Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2414
Ședința publică de la 23.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Radu Constantin
GREFIER -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 669/F/11.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -IA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 21.09.2009, s-au depus de către recurenta-pârâtă precizări. Mai învederează că, la data de 20.11.2009, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, constatând că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.pr.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 669F din 11.06.2009 pronuntata de Tribunalul I, in baza art. 137 pr.civ. s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Directia de munca si Protectie Sociala I, s-a admis cererea formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata Directia de Munca si Protectie Sociala I, a fost obligata parata sa emita prin Comisia de Aplicare a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990, hotarare prin care sa acorde reclamantei si drepturile stabilite pentru persoanele cu domiciliu obligatoriu, conform art. 3 alin. 1 raportat la art. 1 lit. d) si e) din actul normativ mentionat, a obligat parata la cheltuieli de judecata pentru reclamanta de 595 lei.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul retine ca din adresa nr. 76376 din 25.02.1991, eliberata de Ministerul d e Interne - Directia Secretariat si din hotararea nr. 125 din 13.09.1990 a Comisiei de Aplicare a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 rezulta ca reclamanta a avut restrictie domiciliara in comuna, sat, raion S, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955, situatie necontestata de parata.
S-a mai retinut ca parata a facut interpretare gresita a dispozitiilor art. 1 alin. 1 lit. d) si e) si art. 3 din Decretul Lege nr. 118/1990, prejudiciind reclamanta cu un drept acordat de lege.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Directia de Munca si Protectie Sociala I, criticand sentinta pentru netemeinicie si nelegalitate pentru urmatoarele motive:
Arata recurenta ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza, intrucat nu ea a emis hotararile in cauza, ci fosta Comisie de Aplicare a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990.
Instanta de fond a pronuntat o sentinta cu aplicarea gresita a legii.
Considera recurenta ca, calitatea de stramutat pentru care persoana primeste indemnizatia prevazuta de art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul Lege nr. 118/1990 include automat si pe cea de persoana cu domiciliu obligatoriu, din acest motiv pentru stramutat legea prevede o indemnizatie mai mare decat pentru persoana cu domiciliu obligatoriu.
Arata recurenta ca din sintagmele "intr-una dintre situatiile prevazute la alin. 1", "in una din situatiile prevazute la art. 1", "persoanele aflate in una din situatiile prevazute la art. 1", utilizate de Decretul Lege 118/1990 rezulta ca o persoana se poate afla numai intr-una din situatiile reglementate de art. 1 si nu in mai multe situatii.
De asemenea, s-a mai aratat ca instanta de fond a creat reclamantei o situatie mai buna decat a persoanelor prevazute la art. 1 alin. 1 lit. a) si b), acordandu-i doua indemnizatii, de numai una pentru persoanele condamnate, cu o situație de fapt mai grea, ceea ce nu este in spiritul Decretului Lege 118/1990.
S-a mai arătat ca o contestație similara a fost respinsă de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Reclamanta a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, asupra recursului de, constata ca acesta este nefondat pentru următoarele motive:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei, Curtea constata ca aceasta a preluat atributiile Comisiei de Aplicare a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990, fiind o succesoare de drept a acesteia, asa incat instanta de fond a solutionat in mod corect aceasta exceptie.
Reclamanta intimata a fost stramutata si a avut domiciliu obligatoriu pentru o perioada de 4 ani, o luna si 19 zile, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955.
Prin hotararea Comisiei de Aplicare a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 nr. 125 din 13.09.1990 rezulta ca reclamanta intimata s-a aflat in domiciliu obligatoriu, aflandu-se in situatia prevazuta de art. 1 alin. 1 lit. d) si e) din Decret, si i se cuvine acordarea indemnizatiei lunare de 821 lei.
Avand in vedere si adresa nr. 76376 din 25.02.1991, eliberata de Ministerul d e Interne - Directia Secretariat din care rezulta ca reclamanta a avut restrictie domiciliara in comuna, sat, raion S, in perioada 18.06.1951 - 27.07.1955, situatie necontestata de parata, Curtea retine ca instanta de fond a facut o corecta interpretare a dispozitiilor legale. Faptul ca o persoana se afla in situatia de stramutat nu exclude posibilitatea ca aceeasi persoana sa aiba si domiciliu obligatoriu pentru aceeasi perioada.
Nu rezulta din dispozitiile legii ca cele doua situatii recunoscute nu pot fi cumulate si acordata indemnizatia in consecinta, si unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei in sensul ca indemnizatia prevazuta pentru calitatea de stramutat include si pe cea de persoana cu domiciliu obligatoriu, nerezultand din nici o dispozitie expresa acest lucru.
Imprejurarea ca pentru diferitele situatii prevazute de art. 1 din Decretul Lege nr. 118/1990 sunt prevazute indemnizatii diferite nu conduce la ipoteza ca aceste indemnizatii sunt cuantificate in raport de situatia mai grea in care se aflau persoanele in cauza, nu s-a dovedit acest lucru.
În ceea ce privește hotărârea pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI intr-o speță similara, aceasta nu reprezintă un izvor de drept si avand in vedere ca divergentele de jurisprudenta constituie o consecinta inerenta a unui sistem juridic bazat pe jurisdictii teritoriale de fond, sustinerea urmand a fi inlaturata.
de cele aratate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 669/F/11.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -IA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.VR GREFIER
EF/2ex.
18.12.2009
Tr.
Jud.DI
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Radu Constantin
