Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 295/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 295
Ședința publică de la 19.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Patraș Bianca Laura
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care învederează că pârâta a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare, precum și o cerere prin care precizează că sediul actual al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici este în B,-, sector 5.
Curtea ia act de precizarea pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici în sensul că și-a schimbat sediul și toate actele de procedură să fie comunicate la sediul din B,-, sector 5.
Constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.08.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta AGENTIA Nationala a Functionarilor Publici, solicitând obligarea pârâtului la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare,pentru perioada 21.04.2003-01.05.2009.
În motivarea hotărârii reclamantul arătat că are calitatea de funcționar publici în cadrul pârâtei, având dreptul la cele două suplimente potrivit art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
În perioada 2004 - 2005 potrivit art.44 din OUG 92/2004 a fost suspendată aplicarea acestor dispoziții,suspendare menținută prin art.48, din OUG 2/2006, aceasta putând fi asimilată abuzului de drept.
Reclamantul a apreciat că suspendarea încalcă art.53 din Constituția României și Protocolul 1 la CEDO si,cu toate acestea,pârâta refuză în mod nejustificat plata sporurilor.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, având în vedere faptul că legislația în vigoare cu privire la funcționarii publici, nu reglementează nivelul cuantumului drepturilor solicitate.
În ipoteza acordării acestui drept care prin voința legiuitorului a fost suspendat ar însemna ca puterea judecătorească să se substituie puterii legislative, încălcându-se principiul separației puterilor în stat.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Art.29 din Legea nr.188/1999 devenit art.31 după republicare, la alin.1 lit.c și d,prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul gradului.
În perioada 2004 - 2006, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată prin OUG 92/2004,aprobată cu modificări și completări prin Legea 76/2005 și prin OG 2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 417/2006.
Pentru a fi posibilă calcularea celor două suplimente a căror acordare o solicită reclamantul, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea dispozițiilor legale sus menționate.
Se constată că până în prezent nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente, iar acordarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
Acordând aceste drepturi pe cale judecătorească, in lipsa unei reglementari legale prin care acestea să fie definite, ar însemna ca instanța judecătorească să-și aroge drepturi de legiferare, încălcând astfel principiul separațiilor puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României cat și prevederile art. 61 alin. 1 in conformitate cu care cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Curtea, raportându-se și la practica CEDO, apreciază ca in cauză nu se poate invoca nici încălcarea art.l din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale deoarece suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu constituie un bun in înțelesul art. 1 din acest Protocol, întrucât pentru cele arătate mai sus, aceste pretenții nu au caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În practica CEDO, o creanța invocata pentru a avea valoarea unui bun in sensul art. 1 din Protocol, trebuie sa fie suficient stabilită pentru a apărea ca exigibile.
Or, atât timp cat aceasta creanța nu poate fi determinată, în lipsa unor dispoziții legale, ea nu respectă condițiile de a fi considerată bun în sensul art. 1 din Protocol.
De retinut că prin decizia nr.20/21.09.2009 pronuntata de Sectiile Unite al Înaltei Curti de Casatie si Justitie,pronuntata în recursul în interesul legii,s-a statuat că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse,Curtea va respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-,.2..2,.15, sector 1, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în-, sector 5,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Președinte:Patraș Bianca LauraJudecători:Patraș Bianca Laura
