul de plată a unor drepturi cuvenite funcționarilor publici în baza raporturilor lor de serviciu, astfel că singurul elementobiectivîn determinarea competenței materiale a instanței de contencios administrativ estepoziția instituției publice, la nivel central sau local, cu care este legat raportul de serviciu, adică raportul juridic din care derivă pretențiile deduse judecății.
A opina în sens contrar, pentru ipoteze precum cea de față, în care este chemat în judecată și ordonatorul principal de credite, autoritate publică la nivel central, ar însemna a introduce un element subiectiv, la latitudinea reclamanților, în ecuația determinării competenței, astfel încât aceștia ar avea posibilitatea, urmărind realizarea exact a acelorași drepturi, de a-și alege instanța "competentă", chemând sau nu în judecată și ordonatorul principal de credite, independent de calitatea procesuală pasivă a acestuia, chestiune a cărei soluționare este subsecventă verificării competenței.
Prin urmare, Curtea apreciază că îi aparține doar competența de soluționare a acțiunii reclamanților care au legate raporturile de serviciu cu pârâții Institutul de Diagnostic și Sănătate, Institutul de Control al Produselor și de Uz Veterinar, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Institutul de și Sănătate Publică Veterinară.
4. Examinând fondul pretențiilor în limita mai sus conturată, Curtea reține că, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care trebuie citit, în vederea interpretării, în integralitatea sa,
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
5. Pentru început trebuie subliniat că, din economia acestui text, reiese că alin. 1 nu face altceva decât să stabilească elementele din care se compune salariul funcționarilor publici, text care - citit împreună cu alin. 3 (care folosește, de asemenea, indicativul prezent) - induce concluzia că acestea vor fi elementele componente ale salariului funcționarilor publici din viitoarea lege privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Din înseși denumirile legiuitorului, suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, reiese că acestea se vor acorda în considerarea specificului fiecărui post, sub diferite forme (nu rezultă de nicăieri că urmează a fi stabilit procentual).
De altminteri, reclamanții nu sunt în măsură a indica nici temeiul procentului solicitat (nici măcar de ce e procent și nu, spre pildă, sumă fixă), nici de ce este privit ca un "spor", nici ce anume criterii trebuie avute în vedere la acordarea lui, mai exact ce anume acoperă acest supliment al postului, respectiv supliment corespunzător treptei de salarizare.
6. Prin urmare, instanța consideră că pretinsul drept de creanță al acestora nu poate fi privit ca o "valoare patrimonială" care să constituie un "bun " în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu doar pentru că nu are o configurație juridică care că constituie o bază suficientă în dreptul intern, dar mai ales pentru că, așa cum s-a subliniat, menționarea celor două componente ale salariului funcționarilor publici urmează a constitui elemente ale viitoare salarizări unice.
Această viitoare reglementare le va și defini, va menționa ce anume acoperă fiecare, cui se acordă, în ce limite și în considerarea căror criterii.
Spre pildă, în diversele proiecte ale viitoarei legi unice de salarizare a funcționarilor publici, suplimentul postului se determină în funcție de complexitatea, importanța și atribuțiile postului, de competențele necesare pentru ocuparea acestuia și responsabilitățile funcționarului public care ocupă postul, de clasificarea funcției publice, de categoria funcției publice, precum și de condițiile specifice prevăzute pentru ocuparea funcției publice, iarsuplimentul corespunzător treptei de salarizarecuantifică diferențierea funcționarilor publici în considerarea performanței profesionale individuale și a vechimii în treapta de salarizare. În fapt, suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie diferența dintre diferitele trepte de salarizare, proiectul de lege stabilind condițiile în care se face avansarea în treapta superioară, mai exact în funcție de vechimea în treapta din care se avansează coroborată cu calificativul de cel puțin "bine" la evaluarea performanței individuale.
7. Or, toate aceste lipsuri ale actualei reglementări fac ca aceasta să nu fie suficient de conturată juridic pentru a constitui un "bun" în înțelesul art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această lipsă de configurație juridică se datorează, așa cum s-a arătat opticii legiuitorului, de a cuantifica aceste elemente în componența salariului funcționarilor publici în viitoarea lege unică de salarizare.
8. Ca o argumentare suplimentară în ceea ce privește exclusiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, Curtea observă că acesta se regăsește, pentru întreaga perioadă de referință, ca element component al salariului funcționarilor publici, așa cum se va arăta mai jos, chiar dacă nu este denumit expressis verbis astfel.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la momentul adoptării ei, "(1) Fiecare clasă se împarte în trei trepte. Structura ierarhică a treptelor este următoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a și treapta 1, ca nivel.
