Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 01.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.337
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.03.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.665/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C - S, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.4871/23.06.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta C-S, pentru anularea deciziei de revizuire 04/18.05.2006.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 04.07.1985, i-a fost desfăcut contractul de muncă de către Întreprinderea de Construcții Metalice, în baza art.130 lit. i) Codul muncii.
Reclamanta a precizat că a lucrat la întreprinderea respectivă din anul 1979 și a avut calificative numai de bine și foarte bine, fiind trimisă să urmeze cursurile Institutului.
Reclamanta a atacat decizia de desfacere a contractului de muncă, însă aceasta a fost menținută de către instanțe.
Contractul de muncă a fost desfăcut pe motiv că, reclamanta a înlocuit o probă de sudură cu grosimea de 12 mm cu una de 20 mm, ea dând rezultatul încercărilor mecanice pentru una de 20 mm. Dar acest lucru era, după părerea reclamantei, imposibil, întrucât ea doar făcea încercările, iar rezultatele le dădea șefului său care întocmea buletinul de analiză și trimitea rezultatele la secție.
Reclamanta a mai arătat că a solicitat instanței să comunice dacă este cercetată pentru pontaj fictiv sau sabotaj industrial, dar răspunsul său a fost negativ, ceea ce era vorba despre manevre de partid menite să o înlăture de la întreprinderea unde lucra.
Întrucât cererile reclamantei adresate Direcției pentru găsirea unui loc de muncă au rămas fără rezultat, reclamanta s-a hotărât să plece în Suedia.
Ulterior, reclamanta a primit un loc de muncă în localitatea, ca muncitor necalificat, însă nu a fost angajată, deoarece avea studii superioare și nu era liber nici un post de subinginer.
La sfârșitul lunii iunie 1986, reclamanta a primit un loc de muncă în Oțelu ca subinginer, lucrând până în anul 2000, când a ieșit la pensie.
În anul 1992, reclamanta a încercat să revină la, însă cererile sale adresate Direcție de muncă, pentru acordarea unui loc de muncă potrivit specializării sale au rămas fără răspuns.
Prin urmare, reclamanta a considerat că a fost victima sistemului politic comunist.
Totodată, prin încadrarea ei în muncă la Oțelu, au fost săvârșite împotriva ei abuzuri pe motive politice, din partea regimului de la acea dată.
Astfel, reclamanta a solicitat anularea deciziei pârâtei de revizuire nr.4/18.05.2006 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde drepturile care i se cuvin în baza Decretului - Lege nr.118/1990, pentru perioada în care fost strămutată în altă localitate, respectiv 1985 - 2000.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând excepțiile de tardivitate, de autoritate a lucrului judecat a deciziei civile nr.113/1993 a Curții de APEL TIMIȘOARA și de lipsă a procedurii prealabile, potrivit legii contenciosului administrativ.
Pârâta a precizat că decizia atacată a fost emisă la data de 18 mai 2006 și a fost comunicată reclamantei cu borderoul nr.8/22.05.2006, fiind astfel depășit termenul legal de 30 de zile.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea contestației, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a fost strămutată în altă localitate din motive politice.
Prin sentința civilă nr.140 bis din 26 ianuarie 2007, Tribunalul C-S, a respins excepția de tardivitate, de autoritate de lucru judecat și excepția lipsei procedurii prealabile invocate de către pârâtă, iar pe fond a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta.
Prin decizia civilă nr.697/13.09.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul formulat de reclamanta împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul C-S, a casat hotărârea recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pe motiv că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, deoarece nu a deținut toate elementele probatorii pe care să-și fundamenteze concluziile.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul C-S sub nr-.
Reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și daune morale în cuantum de 3 miliarde lei, întrucât nu a beneficiat niciodată de funcție, deși avea două facultăți, a pierdut la sporul de vechime din 1985, ceea ce i-a afectat pensia, a avut întotdeauna salariul mai mic în comparație cu alți colegi, a avut domiciliul forțat între 1985 - 1992 la Oțelu iar din 1988 fost dată afară din partid și i s-a ridicat diploma Științe economice -, deși 2 ani i-a făcut la zi, a fost dată afară de la Facultatea de Drept S, anul IV și din 1985 i s-a interzis ieșirea din țară, deși era ghid turistic din 1966. Susține că a fost declarată nebună deși nu a deținut nici un act medical în acest sens și că i-a fost stricată imaginea publică o viață întreagă.
La dosar a fost administrată proba testimonială și a fost acvirat dosarul nr.25/1993 al Tribunalului C-
Prin sentința civilă nr.665 din 07.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâtei C-S, privind anularea deciziei de revizuire nr.04/18.05.2006, emisă de pârâtă.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată la Întreprinderea de Construcții Metalice, cu funcția de subinginer, în perioada 1979 - 1985.
Prin dispoziția nr.1341/1985, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei potrivit dispozițiilor art.130 lit. i) din Codul muncii (fila 7 dosar fond).
