Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 306/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 306
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant C împotriva sentinței civile nr. 1079 din data de 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatii - pârâti MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul - reclamant C, personal, lipsind intimatii - pârâti MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se depun la dosar concluzii scrise din partea recurentului - reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurentul reclamant C solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei in vederea soluționării acțiunii către instanța de drept comun.
In acest sens, arată că hotărârea instanței de fond s-a data cu încălcarea competenței materiale, fără a se reține dispozițiile instanței de control judiciar in primul ciclu procesual.
Totodată, mai arată că nu au fost avute in vedere precizările făcute in fața instanței de fond cu privire la obiectul acțiunii, respectiv constatarea discriminării, și nu o acțiune in contencios administrativ.
Mai arată recurentul - reclamant că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.1079 din 02.06.2009, Tribunalul Teleormana respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată pârâții solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a încălcat drepturile sale personale nepatrimoniale, prin aplicarea unor legi profund discriminatorii și neconstituționale, respectiv, Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat, obligarea pârâtului Ministerul d e Interne la încetarea aplicării dispozițiilor legii discriminatorii, evaluarea unei baze de calcul corespunzătoare în raport cu principiile Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și obligarea la plata despăgubirilor morale și materiale cauzate, în cuantum de 150.000 RON.
S-a arătat că la 30.06.2001 reclamantul a încetat raporturile de muncă cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, dosarul său de pensionare fiind înregistrat sub nr.-/2001 stabilindu-se pensia de serviciu anticipat, o vechime totală de 37 de ani din care 23 de ani ca militar, potrivit datelor înscrise în fișa de pensie.
Reclamantul susține că Legea 164/2001, privind pensiile militare de stat este o lege discriminatorie, întrucât nu asigură respectarea principiilor de bază prevăzute de legea de bază nr.19/2000, întrucât solda lunară brută din ultima lună de activitate nu respectă principiile egalității și contributivității.
Prin sentința civilă nr. 1868 din 8.04.2008, Tribunalul Teleorman a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în raport de conținutul deciziei 1077/2007 al Curții Constituționale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.21 alin.1 din legea 164/2001.
Prin Decizia civilă nr.45 din 8.01.2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de reclamantul C, a casat sentința civilă nr.1868 din 8.04.2008 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca prima instanță să stabilească obiectul acțiunii și a temeiului juridic, respectiv constatarea de către instanța discriminării, sau a actului administrativ de aplicare în concret a acesteia, respectiv decizia de pensionare.
În fond după casare, prin sentința civilă recurată în prezenta cauză, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că nu se poate stabili o discriminare în situația reclamantului, față de persoanele care se află în aceeași situație juridică și care ar trebui să beneficieze de tratament juridic identic, în condițiile în care principiul egalității nu înseamnă uniformitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, în condițiile în care a arătat că obiectul acțiunii nu îl constituie atacarea deciziei de pensionare, ci discriminarea și acordarea de despăgubiri.
Se susține, de asemenea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii se rezumă la teorii și principii ale discriminării, dar fără legătură concretă cu discriminarea produsă asupra reclamantului.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 și pct.7 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Curtea reține că în cauză, prin decizia civilă nr.45 din 8.01.2009, în temeiul acestor dispoziții legale s-a impus tribunalului stabilirea cadrului procesual și a competenței de soluționare a cauzei, în raport de precizările ce urmează a fi solicitate reclamantului prin precizarea obiectului acțiunii și a temeiului juridic.
La termenul de judecată de la 7.04.2009 reclamantul a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie stabilirea caracterului discriminatoriu al dispozițiilor art.21 alin.1 și 2 din legea 164/2001, și acordarea de despăgubiri ca urmare a constatării existenței acestei discriminări.
Potrivit dispozițiilor art.27 din OG 137/2000, competența de soluționare a cererilor pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, aparține instanței de drept comun, judecându-se cu citare obligatorie CNCD.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat de către reclamant și de dispozițiile legale anterior menționate, Curtea reține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la competență, urmând ca în temeiul dispozițiilor art.312, alin.6 Cod procedură civilă să admită recursul, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare instanței competente, respectiv Judecătoriei Sector 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite declarat de recurentul - reclamant C împotriva sentinței civile nr. 1079 din data de 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, in dosarul nr.-, in contradictoriu cu intimatii - pârâti MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sector 1
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR S
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
4.03.2010
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
