Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 29/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 29/CA/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 27.01.2010, care face parte integrantă din prezenta sentință.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 modificarea Hotărârii nr. 2300/2009 emisă de parata și acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999.
In motivarea acțiunii se arata ca reclamantul împreună cu părinții săi s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice din satul, comuna în localitatea -, comuna, ambele localități fiind în județul Reclamantul arată că satul în care locuia era ocupat de armata maghiară, astfel că erau persecutați și au fost nevoiți să se refugieze într-o altă localitate. În dovedirea refugiului, reclamantul arata ca exista declarațiile autentificate ale martorilor și, ambii refugiați în aceeași perioadă și cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de 189/2009.Reclamantul mai arată că Primarul comunei a eliberat adeverința nr. 3476/28 07 2009 care atesta ca în perioada 1940-1944 satul a fost localitate de frontiera, iar din cauza persecuțiilor etnice, localnicii au fost nevoiți să se retragă în alte localități.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 105/1999, 189/2000, 554/2004.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu a făcut dovada refugiului, deoarece localitățile menționate în cerere se aflau pe teritoriul României.
Instanța, analizând acțiunea reclamantului față de actele depuse în probațiune și normele legale aplicabile constata următoarele:
Reclamantul a depus cererea înregistrată sub nr.13566/21 10 2009 prin care solicită recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999.
Prin Hotărârea nr. 2300/2009 a fost respinsă cererea reclamantului cu motivarea ca nu face dovada refugiului.
Potrivit OG nr. 105 din 30 august 1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate in România cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean R, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
c) a fost refugiata, expulzata sau strămutată în alta localitate art. 1 lit. c.
De aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state, ale căror cereri anterioare au fost soluționate prin hotărâri de respingere ale comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) și alin. (1^1).
situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege art. 6 indice 1 din Ordonanță.
În adeverința nr. 3476/2009 eliberata de Primarul comunei la solicitarea reclamantului, se arata ca în perioada 1940-1944 localitatea a fost localitate la frontiera dintre România și austro-ungar, iar locuitorii din satele respective au fost nevoiți să se retragă în munți sau în alte localități la rude.
În cauză au fost depuse declarațiile autentice extrajudiciare ale martorilor și, care atestă împrejurarea că reclamantul împreună cu părinții săi, datorită persecuțiilor etnice a fost nevoit să se refugieze din luna iunie 1943 pana în octombrie 1944 din satul, comuna în localitatea -, comuna, ambele localități fiind pe teritoriul României.
Instanța a manifestat rol activ în sensul art. 129 din Codul d e procedura civilă pentru dezlegarea temeinică și legală a cauzei deduse judecății, astfel că a pus în vedere reclamantului că este necesară audierea martorilor în instanță, pentru administrarea nemijlocită a probelor în dosar, potrivit art. 167, 169 din Codul d e procedură civilă, pentru a dovedi că sunt îndeplinite cerințele art.1 din Ordonanță. Reclamantul a arătat că nu este de acord cu administrarea probei de instanță.
Adeverința eliberată de Primarul comunei și declarațiile extrajudiciare ale martorilor nu sunt probe suficiente pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor cerute de OG nr. 105/1999, în condițiile în care aceste probe nu au fost administrate nemijlocit de instanța de fond, iar reclamantul nu a propus probe în dovedirea acțiunii sale.
În consecință, acțiunea reclamantului pentru anularea Hotărârii emisa de parata este nefondata si urmează a fi respinsă, deoarece nu s-a dovedit persecuția etnică și refugiul.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
4 ex./02.03.2010
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș
