Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 3039/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 3039
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței nr.300 din data de 09.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Intimatul reclamant depune practică judiciară.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Intimatul reclamant solicita respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
La data de 22.09.2008 reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 39 din 28.08.2008 emisă de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Sociala
În motivare, a arătat că prin decizia contestată s-a constatat că a fost persecutat politic, calitate ce i s-a acordat prin decizia nr. 1642/10.07.2008 a Ministerului Justiției Comisia de Constatare a Calității de Luptător în Rezistența și i s-au atribuit numai drepturile prevăzute de art. 3 corelativ art. 1 din același decret-lege, deoarece nu ar fi dovedit cu acte oficiale că a suferit vreo persecuție politică.
În petiția adresată pârâtei intimate reclamantul a solicitat să- fie acordate și aceste ultime drepturi, deoarece în perioada 21.06.1951 - 05.10.1955 unitatea, entitatea sa familială a fost sfărâmată; membrii familiei sale au fost deportați în; relațiile sale familiale distruse; locuința confiscată și sigilată ca și bunurile sale proprii și personale aflate in aceasta; rămas pe drumuri în localitatea de domiciliu O, cu hainele ce le avea pe el. I s-a interzis orice acces în locuința confiscată din O,-. și anihilată orice posibilitate de a locui în această localitate. de-a rândul a rămas fără un domiciliu stabil și a locuit temporar, ca tolerat, la singura rudă rămasă în, în localitatea Oțelu, la sora mamei sale și temporar la C, unde încerca să-și continue studiile dar unde era exclus din toate comunitățile studențești, cămine, cantine, convocări militare studențești, exmatriculat, dimpotrivă la pensiunea administrativă a fost încorporat în detașament de muncă, deși era scutit. persecuțiilor politice era permanentă și violentă, și viza toate compartimentele vieții sale.
In aceste situații, a fost alungat din orașul său, O și obligat să se strămute în alte localități, ca în final să părăsească și să vină în 13 decembrie 1953 în Oltenia, ca apoi la 05.10.1955, persecuțiile politice ale deportaților în să se atenueze, familia sa a venit la el în C, și reunificarea familiei sale s-a făcut din acel moment, a avut locuința împreună în C,-.
Aceeași hotărâre contestată nu constată că situațiile invocate care au marcat cursul vieții mele nu s-ar încadra în disp. art. 1 raportate la art. 3 din Decretul Lege nr. 118/1990, dar reține că nu le-a dovedit cu acte oficiale.
Motivarea deciziei, ca și soluția, este în același timp contradictorie, persecuția politică fiind constatată, dar este profund nelegală, persecuția politică a fost insidioasă și violentă și nu aparent înscrisă în documente oficiale, tocmai de aceea disp. art. 8 din Decretul Lege nr. 118/1990 a prevăzut că dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se poate face prin orice mijloc.
A depus la dosar Decizia nr.39/2008, extras din volumul " în ".
La data de 27.11.2008, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală și pe fond menținerea ca legală și temeinică a deciziei numărul 39/28.08.2008 privind acordarea drepturilor prevăzute de nr. 118/1990
În motivare a arătat că petentul nu poate face dovada cu acte oficiale eliberate de organe competente ca, suferit o persecuție politica in perioada 21.06.1951 - 05.10.1955, conform prevederilor art. 1 si 2 din L nr. 118/1990R, deci nu poate beneficia de indemnizație, ci numai de prevederile art. 6 din nr. 118/1990R.
În susținerea întâmpinării a fost depus la dosar copie dosarului care a stat la baza emiterii deciziei nr.39 din 28.08.2008.
Prin sentinta nr. 300 din 09.02.2009, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială si a modificat decizia nr. 39 din 28.08.2008 emisă de D, în sensul acordarii reclamantului și a drepturilor prevăzute de art.1 și 3 din 118/1990.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, prin decizia nr.39/28.08.2008 reclamantului i-a fost admisa cererea privind acordarea calității de luptător in rezistenta anticomunista, stabilindu-se ca beneficiază doar de drepturile prevăzute de art.6 alin.2,3 si art.7 din D-L 118/1990
Prin decizia nr.1642/10.07.2008 emisa de Ministerul Justitiei i-a fost recunoscuta reclamantului calitatea de luptător in rezistenta anticomunista, urmând ca acesta sa beneficieze de toate drepturile prevăzute de lege.
S-au avut in vedere dispozițiile art.6 raportat la art.1 coroborat cu art.3 lit.f din OUG 214/1999.
