Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 3258/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER: - -
Ședința publică din data de 14.10.2009
Sentința civilă nr. 3258
Pe rol se află spre soluționarecererea formulată de către reclamanta cu domiciliul în S,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtaAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,cu sediul în mun. B, Calea nr. 202, Sector 1, având ca obiect -obligare la plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 14.10.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2009, sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtaAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâta la plata sumei de 174.102,71 lei, reprezentând restul de plată la care avea dreptul cu titlu de compensații bănești în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, precum și a dobânzii legale aferente debitului de la data introducerii cererii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a depus toate documentele solicitate conform Hotărârilor nr. 26/2006, 46/2006 și 77/2006 ale Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 I, în baza cărora i-a fost plătită suma totală de 163.179,56 lei, după cum urmează: în baza Hotărârii nr. 26/2006 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Iap rimit suma de 49.102,20 lei, rămânând de achitat suma de 32.734,80 lei; în baza Hotărârii nr. 46/2006 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Iap rimit suma de 78.379,60 lei, rămânând de achitat suma de 117.569,40 lei; în baza Hotărârii nr. 77/2006 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Iap rimit suma de 35.697,76 lei, rămânând de achitat suma de 23.798,51lei. Menționează că plățile i-au fost făcute în conturile deschise la Post și CEC Bank, în datele de 23.11.2006 și 22.12.2006, conturile fiind valabile și funcționale pentru decontare. Deși a făcut multiple demersuri (constând în audiențe, convorbiri telefonice și chiar petiții scrise), diferențele nu i-au fost achitate în termenul legal stabilit prin HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Deși a formulat plângere prealabilă, comunicată pârâtei la data de 14.11.2008, aceasta nu i-a răspuns nici până în prezent.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 6 dinLegea nr. 290 din 27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 15 lit. p) dinLegea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, respectiv dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, în esență întrucât după efectuarea plății primelor tranșe din cele trei hotărâri, în exercitarea atribuțiilor de verificare a respectării dispozițiilor legale, Serviciul de Aplicare al Legii 290/2003 din cadrul a constatat că Hotărârea nr. 26/2006 a fost emisă fără a fi respectate prevederile Legii 290/2003, întrucât autorii Si nu au calitatea de refugiat iar la momentul refugiului părinților reclamantei bunurile autorilor nu au trecut în proprietatea părinților săi. De asemenea, pârâta arată că în ceea ce privește plata celei de-a doua tranșe din suma stabilită prin Hotărârile nr. 46 și 77/2006, art. 18 alin. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prevede "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene - se achită în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.", iar eșalonarea plății pe parcursul a 2 ani consecutivi e aplicabilă doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza Legii nr. 290/2003. Arată că nu și-a manifestat refuzul nejustificat de a soluționa cererea de plată a tranșei a doua, întrucât nu au fost alocate suficiente fonduri.
La dosar au fost depuse înscrisuri de către reclamantă și întreaga documentație întocmită în dosarul de despăgubiri constituit reclamantei de către autoritatea pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului,în raport de dispozițiile legale aplicabile,Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamanta este beneficiara Legii nr. 290/2003, conform Hotărârilor nr. 26/2006, 46/2006 și 77/2006 ale Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 I, în baza cărora i-a fost plătită suma totală de 163.179,56 lei, după cum urmează: în baza Hotărârii nr. 26/2006 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Iap rimit suma de 49.102,20 lei, rămânând de achitat suma de 32.734,80 lei; în baza Hotărârii nr. 46/2006 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Iap rimit suma de 78.379,60 lei, rămânând de achitat suma de 117.569,40 lei; în baza Hotărârii nr. 77/2006 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Iap rimit suma de 35.697,76 lei, rămânând de achitat suma de 23.798,51lei, aspect necontestat de către pârâtă.
Deși plata primelor tranșe s-a făcut la datele de 23.11.2006 și 22.12.2006, pentru diferențele rămase de achitat nu s-a efectuat plata nici până la data pronunțării acestei sentințe, aspect de asemenea necontestat.
În drept,potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate ale acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, plata lor putându-se face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești. Dispozițiile legale sunt imperative, prevăd plata în termen de un an, maximum doi ani, referirea la disponibilitățile bănești fiind în mod evident la situația ca, în lipsa disponibilităților bănești suficiente, plata sa se facă nu într-un an, ci în maxim 2 ani.