(2) Fiecare treaptă corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
Prin OUG nr. 82/2000 cele două alineate ale art. 12 au devenit art. 11 și 12 ale legii, astfel "iecare clasă se împarte în trei grade. Structura ierarhică a gradelor este următoarea: gradul 3, gradul 2 și gradul 1, ca nivel ", art. 12 stabilind că "Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
Prin urmare, la acel moment, gradul reprezenta nivelul de salarizare care anterior a fost treapta de salarizare, după cum s-a arătat mai sus.
În considerarea acestei reglementări, însăși Legea nr. 161/2003 rivind p. unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care - prin Titlul IIIReglementări privind funcția publică și funcționarii publici- a introdus următoare formă a art. 29:
"(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Aceeași Lege nr. 161/2003 a structurat astfel, în art. 14, funcțiile publice de execuție: "Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:
a) superior, ca nivel;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant".
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a reformulat textul art. 29 alin. 1 lit. ca"suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Or, acest supliment corespunzător treptei de salarizare nu reprezintă altceva decât diferența de salariu dintre un funcționar public aflat în aceeași categorie, având același grad și aceeași clasă, dar pe trepte diferite de salarizare, adică plusul la salariu obținut de funcționarul aflat într-o treaptă superioară de salarizare.
Această diferență, acest supliment corespunzător treptei de salarizare a fost acordat reclamanților în întreaga perioadă de referință, în considerarea reglementării exprese din diferitele acte normative care au reglementat în timp salarizarea funcționarilor publici, în suplinirea lipsei preconizatei și mult așteptatei legi unice de salarizare.
Întrucât pretențiile reclamanților vizează perioada de referință 2004 - la zi și în continuare, instanța va examina reglementările incidente în materia salarizării în această perioadă de referință.
OUG nr. 192/2002 este actul normativ care a reglementat salarizarea funcționarilor publici în anul 2004, ca prim an al perioadei de referință în prezenta cauză.
Legea nr. 188/1999 la momentul adoptării OUG nr. 192/2002 prevedea în art. 11 că "iecare clasă se împarte în trei grade. Structura ierarhică a gradelor este următoarea: gradul 3, gradul 2 și gradul 1, ca nivel ", iar potrivit art. 1 "fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
De asemenea, art. 29 alin. 1 din aceeași lege arăta, la vremea aceea, astfel:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d)suplimentul gradului".
Or, OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici prevedea în art. 5 alin. 2 și 3 următoarele:
"(2) În cadrul fiecărei categorii salariile de bază se diferențiază pe 3 clase, iar în cadrul acestora pe 3 grade, astfel încât să se asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și cu experiența acesteia în activitate.
(3) În cadrul fiecărei clase diferențierea salariilor de bază se face pe un număr de 3 grade, asigurându-se diferențierea salariilor de bază individuale atât în raport cu condițiile prevăzute de lege pentru avansarea în grad, cât și cu calitățile personale dovedite în activitate".
Din lecturarea anexelor la ordonanță se poate observa cu ușurință că suplimentul gradului 1 pentru funcția de consilier, categoria a, clasa 1 (cu salariu de bază de 8.470.000 lei) în raport de gradul inferior, adică 2, al aceleiași funcții de consilier, categoria a, clasa 1 (cu salariu de bază de 7.405.000 de lei) este de1.065.000 de lei(anexa 2 b -paratul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al casei naționale de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, al inspecției muncii, al casei naționale de asigurări de sănătate și al agenției naționale pentru ocuparea forței de muncă).
OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 prevede în art. 5 alin. 1 că "Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesc trei trepte de salarizare, potrivit anexelor nr. I - IV".
Din lecturarea anexelor se poate observa cu ușurință că, spre pildă,suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 2 pentru funcția publică de consilier, expert, inspector, consilier juridic, clasa 1, grad profesional superior (cu salariu de bază de 9.823.000 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 3, aceleiași funcții publice de consilier, expert, inspector, consilier juridic, clasa 1, grad profesional superior (cu salariu de bază de 8.536.000 de lei) este de 1.287.000 de lei (anexa 4 Bao rdonanței).
La fel, spre pildă,suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 1 pentru funcția publică de auditor, clasa 1, grad profesional principal (cu salariu de bază de 7.608.000 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 2, aceleiași funcții publice de auditor, clasa 1, grad profesional principal (cu salariu de bază de 6.746.000 de lei) este de862.000 de lei(anexa 4 Bao rdonanței).