Conform textelor de lege mai sus enunțate, se statuează că se recunoaște calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor care au fost supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 06.03.1945-14.12.1989, prin măsuri administrative abuzive înțelegându-se orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, în baza cărora s-a dispus, în cazul reclamantului, exmatricularea din școli, licee sau facultăți.
Conform art.7 lit.b din același act normativ, persoanele care au calitatea de luptător de rezistență anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul Lege 118/1990.
Rezultă deci că legiuitorul a acordat persoanelor prevăzute în OUG 214/1999 drepturile ce fac obiectul Decretului Lege 118/1990, astfel încât apare ca nelegală decizia contestată, în sensul acordării reclamantului, odată recunoscută calitatea de luptător de rezistență anticomunistă doar a drepturilor prevăzute de art. 6 alin.1, 2 art.7 din Decretul Lege 118/1990 privându-l de drepturile prevăzute de art.1 și 3 din același act normativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a admis acțiunea, a modificat decizia contestată în sensul că se vor acorda reclamantului și drepturile prevăzute de art.1 și 3 din 118/1990.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Directia de munca si Protectie Sociala D, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Dezvoltand in fapt motivele de recurs, parata a sustinut ca reclamantul nu a invocat si nici nu a dovedit in cauza faptul ca s-a aflat in una din situatiile stabilite in mod limitativ de art. 1 din DL nr. 118/1990 rep. solicitand doar acordarea drepturilor in considerarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista.
Aceste drepturi, insa, sunt conferite cu luarea in considerare a situatiei deosebite in care s-au aflat persoanele prevazute de lege, respectiv persecutii din motive politice.
Pe de alta parte, DL nr. 118/1990 rep. nu contine dispozitii exprese privitoare la aplicarea drepturilor prevazute de OUG nr. 214/1999.
A mai aratat recurenta ca, in vederea rezolvarii corecte a cererilor aflate in aceasta situatie, a solicitat Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale precizari in acest sens, indicatiile fiind in sensul ca, in situatia in care persoanele care au dobandit calitatea de luptator in rezistenta anticomunista si nu fac dovada cu acte oficiale ca au suferit o persecutie politica in sensul reglementat de art. 1 si art. 4 din DL nr. 118/1990 rep. deciziile care se vor emite sa fie doar de acordare a facilitatilor prevazute de art. 6 din DL nr. 118/1990 rep.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei tribunalului in sensul respingerii cererii reclamantului si mentinerii deciziei nr. 39/28.08.2008 emisa de Comisia de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 rep.
Prin intampinarea formulata la data de 11.06.2009, intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor expuse in motivarea caii de atac, a actelor dosarului si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, in speta fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de reclamantul impotriva deciziei nr. 39 din 28.08.2008, prin care recurenta parata Directia de Munca si Protectie Sociala Daa cordat reclamantului doar drepturile prevazute de art. 6 alin.1 si 2 si art. 7 din DL nr. 118/1990 rep. mai putin cele prevazute de art. 1 si 3 din acelasi act normativ.
Reclamantul si-a intemeiat cererea adresata Comisiei de aplicare a Decretului Lege nr. 118/1990 rep. pe decizia nr. 1642 /10.07.2008 emisa de Ministerul Justitiei, prin care i-a fost recunoscuta calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, in temeiul OUG nr. 214/1999.
Este real ca, potrivit art. 7 din OUG nr. 214/1999, persoanele care au calitatea de luptator în rezistența anticomunistă beneficiaza, printre altele, de drepturile prevazute de DL nr. 118/1990, insa este vorba doar de facilitatile si prestatiile prevazute de art. 6 si 7 din acest act normativ intrucat exmatricularea din scoli, licee si facultati, incetarea contractului de munca, retrogradarea reprezinta situatii specifice numai OUG nr. 214/1999, care nu au corespondent in DL nr. 118/1990.
Dreptul la indemnizatie constituie o masura reparatorie recunoscuta beneficiarilor celor doua acte normative doar daca s-au aflat in situatii identice, respectiv detentie, arest preventiv, retinere in baza unor masuri administrative pentru efectuarea de cercetari, internare in spitale de psihiatrie, stramutare, domiciliul obligatatoriu, or, reclamantul nu s-a aflat in niciuna din aceste situatii.
Pentru considerentele expuse, Curtea constata ca in speta este incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, astfel ca, in temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, va admite recursul, va modifica sentinta recurata in sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta D împotriva sentinței nr.300 din data de 09.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj, in contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifica sentinta in sensul ca respinge actiunea.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
Ex.2/13.07.2009
Jud.fondC.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Doina Ungureanu
