Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 2592/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2592
Ședința publică de la 07.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Horațiu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant -, împotriva sentinței civile nr.298/17.03.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimații-pârâți COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR-PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2.pr.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași -Secția Civilă sub nr- (3921/C/2007), reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții COMUNA, prin PRIMAR; CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI JUDEȚUL C, PRIMARUL COMUNEI și COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR de pe lângă com. obligarea pârâților la plata indemnizației prevăzute de art.117 din Legea nr.18/1991 în cuantum de 2.165 lei pentru perioada 24.09.2004-17.08.2005.
Prin sentința civilă nr.2756/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Călărași -Secția Civilă a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară, reținându-se că, față de dispozițiile art.248 alin.3 din Codul Muncii, nu suntem în prezența unui conflict de muncă, ci a unei acțiuni în pretenții.
Prin sentința civilă nr.412/06.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Lehliu Gară a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, suspendându-se judecata cauzei și fiind înaintat dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI în vederea soluționării.
Prin sentința civilă nr.22/01.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția Civilă și Pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, reținându-se că, față de dispozițiile Legii nr.188/1999, reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul unei autorități publice locale.
Prin sentința civilă nr.298/17.03.2009 a Tribunalului Călărași -Secția Civilă pronunțată în dosarul nr. nr- a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, Astfel cum însuși reclamantul susține în cuprinsul acțiunii pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei de fond funciar, trebuia să beneficieze de indemnizația prevăzută la art. 117 din ea 18/1991 republicată (art.94 din forma inițială a Legii nr. 18/1991, al cărui cuantum a fost stabilit inițial prin Regulamentul de aplicare al acestei legi, aprobat prin HG 131/1991, fără ca ulterior, noile regulamente de aplicare a Legii 18/1991, aprobate prin HG nr. 1172/2001 și HG 890/2005, să mai facă referire la cuantumul acestei indemnizații. Relevanță în cauză nu are însă cuantumul indemnizatiei, ci activitatea desfășurată de reclamant în cadrul comisiei de fond funciar, întrucât respectiva indemnizație nu poate reprezenta decât c/val muncii prestate de acesta, in calitate membru al de comisiei de fond funciar.
În speță, din adresa nr. 323/05.03.2009 rezultă că în perioada 24.09.2004-17.08.2005 comisia în care a fost desemnat reclamantul nu s-a întrunit niciodată și deci reclamantul nu a participat la nicio ședință, considerent pentru care nu este îndreptățit să solicite plata indemnizației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1. In mod nelegal si netemeinic instanta apreciaza ca relevanta in cauza are ativitatea desfasurata exclusiv in cadrul comisiei, în cadrul acestui proces instanta nu putea analiza activitatea desfasurata in cadrul comisiei, facând dovada ca a fost membru al comisiei si a indicat temeiul legal in baza caruia trebuia sa primească o indemnizatie pe baza acestor date instanta trebuind sa se pronunțe, solutia data de instanta apărând ca o sanctiune, iar competenta de a se pronunța asupra sancțiunii apartinând institutiei publice.
2. În raport de prevederile Legii nr. 18/1991 și HG nr.180/2000 participarea la sedintele comisiilor locale nu este obligatorie Comisia putand functiona legal în prezenta majoritatii membrilor, iar activitatea in cadrul comisiei de foond funciar nu se rezuma la sedințele comisiei locale de fond funciar, aceasta fiind mult mai complexă, Comisiile în cauză având o serie de litigii, întrucât au calitate procesuală pasivă, iar pentru realizarea atribuțiilor sunt necesare și alte activități care nu se desfășoară în cadrul comisiei.
În colaborarea sa cu această comisie s-a axat pe consultații juridice pe care le oferea telefonic comisiei ținând legătura în special cu secretarul comisiei, participarea în cadrul ședințelor comisiei județene unde se realizau și validau sau invalidau actele mai vechi sau mai noi ale comisiilor locale, prin participarea la procesele ce aveau loc.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 din Legea nr. 18/1991 republicată, pe perioada cât funcționează comisiile comunale, orășenești și municipale, precum și comisiile de lichidare, membrii acestora, încadrați cu contract individual de muncă, se consideră delegați, iar ceilalți membri ai comisiilor primesc o indemnizație ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.
Din analiza acestui text și prin raportare la cazul în speță, se reține, pe de o parte, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, că, cuantum indemnizației a fost stabilit inițial prin Regulamentul de aplicare al acestei legi, aprobat prin HG 131/1991, fără ca ulterior, noile regulamente de aplicare a Legii 18/1991, aprobate prin HG nr. 1172/2001 și HG 890/2005, să mai facă referire la cuantumul acestei indemnizații.
Din acest punct de vedere, se reține că legiuitorul nici nu a determinat conținutul acestui drept, reglementându-se un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Mai mult reclamantul a calculat în cererea de chemare în judecată suma solicitată, raportând salariul minim pe economie din 1991, respectiv 2004-2005 pentru a determina echivalentul sumei de 2000 lei din 1991, însă neexistând nici un criteriu legal de stabilire a indemnizației, instanța este in imposibilitate de a stabili cuantumul acesteia.
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul Muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanță cert, lichid si exigibil în condițiile în care întinderea creanței nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constituționale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Pe de altă parte, reclamantul a avut calitatea de funcționar public, funcționând în calitate de consilier juridic în cadrul Prefecturii Județului C, în perioada solicitată, având raporturi juridice de serviciu cu această autoritate, însă față de prevederile art. 117 din Legea nr. 18/1991 republicată, chiar dacă legea se referă la membrii încadrați cu contract individual de muncă, totuși, acest principiu trebuie să aibă în vedere și funcționarii publici, respectiv consilierii juridici, care sunt remunerați de către autoritate pentru această activitate și sunt considerați delegați în cadrul Comisiilor de fond funciar.
Și aceasta pentru că la momentul intrării în vigoare a art. 117 din Legea nr. 18/1991 republicată, consilierii juridici din cadrul nu erau funcționari publici, ci erau încadrați cu contract individual de muncă.
În ipoteza în care reclamantul nu ar fi considerat delegat, simpla calitate de membru nu conduce automat la concluzia că reclamantul trebuia să primească o indemnizație, instanța de fond reținând în mod corect că respectiva indemnizație nu poate reprezenta decât c/val muncii prestate de acesta, in calitate membru al de comisiei de fond funciar, iar din adresa nr. 323/05.03.2009 rezultă că în perioada 24.09.2004-17.08.2005 comisia în care a fost desemnat reclamantul nu s-a întrunit niciodată și deci reclamantul nu a participat la nicio ședință.
Nu se poate susține că, soluția data de instanță apare ca o sancțiune, instanța apreciind că reclamantul nu beneficiază de indemnizația în cauză, fără a fi considerat că aceasta reprezintă o sancțiune.
Prin urmare, este fără relevanță că reclamantul a dat consultații juridice telefonic comisiei ținând legătura în special cu secretarul comisiei și a participarea la procesele ce aveau loc, pe de o parte, pentru că a desfășurat aceste activități în calitate de consilier juridic și în virtutea competențelor sale și a realizării atribuțiilor de serviciu, iar pe de altă parte, pentru că nu se poate cuantifica o asemenea activitate.
Față de aceste considerente Curtea, văzând dispozițiile art. 312.pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant - împotriva entinței civile nr.298/17.03.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimații-pârâți COMUNA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR-PRIMĂRIA COMUNEI, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 07.12.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED.HP/HP/2 ex -
Judecător fond/
+-
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Horațiu
