Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 301/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 301
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentele - pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I împotriva sentinței civile nr. 1122 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimatei - reclamante.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea luând act de cererea de soluționare a recursului in lipsă, constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că, prin sentința civilă nr.1122/12.10.2009, Tribunalul Ialomițaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și excepția tardivității cererii de chemare în judecată, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I, a obligat pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I să emită o hotărâre prin care să se stabilească reclamantei și drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.d rap. La art.3 alin.2 din Decretul-Lege nr.118/1990, a obligat pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I la plata drepturilor astfel stabilite începând cu 01.07.2009, actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în perioada în care reclamanta a fost strămutată a avut și o restricție domiciliară, iar în condițiile în care strămutarea și domiciliul forțat sunt prevăzute în mod distinct în textul Decretului-Lege nr.118/1999 și nu se face mențiunea că situațiile de la lit.d și e ale art.1 alin.1 din acest act normativ se exclud reciproc, reiese că reclamanta este îndreptățită la ambele tipuri de drepturi bănești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentele pârâte criticând-o pentru nelegalitate și arătând că Decretul-Lege nr.118/1990 nu reglementează acordarea a două indemnizații pentru aceeași perioadă de persecuție pe motive politice, această concluzie rezultând și din interpretarea literală a dispozițiilor art.1 alin.1, o persoană putându-se afla numai într-una din situațiile reglementate de acest text de lege și nu în mai multe.
Se arată, de asemenea, că pentru situația strămutării se prevede o indemnizație mai mare decât cea pentru domiciliul obligatoriu, tocmai pentru că include și măsura domiciliului obligatoriu, textul legii neprevăzând în mod expres că se acordă două indemnizații.
În măsura în care s-ar accepta o asemenea interpretare și s-ar acorda două indemnizații s-ar crea pentru aceste categorii de persoane o situație mai favorabilă decât cea a persoanelor care au fost deținute în mod abuziv, pentru care se achită o singură indemnizație, dar al căror regim a fost în mod evident mai restrictiv.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304, 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate, și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din decretul-lege nr.118/1990, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 06.03.1945, pe motive politice:
d) a avut stabilit domiciliul obligatoriu
e) a fost strămutată în altă localitate
Dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din același act normativ prevăd că persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art.1 alin.1 lit.a, b, e și alin.2 au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu pensionate. Persoanele care s-au aflat în una din situațiile prevăzute la art.1 alin.1 lit.c și d au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalul de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod eronat că pentru persoanele strămutate care au avut și restricții imobiliare se impune și plata indemnizației prevăzute pentru domiciliul forțat pe considerentul că cele două situații sunt prevăzute în mod distinct de lege și nu se prevede că s-ar exclude.
reprezintă o măsură care presupune în mod necesar și concret și restricții imobiliare, în sensul că nu se poate aprecia că se transpune doar în mutarea unei persoane dintr-o regiune în alta, ci și obligarea acesteia să rămână în locul în care a fost strămutată. Restricțiile imobiliare sunt cele care conferă strămutării forța și eficiența ce justifică plata unei indemnizații cu care în reglementarea actuală este chiar mai mare decât cea prevăzută pentru domiciliul obligatoriu.
Într-o altă interpretare, în situația în care s-ar aprecia ca restricțiile imobiliare sunt independente de măsura strămutării, aceasta din urmă ar deveni o măsură ce se consumă instantaneu prin mutarea persoanei la noul domiciliu și nu s-ar justifica plata unei indemnizații pentru fiecare an de strămutare.
Prin natura ei, strămutarea transpunere doar prin restricții imobiliare și durează atâta vreme cât durează aceste restricții, încetând la momentul ridicării acestor limitări chiar dacă persoana în cauză continuă să locuiască în regiunea în care a fost strămutată.
Prin plata a două indemnizații pentru persoanele strămutate în considerarea faptului că acestea au avut și restricții imobiliare, se conturează situația în care acestea să fie despăgubite cu indemnizație totală mai mare decât persoanele condamnate sau private de libertate în mod abuziv, nefiind însă de conceput că aceasta a fost intenția legiuitorului, respectiv să despăgubească într-un cuantum mai mic persoanele care au avut de suportat pe considerente politice consecințe mult mai grave, respectiv, privarea lor de libertate.
Curtea va înlătura și argumentul primei instanțe referitor la faptul că se impune acordare a două indemnizații întrucât strămutarea și domiciliul forțat sunt prevăzute distinct în textul legii întrucât strămutarea este o măsură ce presupune în mod necesar restricții imobiliare.
În considerarea celor reținute anterior, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarat de recurentele - pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 1122 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Modifică în parte sentința în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
S - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./12.03.2010
I -
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