Următoarele acte normative, recte OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006șiOG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publicipână la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, acest din urmă act normativ reglementând și în momentul de față salarizarea funcționarilor publici (doar reglementările privind creșterile salariale rezumându-se doar la anul 2007), au păstrat exact aceeași optică de abordare, aceeași politică de salarizare, menținând treapta de salarizare ca element de diferențiere între funcții publice de aceeași categorie, aceeași clasă și același grad.
Curtea va exemplifica, în reglementarea OG nr. 6/2007, după cum urmează:
Suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 2 pentru funcția publică de referent, clasa III, grad profesional asistent (cu salariu de bază la 01.01.2008 de 580 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 3, aceleiași funcții publice de referent, clasa III, grad profesional asistent (cu salariu de bază la 01.01.2008 de 561 de lei) este de19 lei(anexa 2 Bao rdonanței -Aparatul propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecției, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă).
La fel, spre pildă,suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 1 pentru funcția publică de referent de specialitate, clasa II, grad profesional superior (cu salariu de bază la 01.01.2008 de1496 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 2, aceleiași funcții publice de referent de specialitate, clasa II, grad profesional principal (cu salariu de bază la 01.01.2008 de 1214 de lei) este de282 de lei(anexa 3 Bao rdonanței -Aparatul propriu al prefecturilor, al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor sau altor organe ale administrației publice centrale de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale, al inspectoratelor teritoriale de muncă, al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului B, al Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, al Casei de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, al caselor județene de pensii și a municipiului B, al agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului B, precum și din aparatul propriu al consiliilor județene).
Cât timp singura diferență între cele două categorii de funcții din fiecare exemplu este treapta de salarizare, suplimentul de salariu menționat nu poate constitui decât acea componentă a salariului funcționarului public care se regăsește menționată în Legea nr. 188/1999 la art. 31 alin. 1 lit. d, cu titlu de suplimentul corespunzător treptei de salarizare (care va fi, în viitoarea reglementare unică de salarizare a funcționarilor publici, o componentă distinctă de salariul de bază).
Întreaga redare de mai sus a situației suplimentului treptei de salarizare în mai sus pomenitele acte normative, chiar dacă acesta nu e reglementat cu acest titlu, subliniază o dată în plus că reglementarea art. 31 este una de principiu, consacrând reperele de cuantificare a salariilor funcționarilor publici într-o viitoare lege unică a salarizării.
A admite opinia reclamanților și, implicit, acțiunea acestora, ar însemna ca instanța să creeze ea însăși și să aplice o nouă lege a salarizării, contravenind astfel principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituție.
9. Reținând considerentele redate mai sus, la punctul 3, referitor la așezarea legislativă a competențelor în litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, Curtea apreciază că aparține Tribunalului mun. B, ca instanță de contencios administrativ, competența de soluționare a cererilor reclamanților care au legate raporturile de serviciu cu pârâtele Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor I și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, astfel că - în temeiul disp. art. 158 alin. 3.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza a I-a din Legea nr. 554/2004 - va disjunge și va declina competența de soluționare în favoarea menționatei instanțe în ceea ce îi privește pe reclamanții angajați ai acestor două instituții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, G, B, -, G, G G, A, IA, G, A, A C, A, A, SCU, I, prin FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL DE DIAGNOSTIC ȘI SĂNĂTATE, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, G, MOTIU, G, prin FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL PENTRU CONTROLUL PRODUSELOR ȘI DE UZ VETERINAR, cu sediul în mun. B,-, sector 6
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, PATRU (), (), EN., G, G, ARMAS C, I, IU, A, CUD.N, (), G, G, G, A, AL., (G), G, MATURA, MIRA, A, EN., PATRU, (), () IA, EL, A, I, () IA, FILARET, ESCU, IA, prin FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, BRANCA, COPIL A, GAROAFA, G, PASATA, ESCU, A, SCU, prin FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL DE ȘI SĂNĂTATE PUBLICĂ VETERINARĂ, cu sediul în mun. B,-, sector 2.
Disjunge acțiunea formulată de reclamanții, G, I, PIF. G, BANISOR, DECEI, DUN., SCU, G A, A IA, MILITA, OG, A, A, prin FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, cu sediul în mun. B, str. Dr. nr. 63, sector 5, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR I, cu sediul în mun. B, Bd. de la B nr. 8, sector 1, și DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, cu sediul în mun. B,-, sector 3, și declină competența de soluționare a acestei acțiuni în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Definitivă. Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare în privința declinării.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 10 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
