Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 2547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2547
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, și reprezentați legal de SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, și PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI reprezentat de consilier juridic cu delegație la dosar și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 2004-2005 invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției arătând că potrivit Decretului 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției arătând că dispozițiile privind suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate pe perioada 2004-2006 prin legi succesive, fiind astfel întrerupt cursul prescripției.
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanții, prin apărător, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sporurilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate prin întâmpinare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2009, reclamanții, și PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI au chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicitând obligarea pârâtei la plata sporurilor salariale constând în suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în același procent, începând cu data de 01.01.2004 și până la data încetării activității, actualizate la zi cu indicele de inflație, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii a arătat că membrii de sindicat au fost angajați în cadrul instituției pârâte în calitate de funcționari publici, având dreptul să primească și cele două suplimente prev. de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
Nu au beneficiat de acestea întrucât acordarea lor a fost suspendată succesiv, inițial prin art.44 din OUG 92/2004 pentru anul 2005, respectiv prin art.48 din OG 2/2006 pentru drepturile salariale aferente anului 2006. Pentru anii 2007 și 2008 aceste suspendări nu au mai operat, dar cele două componente ale salariului nu au fost achitate.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, cele două sporuri nu puteau fi anulate, fiind lipsite de relevanță și deciziile Curții Constituționale de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate care au vizat art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG 2/2006, întrucât aceste decizii au efecte doar " pares".
Au fost invocate disp. art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, disp. art.1 din Protocolul 1 la CEDO, apreciindu-se că cele două suplimente constituie un drept de creanță și, prin urmare, un bun în înțelesul art.1 din Protocolul 1 la Convenție.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004 și 2005 față de disp. art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 care prevăd un termen de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că nu este reglementată modalitatea de acordare a celor două suplimente, nefiind nici prevăzute în buget sume pentru acordarea lor.
Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004 și 2005 și urmează să o respingă întrucât actele normative care au suspendat aplicarea prevederilor legale ce reglementează cele două suplimente au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, constată că acțiunea este neîntemeiată, reclamanții nefiind îndreptățiți să obțină plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, pentru a fi posibilă acordarea acestora, este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) acestora, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, atribuții ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a celor două suplimente, este vorba despre un drept virtual, iar acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Totodată, se constată că prin admiterea unor asemenea acțiuni în situația în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, se ajunge la pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Curtea are în vedere și faptul că în ședința plenului judecătorilor Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 06.04.2009 a fost adoptată soluția de principiu pentru unificarea practicii conform căreia este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prev. de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
Față de aceste considerente, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004 și 2005.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, și reprezentați de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, cu sediul în B Str. - - nr.36 -38,.4,.cam.156, sector 1, și cu domiciliul ales în-, sector 1 în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în B- -22, sector 4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./6 ex.
25.06.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