Reclamanta precizează în acțiune că, deși a contestat în instanță, dispoziția de concediere, aceasta a rămas definitivă, astfel că nu a mai putut să se reîncadreze la fostul loc de muncă.
În luna iunie 1986 primit decizie de încadrare în muncă la Oțelu, unde a lucrat ca subinginer până în anul 2000.
Considerând că, urmare stării de fapt menționată în cererea formulată, a fost victima sistemului politic comunist și că prin încadrarea sa în muncă în localitatea Oțelu, s-au săvârșit împotriva sa o serie de abuzuri din partea regimului de la acea dată, fără posibilitatea de a reveni în orașul de unde a fost strămutată, reclamanta a solicitat Comisiei Județene C-S - Decretul - Lege nr.118/1990, acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990, care i-a respins cererea prin hotărârea nr.3899/30.06.1992.
Contestația formulată împotriva acestei hotărâri la Tribunalul C-S a fost respinsă prin sentința civilă nr.2/12.01.1993, pronunțată în dosarul nr.25/1993, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.113/11.11.1993, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr.260/C/1993.
Reclamanta s-a adresat ulterior cu o nouă cerere, pentru acordarea acelorași drepturi cuvenite în temeiul Decretului -Lege nr.118/1990 Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familiei C-S, care prin decizia de revizuire nr.4/18.05.2006, a respins cererea formulată de reclamantă, motivând că aceasta nu a făcut dovada persecuțiilor pe motive politice, conform art.1 alin.1 lit. b) și e) din Decretul - Lege nr.118/1990, modificat și completat prin Legea nr.55/1997.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 lit. d) și e) din actul normativ mai sus menționat, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlaltor drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a avut stabilit domiciliul obligatoriu (lit. d) sau a fost strămutată într-o altă localitate (lit. e).
Tribunalul a reținut că, nici înscrisurile administrate în cauză și nici din declarația martorului audiat în cauză (fila 18 dosar), nu rezultă că reclamanta a avut domiciliu obligatoriu sau că a fost strămutată în altă localitate, ca urmare a unor persecuții politice.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Nu au fost audiați toți martori propuși pentru a elucida cazul dacă a fost sau nu mutată disciplinar la Oțelu sau politic. Din toate actele de la dosar reiese că a fost mutată abuziv la Oțelu, deși familia sa a rămas la (motiv pentru care în final a ajuns și la divorț). Încercarea de a se justifica că a fost mutată disciplinar este greșită pentru așa zisa greșeală de înlocuire a două table de sudură și neglijență, fiind judecată și nu i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 130 lit. i), deși din declarația martorului reiese că și aici s-a făcut un abuz. Arată că a fost mutată în Oțelu în 1986 după ce a cerut plecarea din țară pentru nedreptate socială și politică, pentru faptul că a corespondat ilegal cu ambasada Elveției și pentru că a cerut azil politic la ambasada, acte ce se găsesc la dosar.
Se mai susține și că, din dosarul constituit în anul 1992, au fost sustrase toate actele, care erau atașate, deoarece în cazul său politic, au fost implicate mai multe persoane care dețineau și mai dețin funcții importante în C-
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei de revizuire nr.04/18.05.2006, arătând că, reclamanta s-a adresat Comisiei județene instituită în baza Decretului - Lege nr.118/1990 cu modificările și completările ulterioare pentru acordarea drepturilor prevăzute de art.1 alin.1 lit. e) din Decretul - Lege nr.118/1990, susținând că a fost strămutată în Oțelu, în anul 1985, afirmații care nu au putut fi dovedite de aceasta, pentru aceste considerente fiindu-i respinsă cererea.
Reclamanta a contestat decizia de respingere a cererii sale la Tribunalul C-S, care prin sentința civilă nr.665/07.12.2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea acesteia.
Se mai arată că, reclamanta a mai solicitat Comisiei Decret - Lege nr.118/1990, acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ, cerere care a fost respinsă prin hotărârea emisă de comisie, nr.3899/30.06.1992. De asemenea, contestația formulată de către reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de către Tribunalul C-
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept, a procedat la aprofundarea probatoriului, prin administrarea probei testimoniale, respectiv prin audierea martorului propus de către reclamantă,.
Cu toate acestea, reclamanta nu se află în situația de a fi beneficiara drepturilor prevăzute de art.1 alin.1 lit. e) din Decretul - Lege nr.118/1990, întrucât susținerea acesteia în sensul că ar fi fost strămutată, sau că ar fi avut domiciliu obligatoriu, ulterior datei de 6 martie 1945, pe considerente politice, într-o altă localitate, respectiv Oțelu, nu are suport probator la dosarul cauzei, astfel cum pretind dispozițiile art.1161 Cod civil.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă faptul că, desfacerea contractului de muncă al reclamantei de către, la data de 04.07.1985, a fost determinată de considerente de ordin disciplinar și nicidecum de ordin politic.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.665 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C - S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/06.05.08
TEHNORED:/07.05.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C -
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