HG nr. 120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prevede procedura de plata a despăgubirilor. Conform art. 18, solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către - Serviciul pentru aplica Legii nr. 290/2003, cererea fiind însoțită de hotărârea comisiei, o copie de pe actul identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă, procedură urmată întocmai reclamantă.
În continuare, alin. (5) al art. 18 prevede că aceste compensații bănești se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul urmă dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Astfel, reclamanta se încadrează în ipotezele de la lit. b) și c), despăgubirile sale depășind fie suma de 50.000 lei (Hotărârea nr. 26/2006 și Hotărârea nr. 77/2006), fie de 100.000 lei (Hotărârea nr. 46/2006), prin urmare era îndreptățită ca în termen de 1 an de la comunicarea hotărârilor comisiei județene să primească tranșa de 40% din sumele stabilite prin primele hotărâri, respectiv 60% din suma din cea de-a treia, plată care a fost efectuată, urmând ca în cel de-al doilea an, să primească tranșa de 60% din sumele stabilite prin primele hotărâri, respectiv 60% din suma din cea de-a treia.
Deși din nou se face referire la limita sumelor aprobate anual de la bugetul de stat, este evident că aceasta nu semnifică nerespectarea modalității de plată sau a termenelor acestora, prevăzute în mod imperativ de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003.
Pe de altă parte, controlul de legalitate invocat de către pârâtă, întemeiat pe dispozițiile art. 17 lit. h din Hotărârea Guvernului 57 din 16 ianuarie 2008 privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu-i permite acesteia ca în faza efectuării plății tranșei a doua de despăgubiri să repună în discuție esența dreptului beneficiarului, în condițiile în care dispozițiile legale nu prevăd un astfel de drept de cenzură, iar dispozițiile invocate prevăd, în reglementarea atribuțiilor Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, că "în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.", iar " Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003."
Așadar, pe de o parte, reglementarea din normele metodologice excede cadrului legal, întrucât prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 290/2003 sunt prevăzute trei mari domenii de reglementare rezervate normelor metodologice, printre care nu se regăsește și cel de exercitare a unui drept de tutelă de către pârâtă, iar pe de altă parte pârâta nu a respectat nici normele reglementare, potrivit cărora se impunea emiterea unei decizii motivate prin care să propună reanalizarea Hotărârii nr. 26/2006.
Mai mult, în exercițiul rolului de revine judecătorului național, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica CEDO (blocul de convenționalitate), la reglementările comunitare actuale și la jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, este necesar ca judecătorul să înlăture aplicabilitatea acelor dispoziții din actele normative interne care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală, a actelor administrative unilaterale, cu caracter individual, prin care se stabilesc astfel de drepturi compensatorii, de către autorități administrative, astfel de dispoziții contravenind principii lor convenționale și comunitare privind securitatea raporturilor juridice, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor omului.
În ceea ce privește plata tranșei a doua din sumele stabilite prin celelalte două hotărâri, pârâta nu aduce nici un argument susținut care să justifice poziția sa.
Cum potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămata într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, iar reclamanta a dovedit că refuzul pârâtei de a plăti tranșa a doua din sumele stabilite prin hotărârile al căror beneficiar este, este nejustificat, va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 174.102,71 lei cu titlu de compensații bănești, sumă la care urmează a calcula și plăti și dobânda legală, ca o modalitate de reparație integrală față de beneficiul nerealizat de către reclamantă de la momentul la care era îndreptățită până la data efectuării plății. Instanța reține că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale este întemeiată, întrucât actualizarea prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 are în vedere doar intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor și data la care ar fi trebuit efectuată plata, din acel moment reclamanta fiind îndreptățită, pe lângă actualizarea sumei, și la fructele neculese, reprezentate de dobânda legală.
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 357 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales, potrivit documentelor justificative atașate, reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea acestui litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta cu domiciliul în S,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtaAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,cu sediul în mun. B, Calea nr. 202, Sector 1.
Obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamantei suma de 174.102,71 lei cu titlu de compensații bănești, sumă la care urmează a calcula și plăti și dobânda legală.
Obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamantei suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
